Taxa pe bogatie, o solutie in Romania? (Opinii)

Fixati pe principiul cotei unice, care trebuie sa fie la fel de neclintita precum gravitatia sau tabela lui Pitagora, multora li se pare ca este anormal ca un Voiculescu-Felix sa aiba parte de aceeasi cota de impozitare cu cea al lui nea Ghita Pitpalac, culegatorul mucurilor de tigara de pe trotuar.

Le-a dat apa la moara si guvernul, intrucat, simtind ca i se goleste punga pe timp de criza, n-a ciupit din profiturile bogatasului Vintu, ale huzuritului Gigi sau ale altor imbuibati.

Insusi presedintele Basescu, cand vorbeste de la Palatul Cotroceni, ne face sa credem ca guvernul abia asteapta sa-i arda la buzunare pe moguli si pe ghiftuiti, dar, cand ajunge la Palatul Victoria, ii altoieste doar pe functionari si ii ameninta numai pe pensionari.

Argumentul suprem este cota unica. De asta nu te atingi fara sa calci Europa pe batatura, fara s-o enervezi si fara sa-ti aprinzi paie in cap, intr-un moment cand nici macar nu te-a intrebat cineva cat e ceasul.

Cota unica are doua motivatii mari si late, amandoua cu efecte spectaculoase la noi, unde scopul principal este sa-i ajungem din urma pe altii care au fost dintotdeauna inaintea noastra.

Cele doua motivatii ale cotei unice

Prima motivatie este legata de colectarea impozitelor. Anterior, sistemul complicat de impozitare facilita sustragerea contribuabililor, fie prin arta ingineriilor financiare, la care noi suntem dintotdeauna inaintea altora, fie din cauza impozitelor ajunse atat de mari, incat calculul economic arata ca e mai convenabila spaga.

Din prima zi, cota unica s-a dovedit mai tare decat ingineriile si chiar decat spaga, iar, la aplicarea ei, colectarea impozitelor crescuse cu 27%, ceea ce nu trebuie neglijat.

A doua motivatie a cotei unice este cea a profitului reinvestit. Adica, ramanandu-i intreprinzatorului un profit mai ridicat, dupa plata impozitului, el va reinvesti acest profit, creand locuri de munca si marind cresterea economica.

Acest peisaj idilic n-a prea aparut insa pe plaiurile mioritice. Chiar si fara cota unica, daca aparea o oportunitate de investitie, antreprenorii n-o ratau si cereau credite. Sa nu ne facem, deci, iluzia ca, fara respectiva cota, nu s-ar face investitii.

Investitii nu se mai fac atunci cand vine criza si se interpune recesiunea, ceea ce s-a si intamplat. S-au rarit cei care investesc, s-au imputinat si mai mult cei care reinvestesc. Profitul suplimentar, ramas de pe urma cotei unice, a intrat si intra integral in buzunarul antreprenorului.

In asemenea context, cota unica si efectele ei totdeauna binevenite sub aspectul primei motivatii, se duc de-a dura sub aspectul celei de a doua.

Cum sa scoatem profit din piatra seaca

Cunoscutului politician-antreprenor Felix, o minte versatila si usor adaptabila la orice context, i-a mirosit ca si aici e rost de o anumita chiverniseala: daca nici cota unica nu ajuta, atunci solutia este desfiintarea impozitului cu totul. A si propus un proiect de lege, privind scutirea de impozit pentru profitul reinvestit.

Suna frumos, dar asta reinvie vechea epidemie de inginerie si pandemia de spaga. Vor incepe sa apara profituri reinvestite in te miri ce.

Firmele isi vor cumpara automobile, demonstrand ca ele maresc profiturile, isi vor construi blocuri din metal si sticla care aduc beneficii pe hartie, isi vor construi si vile cu piscina sub pretextul ca acolo sunt sedii de firme. Va fi trai pe vatrai, cum zicea Ion Creanga, fara sa stie economie.

Dilema cotei unice sta in aceea ca este bine motivata cand colectezi impozitul, dar foarte indoielnic justificata cand e vorba de profitul reinvestit.

Aceasta de a doua parte trebuie compensata cu ceva care nu le convine mogulilor economiei romanesti, dar fara care nu scapam: impozitarea suplimetara a averilor deja dobandite.

La altii se poate. La noi, nu!

La asta, demnitarii nostri se apara cu Constitutia si cu drepturile omului, dar iata ca, in Franta, treaba e ca si facuta. Guvernul francez a aprobat, recent, ceea ce ziarul "La Tribune" titreaza ca fiind "taxa pe bogatie".

Culmea este ca, in Franta, bogatasii n-au protestat. La noi, Voiculescu ar fi cerut imediat suspendarea presedintelui, imaturul Ponta demisia guvernului, iar domnul Patriciu ar fi replicat cu un filmulet inteligent, reprezentandu-l pe presedinte cum strange de gat un copil in leagan.

Ca urmare, prevad ca vom alerga tot dupa vreun model suedez sau nemtesc, amandoua aplicate in locuri cu mai putina criza si cu spaga aproape deloc.

Pentru locatia noastra, cu criza si cu spaga, domnul Boc va explica imediat ca modelul frantuzesc nu se potriveste cu ce vrea UE, cu ce gandeste FMI, cu ce socoteste SUA, ONU si chiar CEDO. Ca sa inteleaga tot romanul, nu e OK.

Samsung a lansat noul model Galaxy C55. Ce specificații oferă

Samsung a lansat, în China, noul model Galaxy C55, eveniment care a avut loc fără prea multe anunțuri spectaculoase. Telefonul este, în esență, identic cu modelul Galaxy M55, dar se distinge...

Marile orașe europene, într-o criză a locuirii. ”Clujul rămâne doar al bogaților și al turiștilor”

Oameni din întreaga Uniune Europeană se confruntă cu o criză a locuirii fără precedent, agravată de inflație, sărăcie energetică și risc de excluziune socială. Un raport de la vârful...