Praznicul Înălţării Domnului (Ziua Eroilor) are loc în acest an la 25 mai, la 40 de zile de la Învierea Domnului (Sfintele Paşti). Biserica sărbătoreşte Înălţarea într-o zi de joi, înainte de Cincizecime-Rusalii, începând din secolul al IV-lea.
Despre cum S-a arătat Hristos ucenicilor şi femeilor mironosiţe după Înviere şi cum la 40 de zile de la acel moment a venit în mijlocul lor, pe când ei se aflau la Ierusalim, relatează Sfântul Evanghelist Luca.
Ucenicii s-au înfricoşat când l-au văzut, crezând că este o nălucă, iar Hristos înviat i-a liniştit, arătându-le semnele cuielor şi cerând să mănânce, apoi: "I-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu" (Luca cap. 24; 50-53).
Prin Înălţare, Hristos a împlinit misiunea pe care a avut-o de la Dumnezeu-Tatăl: să vină în lume, să Se nască, să trăiască, să sufere, să moară şi să învie.
El a luat pârga naturii noastre, adică natura omenească în desăvârşirea ei, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, şi a dat-o iarăşi Tatălui, făcând ca un lucrător de pământ care aduce lui Dumnezeu pârga roadelor, ca prin aceasta Dumnezeu să binecuvânteze tot câmpul.
Hristos a adus Tatălui pârga naturii omeneşti, şi Tatăl a admirat jertfa, şi pentru vrednicia Celui ce a adus jertfa, şi pentru însăşi curăţia jertfei. Aşa că Tatăl a luat-o cu mâinile Sale şi a pus-o lângă Sine, zicând: "Şezi de-a dreapta Mea" (Psalmul 109, 1).
"Nu era destul că natura omenească, prin Hristos, s-a ridicat la cer? Nu era destul că ea a ajuns în lăcaşul îngerilor? Nu era, oare, această cinste negrăită? Însă ea a trecut mai presus de îngeri, s-a înălţat peste arhangheli, peste heruvimi şi serafimi, şi nu s-a oprit până ce a şezut pe tronul lui Dumnezeu. Socoteşte cât de jos stătea înainte natura omenească şi cât de sus s-a ridicat! Nu se putea să cadă mai jos decât căzuse omenirea, şi nici mai sus nu putea a se ridica decât a ridicat-o Hristos. Căci natura omenească prin Hristos s-a ridicat la cer" - Cuvânt la Înălţarea Domnului, din "Predici la duminici şi sărbători", Sfântul Ioan Gură de Aur (www.ioanguradeaur.ro).
Înălţarea Domnului a fost un eveniment din istoria Bisericii care s-a petrecut în văzul oamenilor, în lumină şi în plină zi.
Cel puţin ucenicii Mântuitorului au fost prezenţi la Înălţarea Sa, pentru ca întreaga lume să cunoască prin ei că Iisus Hristos S-a Înălţat la cer cu trupul transfigurat prin Înviere.
După Înălţarea la cer, Apostolii au devenit martorii Lui Hristos, propovăduind Evanghelia din Ierusalim până în Palestina şi în ţările şi centrele din Marea Mediterană: Antiohia, Corint, Efes.
Cartea Faptele Apostolilor face cunoscută călătoria Sfântului Apostol Pavel la Roma. Sfântul Pavel din prigonitor al creştinilor a ajuns cel mai activ apostol, convertit după întâlnirea pe care a avut-o cu Hristos înviat pe drumul spre Damasc.
Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte la Înălţarea Domnului şi ziua de pomenire a eroilor neamului românesc.
Pomenirea eroilor la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfinţită ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1999 şi 2001.
Ca la orice praznic important, în popor s-au dezvoltat o multitudine de obiceiuri care s-au perpetuat mai mult sau mai puțin până în ziua de azi.
Spre exemplu, în unele sate din Banat sau din Țara Hațegului se face Nedeie sau Rugă în ziua de Înălțare. Este un prilej ca localnicii alături de prietenii și rudele din alte părți să se întâlnească și să se bucure împreună, potrivit crestin-ortodox.ro.
După slujbă, pe câmp are loc o procesiune, prilej cu care se sfințesc recoltele.
În unele locuri, oamenii își împodobesc casele și bisericile cu flori și spice verzi.
Femeile fac curățenie, gătesc, iar în ajun anină leuștean la porți și ferestre ca să apere gospodăria de strigoi.
În această zise poartă frunze de nuc la brâu sau se bat vitele cu leuștean, ca să se îngrașe și să fie ferite de boli. Se taie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă într-un furnicar, spunându-se: "să ne dea Dumnezeu atâția miei și viței câte furnici în furnicar!"
Se crede că cine moare de la Paști până la Ispas ajunge în Rai. De asemenea, se spune că ce se seamănă după Ispas nu rodește.
În ziua de Înălțarea Domnului, femeile care au morți în familie, împart chifle calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele acestora, crezându-se că e ziua în care sufletele lor se înalță la cer și să aibă merinde de drum, potrivit stirileprotv.ro.
iisus a existat si s-o inălțat precum Batman si Superman 🤣 Vezi tot
20 – "Dacă ati murit impreună cu Hristos fată de invătăturile... Vezi tot