Începe revizuirea rușinoasei decizii a Înaltei Curți în dosarul disidentului Gheorghe Ursu. Fiul inginerului ucis de securiști: „Prin urmare, noi toți am visat acea teroare!”

Miercuri, 21 Februarie 2024, ora 03:00
4033 citiri
Începe revizuirea rușinoasei decizii a Înaltei Curți în dosarul disidentului Gheorghe Ursu. Fiul inginerului ucis de securiști: „Prin urmare, noi toți am visat acea teroare!”
Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu. FOTO / Ionuț Mureșan

Familia disidentului anticomunist Gheorghe Ursu și procurorii Parchetului Curții de Apel încercă să desființeze în instanță hotărârea plină de cinism a Înaltei Curți, în care judecătorii au scris că după anul 1965 în România nu a existat o stare de conflict între populație și regimul comunist. Curtea de Apel București ia în discuție miercuri, 21 februarie, primul termen al revizuirii deciziei prin care securiștii Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș au fost achitați de Înalta Curte pentru moartea disidentului Gheorghe Ursu în timpul anchetei din 1985.

Andrei Ursu, fiul inginerului Gheorghe Ursu, a scris pe Facebook un mesaj în care arată, ironic, că în cererea de revizuire a depus probe care dovedesc ceea ce știu toți românii, mai puțin cei trei judecători de la Înalta Curte:

  • „În motivarea achitării torționarilor lui Gheorghe Ursu, din 27 iulie 2023, judecătorii Valerica Voica, Alin Sorin Nicolescu și Constantin Epure de la ICCJ au pretins că dictatura lui Nicolae Ceaușescu nu a fost violentă. Că represiunea care ne-a ținut îngenunchiați în acei ani umilitori, prin frică și delațiune, pur și simplu nu a existat. Așa cum n-a existat nici măcar o relație de adversitate între popor și aparatul de represiune comunist.
  • Prin urmare, noi toți am visat acea teroare. L-am aplaudat și i-am cântat osanale dictatorului care ducea țară de râpă, din iubire pentru el, sau cel mult că urmare a „influențării pozitive” din partea Securității.
  • Iar la Revoluție, eroii martiri ai libertății noastre s-au bătut sălbatic și împușcat între ei, degeaba. „Ca prostii”, cum au susținut, în toți acești ani, unele din „variantele de legende” ale Securității.
  • De aceea a trebuit să depunem dovezi suplimentare pentru ceea ce știam cu toții de decenii: că regimul Ceaușescu s-a susținut prin frică. Frica de reprimare în multiplele sale forme: o turnătorie la Securitate (am avut în anii '80 în România 500.000 de informatori); ascultarea telefonului; pierderea serviciului; anchetă, arest și desigur, până la urmă, pentru cei care nu se lăsau „temperați” prin amenințări, violență – fizică sau psihică. Pentru a dovedi ceea ce generația noastră, cu obidă, am trăit.
  • Am depus mai multe zeci de giga-bytes – filme, declarații olografe, sute de documente, cărți de mărturii și studii istorice pe care judecătorii nu le-au avut la dispoziție – care dovedesc, o dată în plus, că represiunea a existat. Că bătăile din aresturi și închisori au fost, la nevoie „de tip stalinist”.
  • Chiar dacă represiunea a fost mai mult sau mai puțin mascată, în mod programatic, sub „acoperirea altor organe”, conform „doctrinei prevenției”, pentru că dictatorul și Securitatea să poată declara Occidentului că în România nu existau disidenți. „Cel mai iubit fiu” nu tolera vreo umbră de opoziție dar dorea, după cum se știe, să fie văzut și că „mare om de stat” în afară”, scrie Andrei Ursu.

În ultimele două decade ale regimului comunist, opozanții sfârșeau internați forțat în spitalele de psihiatrie, erau condamnați pentru delicte închipuite, se sinucideau brusc, ori erau uciși în condiții neelucidate.

Procurorii cer revizuirea deciziei a achitarea a securiștilor Vasile Hodiș și Marin Pîrvulescu pentru moartea disidentului Gheorghe Ursu prin noi probe din arhiva informatică a Securității și a unor studii realizate de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului.

Din documentele depuse pe rolul Curții de Apel București rezultă că represiunea a fost o trăsătură permanentă a regimului comunist, iar conflictul dintre societate și regim a reprezentat o constantă, doar că în ultima perioadă acțiunile de poliție politică ale Securității s-au desfășurat sub „acoperirea” Miliției.

ICCJ: După 1964 nu a existat conflict între populație și regimul comunist

Înalta Curte a reținut în decizia de achitare a foștilor securiști Vasile Hodiș și Marin Pîrvulescu din data de 27 iulie 2023 că fapta de tratamente neomenoase nu poate fi concepută fără existența, în prealabil, a unei situații de conflict, de adversitate între autorități și populație sau parte din aceasta, situația care a existat în perioada 1948-1964.

Însă, ulterior anului 1965 - spune Înalta Curte - nu se mai poate considera că a existat o intenție clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităților statului, prin acte materiale care s-ar circumscrie infracțiunii analizate și care să permită încadrarea oricărui comportament nelegal față de persoanele aflate în detenție în acest tip de infracțiune.

S-a arătat că un inculpat poate fi tras la răspundere penală pentru tratamente neomenoase și în situația în care acțiunea lui se îndreaptă asupra unei singure persoane căzute sub puterea adversarului, însă este absolut necesar ca acțiunea inculpatului să se înglobeze într-o acțiune mai amplă, sistematică, în care și alți indivizi comit astfel de acte împotriva uneia sau mai multor persoane cu care au stabilit relații de adversitate.

Altfel, acțiunea singulară a inculpatului de a comite, din diverse motive, acte care ar putea intra și în conținutul constitutiv al infracțiunii de tratamente neomenoase nu poate îmbrăca decât haina juridică a infracțiunilor contra persoanei (omor, vătămare corporală, lovire etc.), a celor contra înfăptuirii justiției (supunerea la rele tratamente, tortură) ori a altor infracțiuni de drept comun, nicidecum a celor contra umanității.

Represiunea Securității, disimulată în acțiuni ale Miliției

Parchetul Curții de Apel București arată că faptele și împrejurările noi din materialele depuse la dosar susțin o cu totul altă situație de fapt decât cea reținută de instanță și se circumscriu adevărului istoric, anume că represiunea a fost o trăsătură permanentă a regimului comunist, conflictul dintre societate și regim a reprezentat o constantă, regimul a continuat practicarea politicilor restrictive, interzicând orice manifestare publică pe care o considera drept un pericol la adresa stabilității sale și disimulând represiunea politică prin folosirea anchetelor penale instrumentate de Miliție, ca paravan al acțiunilor de poliție politică.

Parchetul consideră că atacul la adresa victimei Gheorghe Ursu a fost justificat de motive discriminatorii legate de opiniile sale politice, acest atac făcând parte din politica asumată de către stat și fiind un episod din „planul de prevenire” al Securității.

Noile documente furnizate de CNAS pe care cercetătorii le-au descoperit în baza de date a Securității, recent predate de SRI, au relevat că Gheorghe Ursu avea corespondența interceptată de către organele de Securitate, iar convorbirile lui erau ascultate și transcrise.

Dreptatea în justiție, ca pe vremea când trăia disidentul Gheorghe Ursu

Un complet de apel de la Înalta Curte – format din judecătorii Valerica Voica (președinte), Sorin Alin Nicolescu și Constantin Epure – i-a achitat pentru tratamente neomenoase pe foștii securiști Vasile Hodiș și Marin Pîrvulescu, trimiși în judecată în legătură cu asasinarea în timpul anchetei a disidentului Gheorghe Ursu.

Aceeași decizie de achitare a fost pronunțată și pe fond, la Curtea de Apel București, de către judecătoarea Mihaela Niță.

Între fond și apel, încadrarea juridică a celor doi a fost schimbată din „infracțiuni contra umanității” în „tratamente neomenoase”.

Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.

Procurorii susţin că, în perioada ianuarie - noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava.

Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.

Până în prezent, doar doi torționari au fost condamnați definitiv pentru infracțiuni contra umanității: comandantul Închisorii Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu, precum și comandantul Coloniei de Muncă Periprava, Ion Ficior - fiecare primind pedepse de 20 de ani de închisoare. Ambii au murit la scurt timp de la începerea executării pedepselor.

Eveniment Antreprenoriatul Profesie vs Vocatie

De ce este comunismul atractiv pentru noua generație, născută după 1989. ”Cei care cred în egalitate nu sunt neapărat cei mai săraci” STUDIU
De ce este comunismul atractiv pentru noua generație, născută după 1989. ”Cei care cred în egalitate nu sunt neapărat cei mai săraci” STUDIU
Idealismul și ideologia sunt mult mai puternice decât nostalgia atunci când oamenii consideră că era mai bine în comunism, arată un studiu dezvoltat de platforma de cercetare de piață...
A crescut cifra de afaceri din industrie în România. Ultimele date INS privind piața internă și externă
A crescut cifra de afaceri din industrie în România. Ultimele date INS privind piața internă și externă
Conform datelor anunțate la 17 aprilie de INS, pentru februarie 2024, cifra de afaceri din industrie (piaţa internă şi piaţa externă), a crescut față de luna ianuarie cu 11,7%, și cu 8,2%...
#Gheorghe Ursu proces, #revizuire, #achitare justitie, #vasile hodis securitate, #Marin Parvulescu securitate, #Inalta Curte de Casatie si Justitie, #comunism Romania , #justitie