Despre Radu Beligan

Radu Beligan este actor, regizor si eseist, cu o activitate de 70 de ani in teatru, film, televiziune si radio. Din 2004 este si membru al Academiei Romane.

Nascut pe 14 decembrie 1918, in comuna Galbeni din Bacau, Radu Beligan a fost casatorit cu  Marica Beligan si are patru copii.

A debutat in teatru la varsta de 20 ani, in piesa “Crima si pedeapsa” dupa Dostoievski, in regia lui Mihai Zirra, pe scena Teatrului "Munca si Lumina" din Bucuresti.

Primul sau rol in film a fost cel din 'O noapte furtunoasa', in regia lui Jean Georgescu (1943), iar ultimul 'Dupa-amiaza unui tortionar', in regia lui Lucian Pintilie (2001).

In activitatea sa artistica, Beligan a realizat peste 80 de roluri in teatru si 30 in filme.

Radu Beligan a intalnit nume extraordinare ale scenei romanesti: Aura Buzescu, Nicolae Baltateanu, Lucia Sturdza Bulandra,Toma Caragiu, Vasiliu-Birlic, Vraca, Victor Ion Popa, Gheorghe Timica sau Eugen Ionescu. A intruchipat roluri mari in unele dintre cele mai dificile partituri din dramaturgia romana si universala, de la Romeo la Richard al III-lea sau Robespierre.

Studii

Studiile si le-a facut la Academia Regala de Muzica si Arta Dramatica, unde a fost studentul Luciei Sturdza Bulandra.

Intre 1937 si 1938 a studiat Dreptul si Filosofia la Bucuresti, folosind bursa oferita de facultate pentru a-si plati taxele la Conservator.

Activitate profesionala

1969-1990 - Director al Teatrului National Bucuresti

1961 - 1969 - Director al Teatrului de Comedie, pe care el l-a infiintat

1950 - 1965 - Profesor la Institutul de Teatru si Film

1943 - 1949 - Teatrul Alhambra

1947 - 1948 - Compania Radu Beligan

1945 - 1947 - Teatrul Comedia

 1946 - 1947 - Teatrul Nostru

1944 - 1945 - Teatrul Municipal

1942 - 1943 - Teatrul Maria Filotti (Sarindar)

1940 - 1941 - Teatrul Majestic

1940 - 1941 - Teatrul Tudor Musatescu (Roxy)

1940 - Gradina C.A. Rosetti

1939 - 1940 - Teatrul din Sarindar

1938 - 1939 - Teatrul Uranus - Comedia

1937 - 1938 - Liedertafel - Alhambra - Regina Maria

Alte activitati

1971 - 1978 - Co-presedinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internationale de Teatru si Muzica organizate de UNESCO

27 martie 1977 - Autorul mesajului international pentru Ziua Mondiala a Teatrului.

Din 1977 este presedinte de onoare pe viata al Institutului International de Teatru

1967 - Membru al Cartelului International de Teatru

Membru in Consiliul Superior al Teatrului Natiunilor, sub presedintia lui Pierre Moinet, directorul general al artelor si literaturii din Ministerul Afacerilor Culturale al Frantei

Membru al Academiei Le Muse din Florenta

Aniversat pe scena

In decembrie 2008, cu ocazia implinirii varstei de 90 de ani, marele actor Radu Beligan a fost omagiat  la Teatrul National din Bucuresti.

“Sunt actor de exact 70 de ani, ceea ce reprezinta jumatate din istoria teatrului romanesc”, a declarat Beligan.

  Sala Mare a TNB a fost arhiplina, iar vorbele sale de duh au fost adesea intrerupte de aplauze. Printre figurile evocate de Radu Beligan s-a numarat Lucia Sturdza-Bulandra care l-a primit mai intai in calitate de audient la Conservator, desi nu luase examenul de admitere, miscata de o scrisoare a lui.

Aceeasi doamna Bulandra avea sa arunce cu poseta pe scena in studentul Beligan, care si-a schimbat chiar inaintea unei premiere modul de a interpreta un rol: “Esti inconstient, Beligane!”, i-a spus prestigioasa sa profesoara.

Raspunzandu-le celor care il asasineaza de multi ani incoace cu eterna intrebare “care e secretul longevitatii sale?”, Radu Beligan a declarat ca de fapt se simte mult mai liber la batranete si, in mod paradoxal, mai tanar. Dupa ce, ridicat in picioare, a facut o declaratie emotionanta de dragoste catre public, Radu Beligan a incheiat intr-o nota optimista: “Vorba prietenului meu Philippe Noiret, daca viata tot e o calatorie scurta, macar sa o facem la clasa intai”.

Despre teatru

"Am 90 de ani si ma pregatesc sa invat un rol nou . Stiti ce raspundea Socrate cand era intrebat: De ce inveti sa canti la lira cand tu te pregatesti sa mori?. El spunea: Ca sa stiu sa cant la lira inainte de a muri“.

"Am trait in teatru zile de plenitudine, de fericire, de lumina, zile de neuitat sub semnul unei permanente si neobosite cautari".

„Am adus bucurie oamenilor. Prea multa lume vrea sa ma vada pe scena. Am 70 de ani de cand sunt acolo, iar asta inseamna jumatate din istoria teatrului romanesc“.

Decorat de presedinte

Pe 1 decembrie 2008, Radu Beligan a fost decorat de Traian Basescu in semn de apreciere pentru intreaga activitate pusa in slujba culturii si stiintei romanesti dar si pentru ca au promovat valorile romanesti in lume.

Radu Beligan a primit Ordinul National "Steaua Romaniei" in grad de Mare Cruce.

Viata personala

Prima nevasta a lui Radu Beligan a fost Nineta Gusti, cu care a trait 15 ani.

Apoi a fost casatorit cu Dana Crivat, cu care are o fata, Ana Maria, care traieste de peste 20 de ani in strainatate. Dupa divortul de Beligan, Dana Crivat s-a casatorit cu dramaturgul Horia Lovinescu.

A treia sa sotie a fost scriitoarea Marica Beligan. Cei doi s-au casatorit in 1965 si au impreuna trei copii: Lamia (actrita), Raluca si Alexandru.

Marica Beligan a murit de cancer in februarie 1993.

Intrarea in politica

Radu Beligan a fost membru al conducerii PCR timp de 20 de ani si nu-si reneaga trecutul politic. Spune ca a facut totul din dragoste de teatru.

A intrat pentru prima data in politica, in 1947. „In vremea aceea era foamete, iar PSD (Partidul Social Democrat, care se va uni mai tarziu cu Partidul Muncitoresc Roman - n.r.) avea o cantina in localul unde se afla azi Teatrul Tandarica. Aici se manca mai ieftin, si Ionel Taranu mi-a spus ca daca ma inscriu in PSD voi putea manca si eu la acea cantina, lucru pe care l-am si facut“, poveste Beligan.

In 1962, a intrat in PCR, spune el, pentru a trece de la Teatrul de Comedie la National.

Carnetul de membru de partid, functiile avute, discursurile tinute l-au ajutat, fiecare la vremea sa, sa construiasca, sa joace si sa modeleze. A devenit „comunist cu acte“ pentru a se putea transfera la Teatrul National, pe care avea sa-l conduca vreme de 21 de ani, pana dupa Revolutie.

„N-am vrut sa ma fac membru de partid. Dupa ce am preluat Teatrul de Comedie, au vrut sa ma aduca la Teatrul National si nu puteau sa o faca daca nu eram membru de partid. Era mai bine sa nu fac asta?“, se intreaba retoric Radu Beligan, intr-un interviu pentru Evenimentul Zilei.

In plus, Beligan sustine ca a adus pe scena Nationalului peste 15 piese care erau impotriva oricarei forme de dictatura. Explicatiile acestei „libertati“ ar putea fi gasite, potrivit maestrului, in faptul ca mai-marii partidului se temeau de el. De uriasa popularitate de care se bucura printre oameni.

Despre Ceausescu

"Nu-mi reneg discursurile de atunci. Ceausescu mi-a dat bani sa fac Teatrul si nu pot sa-l injur. Trebuie sa-mi cer scuze ca am adus bucurie in sufletele romanilor? Toata lumea stie asta.

Intr-o vreme in care Romania era mai ascunsa decat Albania, am fost ales presedinte al Institutului International de Teatru. Datorita mie si relatiilor mele internationale, teatrul romanesc a facut invazie in Europa.

Am acasa peretii plini de medaliile si onorurile primite in perioada aceea. Dar discutia de fond este alta. Pe atunci teatrul era bun, nu ca acum".

"Sa fiu fericit ca a cazut comunismul? N-am cum sa fiu fericit, daca ma uit la ce a venit dupa".

Roluri la Teatrul National Bucuresti

Take, Ianke si Cadar Egoistul - 2007

Leon Saint Pe - „Egoistul" de Jean Anouilh, regie proprie, 2004

Ianke - „Take, Ianke si Cadar" de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonta, 2001

Guglielmo - „Numele trandafirului" de Umberto Eco, regia Grigore Gonta, 1998

Actorul - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998

Batranul - „Cotletele" de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998

Kondilas - „Mostenirea" de Titus Popovici, regia Horea Popescu, Mihai Manolescu, 1989

„Contrabasul" (one man show) de Patrick Suskind, regia Grigore Gonta, 1987

Herb Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil Simon, regia Grigore Gonta, 1984 si 1994

Spirache - „Titanic Vals" de Teodor Musatescu, regia Mihai Berechet, 1983

Domenico - „Filumena Marturano" de Eduardo De Fillippo, regia Anca Ovanez Dorosenco, 1981

Chereea - „Caligula" de Albert Camus, regia Horea Popescu, 1980

Romulus - „Romulus cel Mare" de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977

Richard al III-lea - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976

Autorul dramatic - „Viata unei femei" autor si regia Aurel Baranga, 1976

Robespierre - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974

Mel - „Prizonierul din Manhattan" de Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973

Mayer Bayer - „Simfonia patetica" de Aurel Baranga, regia Aurel Baranga, 1973

Stefan Valeriu - „Jocul de-a vacanta" de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971

George - „Cui i-e frica de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Michel Fagadau, 1970

Eduard Fortian - „In valea cucului" de Mihai Beniuc, regia Sica Alexandrescu, 1959

C.N. Mollin - „Anii negri" de Aurel Baranga, regia Sica Alexandrescu, 1958

Iacob Bardin - „Dusmanii" de Maxim Gorki, regia Alexandru Finti, 1958

Horace, Frederic - „Invitatie la castel" de Jean Anouilh, regia Sica Alexandrescu, 1958

Trinculo - „Furtuna" de William Shakespeare, regia Moni Ghelerter, 1958

Filipetto - „Badaranii" de Carlo Goldoni, regia Sica Alexandrescu, 1957

Alexandru - „Reteta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbeste" de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova, 1957

Profesorul - „Steaua fara nume" de Mihail Sebastian, regia Sica Alexandrescu, 1956

Cerchez - „Ziaristii" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1956

Agamemnon Dandanache - „O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale, regia Sica Alexandrescu, 1956

Dr. Smil - „Apus de soare" de Barbu Stefanescu Delavrancea, regia Marietta Sadova, Mihail Zirra, 1956 si 1973

Poludin - „O chestiune personala" de Alexandr Stein, regia Sica Alexandrescu, 1955

Stepa - „Platon Krecet" de Alexandr Korneiciuk, regia Alexandru Finti, 1954

Mircea Cavafu - „Mielul turbat" de Aurel Baranga, regia Sica Alexandrescu, 1954

Mitica - „Matei Millo" de Mircea Stefanescu, regia Sica Alexandrescu, 1953

Voicu - „Ultima ora" de Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter, 1953

Hlestakov - „Revizorul" de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Sica Alexandrescu, 1952

„Momente" de I.L. Caragiale, regia Sica Alexandrescu, 1952

Catindatul - „D`ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Sica Alexandrescu, (Sala Studio), 1951

Tuzenbach - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter, (Sala Comedia), 1950

Victor Dumitrescu - „Iarba rea" de Aurel Baranga, regia Sica Alexandrescu, 1949

Rica Venturiano - „O noapte furtunoasa" de I.L. Caragiale, regia Sica Alexandrescu, (Sala Comedia), 1949

Agamita Dandanache - „O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale, regia Sica Alexandrescu, (Sala Comedia), 1948

Studentul - „Confruntarea" de Tur si Lev Seinin, regia Moni Ghelerter, (Sala Studio), 1948

Romeo - „Romeo si Julieta, actul 6", „Intre filologi", „Cine raspunde?" de D.D. Patrascanu, regia N.Gh. Kirilov, 1945

Filmografie

Dupa-amiaza unui tortionar (2001)

Trahir (1993) - Vlad

Cui i-e frica de Virginia Woolf? - film TV (1995)

Horea (1984)

Galax, omul papusa (1983)

Iancu Jianu, haiducul (1981)

Intoarcere la dragostea dintai (1981)

Iancu Jianu, zapciul (1980)

Reteaua „S” (1980)

Bratele Afroditei (1978)

Aurel Vlaicu (1977)

Singuratatea florilor (1976)

Cuibul salamandrelor (1976)

Instanta amana pronuntarea (1976)

Premiera (1976)

Tata de duminica (1975)

Agentul straniu (1974)

Intoarcerea lui Magellan (1973)

Explozia (1972)

Seful sectorului suflete (1967)

Castelanii (1966)

Pasi spre luna (1964)

Lanterne cu amintiri (1963)

Celebrul 702 (1962)

Directorul nostru (1960)

Badaranii (1960)

O scrisoare pierduta (1953)

Lantul slabiciunilor (1952)

Rasuna valea (1949)

Visul unei nopti de iarna (1946)

O noapte furtunoasa (1943)

Afacerea Protar (1955)

Bulevardul “Fluiera Vantu” - scurt metraj (1950)

Televiziune

„Al matale, Caragiale", regia Mircea Cornisteanu, 2002 „Cui i-e frica de Virginia Wolf?" de Edward Albee, regia Olimpia Arghir, 1995 „Amadeus" de Peter Shaffer, regia Dinu Cernescu „Aventura sub pamant" de Ion Baiesu, regia Sergiu Ionescu, 1982 „Titanic vals" de Tudor Musatescu „Supeul" de Jean Claude Brinsville „Musatinii" „Harvey" de Mary Chase „Tren de placere" de I.L. Caragiale „Momente Caragiale" dupa I.L. Caragiale „Conu Leonida" dupa I.L. Caragiale „Marii Artisti pe Micul Ecran".

Regizor

Radu Beligan este si regizor. A pus in scena la Teatrul National Bucuresti:

„Straini in noapte"de Eric Assous, 2007

„Egoistul" de Jean Anouilh, 2004

„De partea cui esti?" de Ronald Harwood, 1996

„O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale, 1979

„Poveste din Irkutsk" de Aleksei Arbuzov, 1960

„Salbaticii" de Serghei Mihalkov, 1959

„Doctor fara voie" de J.B.P. Molière (co-regie cu Sica Alexandrescu), 1955

Premii si distinctii

-  Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur si colan - 2004

- Trofeul „Romania 2000" - 2003

- Marele Premiu acordat de Guvernul Romaniei, in cadrul Premiilor Nationale de Teatru, 2003

- Ofiter al Ordinului National al Legiunii de Onoare franceze, 2002

- Trofeul Eugene Ionesco, 1999;

- Prix 14 Juillet al Ministerului de Externe al Frantei, 1998;

- Premiul Fundatiei Tofan, 1998;

- Premiul Academiei Romane, 1997;

- Premiul Galei UNITER – Trofeul Dionysos 1995 - 1996;

- Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte "George Enescu"; 1994

- Premiul Academiei "Le Muse" din Florenta 1980;

- Artist al Poporului 1962;

- Artist Emerit 1953;

- Cetatean de onoare al municipiilor Iasi si Bacau.

- Doctor Honoris Causa al Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale"

Eseist

Radu Beligan este si autorul unor volume de eseuri - "Pretexte si subtexte" (1968), "Luni, marti, miercuri..." (1978) si "Note de insomniac" (2001).

Caracterizare

„Replica dupa replica, nedumerirea sporeste... E un unanim acord in a afirma ca nu se intelege nimic din ceea ce pronunta. Vocea lui e alba, dictiunea stropsita, fraza petecita. In realitate, Beligan nici nu e actor... E un poet plin de subtilitate, un carturar cat trei academicieni, la curent cu tot ce joaca... altii, un iubitor de teatru, alearga patimas dupa piesele altora, amuzat sincer de jocul tuturor camarazilor de talent... Intre doua lungi discutii despre arta (de obicei pe la anticari) isi aduce aminte ca «azi joaca», si alearga in fuga la teatru - Camil Petrescu.

Radu Beligan
Radu Beligan

Data nasterii: 14 decembrie 1918

Cariera:  - actor, regizor, director TNB (1969-1990)

Evenimente importante:  - omagiat pe scena la 90 de ani

Daca detineti informatii relevante, poze, inregistrari audio sau video inedite cu Radu Beligan, le puteti trimite la adresa de e-mail redactia@ziare.com.

Bancuri despre Radu Beligan

Tatal lui Tutankamon tocmeste pe cineva sa faca pe Mos Craciun pentru bucuria fiului...citeste tot bancul