Ziare.com

Opinii: Viata de vis din paradisul fiscal

Duminica, 28 Noiembrie 2010, ora 09:18

   

Opinii: Viata de vis din paradisul fiscal
Am un prieten poet. Scrie mult, publica putin. Pe ce publica, primeste un onorariu, dupa regulile economiei de piata. In echivalent, o poezie valoreaza cam cat cinci litri de lapte. O vaca buna da treizeci de litri pe zi, adica, in echivalent, o vaca buna da sase poezii pe zi.

Capra e vaca saracului. Oaia e capra poetului

Oricat s-ar cazni, un poet bun nu poate da cat o vaca buna, in echivalent. Cel mult, cat o capra, dar in mod normal, numai cat o oaie. Cu diferenta ca oaia n-o mulgi tot anul; intarca repede. Un poet nu intarca niciodata.

Prietenul meu, poetul care nu intarca, a scris pana in prezent atat echivalent non stop, incat a adunat un volum, cam cat sa mulgi o turma de oi si s-a dus cu poeziile la un editor.

Cardul de masa Up Dejun iti aduce discounturi de pana la 50% la categorii precum: abonamente de servicii medicale Regina Maria, curierat DPD, card de carburant OMV Petrom, produse de birotica si papetarie Lecom, solutii de digitalizare, tracking GPS flota auto de la iTrack si altele. Obtine oferta AICI!

Cine a scris vreodata poezii, stie: cand te duci cu ele, prima oara, la un editor, este ca si cum te-ai duce sa te plimbi prin Cismigiu, rezulatul este cam acelasi: nu e momentul potrivit, nu exista hartie, publicul vrea proza, prefera sexy sau chiar nu mai prefera nimic, pentru ca are totul gratis, pe internet. Inclusiv sexy.

Paradisul suna ca naiba, daca nu e si fiscal

Insa - surpriza - editorul era din cei, hotarati sa ajute tinerele talente si sa-si asume riscul. N-a zis nu, dar a pus doua conditii:

Prima, fiind la intaiul volum, sa nu ceara bani. Regula de aur a editurii spune ca primul volum e gratis. La al doilea, daca reuseste un best seller, va curge numerarul garla. Sa aiba incredere.

A doua conditie e sa-i schimbe titlul. Nu merge "Viata de vis din paradis". Suna ca dracu'. Nu e momentul sa vorbesti de paradis, cand tara e in criza, Europa in recesiune, iar America n-are alt vis, decat sa stranga cureaua.

Cu un singur cuvant adaugat, poeziile devin dintr-o data vandabile: "Viata de vis din paradisul fiscal". Asta permite promotia, recupereaza investitia, asigura vanzarea.

Prietenul meu, poetul, a oscilat, dar editorul a venit cu argumente zdrobitoare: o transmitem si la teleshopping, o trimitem ramburs oricui, plus librariile de lux.

Cititorul, cand aude cuvantul "fiscal", se simte atras ca de un magnet, este convins ca a dat peste o carte despre cum sa te descurci in afaceri, o ia cu ochi inchisi si, cand deschide cartea acasa, vede ca inauntru sunt poezii.

Toti platesc. Numai statul incaseaza

Poeziile au aparut ca o adevarata editie de lux. Hartie velina, coperti lucioase, cu fotografia autorului pe ultima pagina, a editorului pe penultima si fotografii de atractie pe coperta: Eminescu, Patriciu, un fost presedinte american si viitorul presedinte in spe Dan Diaconescu.

Cand a vazut insa pretul, prietenul meu si-a sters ochelarii si tot nu i-a venit sa creada ca, pentru un singur volum, cumparatorul trebuie sa dea cam cat ar fi echivalentul plin de la un unger de vaca, abia fatata.

Pentru intregul tiraj, librarul va incasa cat echivalentul de la cateva cirezi. A socotit ca, fata de cat incaseaza librarul, un drept de autor, chiar si atunci cand nu lucrezi gratis, e ca un fel de bacsis, ceea ce l-a infuriat pe prietenul meu, dar si-a revenit repede. A inteles rapid ca banii, pe care ii ia librarul, nu sunt toti ai lui.

O parte din ei sunt impozite. Sunt ai statului - cota fixa. Din partea ramasa, librarul plateste salarii, dupa ce, bineinteles, varsa la stat contributiile sociale, si dupa ce vireaza editorului partea ce i se cuvine. Dar nici partea editorului nu-i toata a lui. Si el plateste cota unica, taxe si contributii.

Din ce-i ramane, achita tipografia, ca sa aiba si ea de unde achita cota fixa, contributiile si taxele, plus hartia, cerneala, salariile cu impozitele si contributiile respective, achita hartia si cerneala, respectiv ii plateste pe toti cei care traiesc de pe urma tipografului, care traieste de pe urma editorului, care traieste de pe urma librarului, care traieste de pe urma poetului, cel care scrie gratis.

Riscul de a lucra gratis

Poetul a reflectat la toate aceste aspecte ale economiei de piata, dar n-a zis nimic. El e fericit ca i-a aparut cartea, chiar si gratis.

O fi fericit, dar nu-si da seama ca, lucrand gratis, s-a eschivat de la impozit si, cu asta, si-a dat foc la valiza, pentru ca munceste la negru, iar munca la negru se pedepseste.

Daca nu cu inchisoarea, cel putin cu amenda.
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2788 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
1 comentariu
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

nea Pitzi...

inducerea in eroare, afirmatii neadevarate etc se pedepsesc...daca muncesti cum zici matale, la un negru, (sic), si nu percepi sau nu primesti foloase de orice natura , firfirici, toale, biju, legea spune ca nu esti raspunzator asa ca poetul tau poate scrie gratis pina la adinci batrineti...

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor