Asteptam un Frexit?

Din Bucuresti, observam o oarecare asemanare intre turul doi al prezidentialelor programate pentru duminica in Franta si turul doi al prezidentialelor desfasurate in noiembrie 2000 in tara noastra.

Aveam atunci de ales intre ultra-nationalistul Corneliu Vadim Tudor si Ion Iliescu, despre care unii analisti spuneau ca nu mai are alti simpatizanti, in afara celor care l-au votat in turul unu: 36,35%.

Francezii au de ales duminica intre populist-nationalista Marine Le Pen, care in ultimele zile creste in sondaje, si independentul Emmanuel Macron, iesit in primul tur pe locul 1, dar la un scor strans.

In noiembrie 2000, intrarea in turul doi a capeteniei nationalismului nostru extremist a cutremurat intregul spectru politic, de la stanga la dreapta. Si atunci s-a petrecut imposibilul: cei mai inversunati adversari ai lui Ion Iliescu - dreapta politica - s-au aratat atat de ingroziti in perspectiva presedintelui patriotard, incat au hotarat cu totii sa-l sustina cu tot dezgustul pe Ion Iliescu. Intre doua rele, este mai bun raul cel mai putin rau.

Simpatizantii PNL, PNTCD, UDMR, PD l-au votat scrasnind din dinti pe Iliescu, doar ca sa nu iasa cumva castigator C.V. Tudor. Si n-a iesit.

In opinia mea, Franta se afla intr-o situatie oarecum asemanatoare. Zic oarecum pentru ca, desi Marie Le Pen nu este preferata sondajelor, o parte a presei o da de pe acum castigatoare.

Dar raul mai putin rau se cunoaste si inca mai este timp ca fortele politice care inteleg pericolul nationalismului sa-l sustina pe candidatul Emmanuel Macron, indiferent daca-l simpatizeaza sau nu, daca-i accepta sau nu viata privata, daca ii apreciaza meritele sau nu.

Este in mana electoratului sa respinga accesul la Elysee al ultra-nationalistei, capabile sa arunce Franta in haos.

Zic haos, pentru ca doamna Le Pen propune un program duplicitar, cu vizibile intentii ascunse si cu posibile efecte demolatoare nu numai in propria tara, ci si in restul Europei, poate chiar la noi.

Europeanul care are curiozitatea sa citeasca cele 14 capitole ale programului ramane ingrozit. Sunt propuse "negocieri" cu celelalte tari din UE pentru ramanerea Frantei in Uniune sau nu, pentru revenirea la moneda nationala si renuntarea la euro, pentru transformarea politicii agricole comunitare intr-o politica agricola nationala, pentru instaurarea de noi criterii de subventii. Se observa vadit intentiile agresiv antieuropene.

Cateva exemple mi-au sarit in ochi. Se vorbeste acolo in termeni ca "patriotism umanist", "patriotism economic" "numerus clausus" (care sa contracareze angajarea de medici straini in Franta), "dumping social", "dumping fiscal si de mediu".

Patriotismul fardat ca si dumpingul deghizat mi se par vorbe periculoase, menite sa zdruncine din temelii traditiile sanatoase si tot ce functioneaza bine intr-unul dintre cele mai respectate state ale UE.

Cum din program rezulta intentia evidenta de a scoate tara din UE, unii analisti prefigureaza destramarea Uniunii. In opinia mea, nu inca. Desi Frexitul ar fi o lovitura dureroasa, nu este inevitabil sa fie si fatala.

In opinia mea, pericolul imediat al unui eventual Frexit nu este destramarea Uniunii. Pericolul e chiar mai mare, acela ca posibilul succes al dreptei extreme in Franta ar putea avea efecte tulburatoare in alte tari europene.

Antecedentul creat poate starni usor recrudescenta nationalismului.

Exista in Europa zone unde exacerbarea spiritului ultra-nationalist si patriotard poate fi dramatica. Evit intentionat sa le numesc, dar ele se cunosc bine. Liderii de acolo instiga populatia atrasa de fetisul autonomiilor teritoriale sau chiar al separatismului.

Exemplul unei tari mari ca Franta ar putea incuraja zelul acestor promotori, tulburand ordinea publica si sociala locala, chiar si acolo unde nu te-ai astepta la asa ceva.

Nu este exclus chiar ca promotorii unor asemenea fenomene sa tinteasca in stabilitatea acelor state, unde liderii slabi ar putea aluneca repede pe panta cedarii la presiunea patriotarzilor, pana la destramarea UE.

In opinia mea, nu avem dreptul sa periclitam Uniunea, aceasta pretioasa constructie pe care generatia de dinaintea noastra ne-a pus-o la dispozitie pentru ca Europa sa nu mai cunoasca razboiul, sa evite atrocitatile si sa-si cladeasca propria prosperitate pe continent. Are cineva dreptul sa dea cu piciorul intr-o comoara mostenita de la parinti?

Daca nu, am convingerea ca francezii vor avea in mai 2017 aceeasi intelepciune, pe care au avut-o la vot romanii in noiembrie 2000.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...