Dilema impozitelor (III)

Daca incerci sa gasesti un sistem de impozare mai bun, vei cauta multa vreme, dar s-ar putea sa dai peste exemplul Republicii Chile. Tara cu vreo 17 milioane de locuitor, cu un venit, per capita, de vreo 18.000 USD, a iesit nu de mult de sub tutelajul socialistilor si comunistilor, creand o economie vivace si un nivel de trai care rivalizeaza multe tari "dezvoltate".

Avand un sistem de impozite care nu depaseste 12% pentru indivizi si pentru

companii, a atras capital strain, eliminand somajul. Exista o "plasa de siguranta" pentru cei saraci, asistenta mdicala e accesibila si ieftina pentru toti, asigurand pensii la un nivel de 80% din salariul mediu pe viata. In operatiile de colectare a impozitelor foloseste mai putin de 100.000 de salariati, iar evaziunea si fraudele fiscale sunt aproape inexistente.

Dilema impozitelor (I)

Dilema impozitelor (II)

Compara acest sistem cu oricare altul din lume si vei vedea de ce forta si amenintarea sunt contraproductive in procesul de colectare a impozitelor.

In tarile industrializate, in special in SUA, totul e fortat. Ca exemplu, ia oamenii "saraci". Saracia e definita in diverse moduri, in diverse tari. In SUA, o persoana cu un venit mai mic de 11.550 USD pe an e considerate la limita saraciei ("poverty line"). Asta inseamna un salariu minim de peste 5,7 USD pe ora.

Daca aceasta persoana are copii, atunci primeste "cartela" de alimente gratuita - cam 200,00 USD pe luna, pe copil - un fel de carte de credit care se poate folosi, in limita sumelor depuse de guvern, pentru cumpararea de alimente esentiale. Nu alcool, nu tutun, nu articole "gourmet" ori de lux!

In plus, aceste persoane beneficiaza de asistenta medicala gratuita, "Medicaid" (ajutor medical). Primesc, de asemenea, pana la 85% din costul chiriei si li se acorda bilete gratuite de autobuz.

Intr-un numar covarsitor de cazuri, femeia, care traieste cu sotul ei (in timp ce el castiga bani frumosi) se plange ca a fost parasita si trebuie sa-si creasca copiii singura. Guvernul intervine si o pune pe statele de plata a asistentei sociale, bine inteles, la costul tuturor impozabililor.

Multe personalitati religioase din America au ajuns la concluzia ca acest sistem de impozite, bazat pe redistribuirea veniturilor, a distrus familia, in special in ceea ce priveste minoritatile. E mult mai avantajos in anumite cazuri, din punct de vedere financiar, sa ai o familie disfunctionala, decat sa ai o casnicie buna.

Aceleasi persoane, la nivelul saraciei, beneficiaza de "credite" care se "ramburseaza" daca au avut vreun venit "castigat". Astfel, o persoana singura, cu trei copii, care a avut un venit anual de 12.550,00 USD primeste 5.657 USD plus toate impozitele pe venit, platite in cursul anului. La asta se adauga alimentele, chiria

si toate sumele acordate de serviciul de asistenta sociala.

Au fost cazuri in care o persoana colecta lunar aceste "beneficii" din patru state. Cu o birocratie extem de dezvoltata, astfel de fraude si abuzuri sunt aproape imposibil de depistat.

Solutia? Un sistem de impozare echitabil. Un impozit pe venituri, procentual, egal pentru toti, ar fi o idee. Multi se opun ideii, in special contabilii si avocatii specializati pe impozite: "Asa ceva e imoral!"

Impozitul pe consum ar fi o alta idee. Exact ca si "taxa pe vanzari", care variaza, de la localitate la localitate, find intre 8% si 18%. Oponentii acestei idei sustin ca saracii vor fi loviti mai mult, din moment ce ei consuma mai putin. (?)

O alta idee, aceea de TVA (Taxa pe Valoare Adaugata) impozeaza toate tranzactiile in momentul consumarii, ultimul cumparator suportand intreaga povara fiscala. Acest tip de impozit a distrus economiile Europei.

Friedrich Ebert, socialist german, a propus o formula prin care guvernul (care tiparea banii) trebuia sa puna de-o parte 50% din fondul national pentru operatiile

de guvern, iar restul pentru economia tarii. Aceasta formula nu a dat rezultate pentru ca guvernul a inceput sa cheltuiasca cu mult mai mult decat jumate din banii tarii.

In multe tari din lume xista astazi aceiasi situatie. Toate guvernele cheltuiesc cu mult mai mult decit isi pot permite, aruncand povara datoriilor pe generatiile viitoare, sacrificandu-le nivelul de trai. Aceia sunt nepotii si stranepotii nostri.

Ce ironie macabra, cand compari cu ce a facut Ceausescu in tara lui! A luat imprumuturi enorme, neesentiale economiei tarii, pe care le-a platit cu hrana copiilor mici si a mamelor, creand o "rasa" de romani pitici, cu picioare rahitice. Aceasta e urmarea fireasca a ineptitudinii economice a "conducatorilor" de state.

Dilema impozitelor e reala si o solutie viabila poate fi gasita numai cand toate caracteristicile locale si atuurile economice sunt gasite, analizate si puse la cel mai bun uz, printr-o revolutie economica. Dar asta nu inseamna gloante si sange. Doar schimbarea felului de a gandi al celor ce sunt angrenati in procesul economic.

Motivul pentru ca unii utilizatori vor evita achiziționarea noului Huawei Pura 70

Săptămâna trecută, Huawei a lansat seria Pura 70, care a înregistrat vânzări impresionante pe piața din China. Cu toate acestea, perspectivele pentru piețele occidentale sunt mai...

O multinațională germană inaugurează un nou birou în România, după ce a anunțat concedieri la nivel global

Compania multinațională de inginerie Bosch a inaugurat marți, 23 aprilie, cel de-al doilea birou din Cluj-Napoca, în cadrul centrului său de inginerie. La nivel de grup, Bosch a anunțat, la...