OMV Petrom va testa la rafinăria Petrobrazi o nouă tehnologie de captare și utilizare a carbonului, începând cu luna iunie, arată un comunicat de presă al companiei. Testele sunt parte...
38 modificari ale Codului Fiscal respinse de Comisia de Buget-Finante a Camerei Deputatilor
Joi, 17 Septembrie 2015, ora 09:23
4186 citiri
Foto: Arhiva personala Gabriel Techera
Am fost martor saptamana trecuta al unui fenomen unic in istoria legislativului romanesc. Comisia de Buget Finante a Camerei Deputatilor a luat in dezbatere si a respins nu mai putin de 38 propuneri de modificare a Codului Fiscal.
Nu, nu a fost vorba de modificarea proaspat-rescrisului Cod Fiscal si nici de vreo schimbare de strategie legislativa.
Aceste 38 initiative respinse reprezinta de fapt modificarile aflate in lista de asteptare a Camerei Deputatilor, si care, daca nu ar fi fost adoptata varianta rescrisa a Codului, si-ar fi gasit mai devreme sau mai tarziu locul pe lungul pomelnic al actelor normative care au modificat Codul Fiscal din 2004 si pana astazi.
Un bun prilej pentru a intelege de ce cosmarul modificarilor nu s-a terminat. De ce, si de acum incolo ca si pana acum, vom asista la aceeasi sarabanda de modificari ale modificarilor Codului Fiscal.
Raspunsul este simplu: pentru ca atat structura sistemului fiscal romanesc, cat si structura Codului Fiscal insusi sunt stufoase si, prin consecinta, instabile.
La nivelul sistemului fiscal, sunt doua surse majore de instabilitate: numarul impozitelor si taxelor, si complexitatea sistemului de contributii sociale.
In forma actuala, Codul Fiscal reglementeaza nu mai putin de 42 de tipuri de impozite, taxe si contributii sociale. De la impozite ce au caracter universal cum este TVA, pana la taxa pentru indeplinirea procedurii de divort pe cale administrativa sau taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale. Chiar asa! Or, nu trebuie sa fii un geniu ca sa realizezi ca, prin concentrarea intr-o singura norma legala a unui numar atat de mare de specii, acea norma se transforma intr-o tinta perpetua a modificarilor ce tin atat de politicile fiscale, cat si de latura procedurala.
Cu totul altfel ar sta lucrurile daca, ceea ce este perfect realizabil, sistemul fiscal ar fi structurat plecand de la patru impozite si doua taxe, mari si late:
Taxele propriu-zise, cele in schimbul carora statul presteaza ceva concret si imediat, cum sunt majoritatea taxelor locale, nu au ce cauta nici macar in sistemul fiscal, daramite in Cod, asa cum nu sunt incluse in acest sistem (si nici in Cod) taxele judiciare.
Aceste surse de venit ale statului ar trebui sa faca obiectul unor acte normative distincte de Codul Fiscal, asa cum se intampla cu taxele de timbru sau cu taxa pentru eliberarea unui pasaport.
Aceeasi soarta ar trebui sa o aiba si acele taxe locale care reprezinta de fapt plata dreptului de a utiliza resursa reprezentata de comunitatea insasi, asa cum sunt taxele pentru publicitate sau impozitul (???) pe spectacole. Prin analogie cu redeventele, care au aceeasi natura, daca analizam lucrurile cu atentie.
Iar, in ceea ce priveste contributiile sociale, nu exista niciun argument la nivel de principiu care sa justifice necesitatea a 6 tipuri de contributii, fiecare cu regulile sale, unele hais, altele cea.
O singura taxa (pentru ca, tehnic vorbind, este vorba de o taxa, notiunea de contributie fiind de fapt un eufemism de prost gust) ar fi suficienta si ar simplifica mult nu numai viata contribuabilului, dar si textul Codului (86 articole intinse pe 58 de pagini)
Venind acum la nivelul Codului Fiscal, sursa de instabilitate este amestecarea intr-un acelasi text legal a elementelor care tin strict de politicile fiscale cu cele care tin strict de implementarea sistemului de taxe si impozite.
Nu exista nicio justificare la nivel de principiu pentru care elementele de politica fiscala sa fie incluse in Cod.
Nivelul impozitului pe profit ar putea foarte bine sa faca subiectul unei legi cu articol unic (spre exemplu: "de maine, cota de impozit pe profit care se aplica asupra profitului impozabil este de X%"), lasand Codul Fiscal sa lamureasca ce este, nu cat este, profitul impozabil.
Nu ar avea ce sa caute in Codul Fiscal textele care definesc regimuri fiscale mai laxe (facilitatile fiscale) sau mai dure. Taxarea jocurilor de noroc, in egala masura cu scutirea de impozit pe profitul reinvestit, nu sunt subiecte de Cod Fiscal.
Cum nu sunt regimurile speciale aplicate R.A.P.P.S. sau Academiei Romane sau scutirile de care beneficiaza veteranii de razboi. Iar unele, precum nivelul impozitului pe o "cladire-anexa cu cadre din beton armat sau cu pereti exteriori din caramida arsa sau din orice alte materiale rezultate in urma unui tratament termic si/sau chimic cu sau fara instalatii de apa, canalizare, electrice si incalzire", (sic!) nu sunt nici macar subiect de lege. Si nici interminabilele mercuriale care sunt incluse in Cod.
Caci toate astea tin, in ultima analiza, de partea de politici fiscale a sistemului, politici care vin si pleaca in functie de contextul politic, social si economic fluctuant, motiv pentru care ar trebui sa faca obiectul unor legi speciale.
In timp ce partea de reguli a sistemului fiscal ar trebui, in mod ideal, sa fie perfect stabila.
Este de fapt singura solutie care ar conduce la evitarea reluarii maratonului legislativ al modificarilor si completarilor Codului Fiscal.
Caci nu de rescrierea acestuia era nevoie, ci de reforma intregului sistem fiscal. Iar fara asta nu ne ramane decat sa asteptam resemnati urmatoarea rescriere a Codului in 2025, atunci cand (pornit la drum in 2003 cu 298 si ajuns astazi la 503) va avea probabil peste 1.000 de articole.
Gabriel TECHERA
Ședința de luni din plenul reunit al Parlamentului României, care avea ca obiect numirea noilor membri ai Consiliului Concurenței, a fost una tensionată. Două partide au absentat de la vot,...
Comentarii
Adaugă primul comentariu
Parteneri Ziare.Com
DigiSport.ro
Top stiri din Business
