Homeschooling-ul, o alternativă educațională

În București, părinții care își duc copiii la școală în diverse zone ale orașului pierd în trafic în fiecare zi aproximativ 2-3 ore (cumulat dus-întors). 10-15 ore pe săptămână, 40-60 de ore pe lună sunt irosite în mod inutil. Și în alte zone ale țării există probleme de acest gen sau de alt tip: calitatea actului educațional este afectată de învățatul în trei schimburi, de numărul insuficient de profesori, de condițiile nepotrivite din sălile de clasă etc. Mai mult, rețeaua de transport școlar este departe de a fi performantă. Agresiunile în unitățile publice de învățământ țin primele pagini ale ziarelor și deschid jurnalele de știri ale televiziunilor aproape în fiecare zi. Dezamăgiți de ce oferă sistemul public, din ce în ce mai mulți părinți români iau în considerare opțiunea homeschooling-ului, variantă “în timp cu vremurile” pe care le trăim. Unii părinți pur și simplu nu acceptă expunerea copiilor lor la bullying, droguri, anturaj toxic și comportamente discriminatorii, alții nu acceptă supraaglomerarea din clasele școlilor sau condițiile improprii de studiu. Părinții care aleg sistemul de homeschooling decid să își protejeze copiii investind în educația lor, cu respectarea unor standarde înalte, fără presiunea sistemului public, alegând performanța, flexibilitatea și educația personalizată.

Dar au ei voie să facă acest lucru? Este homeschooling-ul legal? Declarația universală a drepturilor omului le conferă părinților dreptul de prioritate în alegerea felului de învățământ pentru copiii lor minori. Conform Convenției UNESCO privind lupta împotriva discriminării în domeniul învățământului, părinții au dreptul de a alege pentru copiii lor instituții de învățământ altele decât cele ale statului, dar corespunzătoare normelor minime care pot fi prescrise sau aprobate de către autoritățile competente. Prin urmare, în calitate de părinte ai dreptul de a alege pentru copilul tău/copiii tăi minor/minori un alt sistem de învățământ aflat cel puțin la nivelul celui reglementat de legea educației naționale.

Brațul politic nu poate cuprinde sistemul de homeschooling motiv pentru care nu este foarte prietenos – la nivel declarativ - cu el. Încearcă să-l poziționeze – aparent fără succes - în zona blasfemiei educaționale. S-a observat acest aspect chiar în perioada în care legea nr. 1/2011 era în proces de concepere, s-a încercat ducerea subiectului în derizoriu și asocierea cu o anumită mișcare religioasă. Învățământul prin intermediul tehnologiei în cadrul unei școli internaționale este o amenințare pentru influența politică autohtonă asupra părinților. Astfel politicienii nu mai pot ține părinții seară de seară cu sufletul la gură în fața televizoarelor de teamă să nu modifice vreun ministru al educației ceva semnificativ. Vehemența împotriva online-ului din timpul pandemiei a avut la bază considerente similare. În România numărul părinților copiilor din preuniversitar nu apare în niciun document oficial, estimez că numărul acestora este mai mare de cinci milioane! Miza politică pentru “portofelul” educației este una majoră.

Homeschooling-ul este o opțiune tot mai des accesată. Mai mult, există deja o tradiție în România, există câteva generații de homeschooleri, unii dintre ei absolvenți ai unor universități internaționale prestigioase. Jurisprudența națională din ultimii treizeci de ani nu este potrivnică sistemului homeschooling, neexistând cazuri în care această opțiune asumată a părinților pentru copiii lor să fie dezavuată de instanțele de judecată sau cazuri în care părinții sau elevii să aibă de suferit ca urmare a acestei alegeri.

O confuzie voită strecurată de unele autorități este asocierea homeschooling-ului cu abandonul școlar. Este la fel de nereușită ca asocierea “abandonului universitar” cu frecventarea de către absolventul român a unor universități de renume din străinătate. Motivul posibil al acestei abordări malițioase, cultivatoare de frici? Atractivitatea sistemului educațional public este tot mai scăzută iar o abordare contondentă ar preîntâmpina – în viziunea inițiatorilor – mutarea copiilor în alt sistem educațional. Preocuparea statului ar trebui să se îndrepte spre numărul ridicat de cazuri în care copiii sunt lipsiți de mijloace elementare de subzistență, sunt înfometați, abuzați, exploatați, puși la cerșit, lăsați fără asistență medicală, rupți de orice sistem de educație etc. Punerea semnului egal între astfel de cazuri nefericite și copiii care urmează sistemul homeschooling la standarde internaționale și care beneficiază de toate condițiile posibile, nu poate fi decât un abuz sau o șicanare cu privire la care familiile în cauză vor fi nevoite să răspundă prin folosirea tuturor instrumentelor legale aflate la dispoziția lor.

Tema homeschooling-ului este folosită ca tactică de abatere a atenției sau ca țap ispășitor pentru problemele din educație. Totuși, legiuitorul lasă ușa larg deschisă celor care vor să acceseze sistemul. În legislația românească nu există un text de lege care interzice homeschooling-ul. Au existat de-a lungul timpului încercări timide ale autorităților de a descuraja părinții să acceseze această opțiune însă toate s-au “dezumflat”, legislația internațională permițând acest mod de educație. Vă dau un exemplu în acest sens. Există în România cetățeni americani și britanici (personal militar, diplomatic, antreprenori etc) care au ales acest mod de educație și ai căror copii urmează cursurile unor instituții prestigioase de învățământ din țările de origine, de la distanță, prin intermediul tehnologiei. Alături de ei, există și copii români care procedează în mod similar fiind înrolați în aceleași unități de învățământ. Sistemul public de învățământ este condamnat să iasă din mentalitatea educațională a secolului XX. Încet, încet o face, unele universități autohtone accesează tot mai des beneficiile educației prin intermediul tehnologiei. Mai devreme sau mai târziu, sistemul public de învățământ va pune la dispoziția celor interesați și modalități de educație care nu presupun prezența fizică în sala de clasă, dar care oferă aceleași garanții, standarde și repere. Mai este însă drum lung până acolo, deocamdată majoritatea parametrilor educaționali sunt “gândiți” în cheie electorală.

Ce presupune homeschooling-ul în concret? Un sistem alternativ de educație! Nu toată educația de pe glob începe și se termină cu legea educației naționale din România. Pe scurt, copilul este școlarizat dar în alt sistem de învățământ decât cel prevăzut de legea nr. 1/2011, există o unitate de învățământ internațională la care este înrolat, educația lui se realizează cu ajutorul unor profesori, există o rigoare, un curriculum și standarde educaționale ridicate, există un sistem periodic de evaluare în scopul monitorizării progresului realizat. Evident, tipul de educație trebuie să răspundă nevoilor concrete ale copilului, trebuie să existe un contract educațional în vigoare și o foaie matricolă. Părinții homeschool-erilor investesc în educația copiilor la standarde internaționale, preocuparea pentru învățătură fiind prioritară.

Odată cu evoluția societății evoluează și sistemele de educație, unele într-un ritm alert, altele într-un ritm mai lent. În România rezistența la schimbare este feroce. Frecventarea unui anumit sistem de învățământ este o alegere (și un drept), nu o etichetă. Pe scurt, nu există în legislația românească un text de lege care să le interzică copiilor din România să urmeze cursurile unei școli internaționale, cu atât mai mult să urmeze cursurile unei școli recunoscută de un sistem educațional performant, sistem reper la nivel mondial. Articolul prezent nu este o pledoarie pentru a determina anumite alegeri educaționale. Decizia de a urma (sau nu) cursurile unei școli internaționale le aparține exclusiv părinților elevului/elevilor în cauză, după o analiză atentă a beneficiilor pe care le aduce sau nu un astfel de sistem. Lecția pe care ar trebui să o învețe - de urgență - statul român este aceea că părinții responsabili vor avea mereu în prim-plan nevoile și interesele propriilor copii și că vor face cele mai bune alegeri pentru aceștia. Chiar dacă alegerile educaționale vor duce la ocolirea sistemului public de învățământ!

Link pagină autor aici

Zeno Sustac este doctor in filosofie, conflictolog, mediator, avocat, parinte, membru in Consiliul de Mediere din anul 2009, expert european in domeniul medierii, scriitor in domeniul Rezolvarii Alternative a Disputelor, coordonator & fondator al grupului "Parintii Elevilor din Romania".

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Iohannis, reacție despre candidații separați la primăria Capitalei: "Important este să nu ducă la lupte electorale în interiorul coaliţiei" VIDEO

Preşedintele Klaus Iohannis se teme cu privire la eventuale tensiuni în coaliția de guvernare PSD-PNL după ce partidele au decis să susțină candidați diferiți la primăria Capitalei în...

Președintele PMP: Declinul PSD-PNL a început cu "decizia ridicolă de a-şi anunţa înfrângerea în Bucureşti” înainte de începerea campaniei

Preşedintele PMP, Eugen Tomac, consideră că decizia coaliţiei PSD-PNL de a avea candidaţi separaţi la Primăria Capitalei reprezintă începutul „marii prăbuşiri a partidului unic”,...