Un mister numit Macron. Ce surprize se ascund sub carcasa de succes a probabilului presedinte francez Interviu

Principala calitate a lui Emmanuel Macron, favoritul destasat al alegerilor din Franta, este mai degraba faptul ca nu e niciunul dintre contracandidatii sai. Este cea mai buna optiune dintre optiunile proaste existente, dar abia dupa ce-si va prelua mandatul vom vedea daca in spatele carcasei e si suficienta substanta si daca este cu adevarat pro-european, afirma Oana Popescu, analist de politica externa si directorul Global Focus.

Intr-un interviu pentru Ziare.com, Oana Popescu a apreciat ca e putin probabil sa asistam la un Frexit pentru ca el ar contraveni profund intereselor Frantei, strans legate de piata unica, insa nu ar trebui sa uitam ca Emanuel Macron este autorul unei legi protectioniste, care a nemultumit UE si a dezvantajat profund statele central si est-europene, inclusiv Romania.

Oana Popescu a detaliat pericolul extremismului in Europa, inca foarte prezent, dar si noua paradigma politica in care ne aflam in era post-industriala.

Se indreapta Emmanuel Macron spre o victorie facila in alegerile de maine, dupa cum anticipa cam toata lumea dupa primul tur?

Dupa dezbaterea finala de miercuri, cand toata lumea l-a declarat castigator pe Macron, pare si mai probabila. A generat chiar o oarecare uimire faptul ca Le Pen parea mai putin convingatoare decat de obicei si destul de nesigura ca ton si abordare.

Macron este o mare necunoscuta. Cine este acest politician tanar venit parca de niciunde, care are toate sansele sa devina cumva peste noapte presedintele Frantei?

Macron este in buna masura o figura tehnocrata, cu aspiratii politice si un foarte ridicat nivel de ambitie care, in loc sa ia calea politicii clasice, a ales sa-si valorifice inteligenta si abilitatile profesionale avansate. A facut pasul catre zona de afaceri unde a castigat bani frumosi, desi colegii si-l amintesc ca avea de tanar ambitii politice si se vedea in postura de lider.

Dupa care inclusiv separarea de Hollande a fost o miscare de oportunism politic, atunci cand a simtit ca ii prinde bine o intrare in cabinet ca o treapta in cariera, dupa care a apreciat ca ii e mai bine sa se suie pe valul antisistem pierdut de un Hollande care plonja catre nivele fara precedent de impopularitate pentru un presedinte francez. Atunci Macron a facut pasul in afara cabinetului si din punct de vedere politic miscarea i-a servit.

Cu toate ca e un bun orator, un profesionist capabil, Macron nu a avut timp sa-si demonstreze exact abilitatile necesare pentru fisa postului de presedinte. Principala calitate este mai degraba faptul ca nu e niciunul dintre contracandidatii sai. Nu este extremist ca Le Pen si Melenchon, nu e un reprezentant al establishment-ului politic pe care francezii il urasc, ca Hamon, nu este Fillon cu scandalurile de coruptie din spate.

Este deci o figura noua, venita din afara sistemului, dar care a acumulat ceva experienta in interiorul lui, nepatata de episoade controversate, cea mai buna optiune dintre optiunile proaste existente.

O concluzie destul de pesimista pentru viitor.

Asta nu inseamna ca nu poate fi un presedinte bun, dar in putine alte contexte o tara mare si importanta ca Franta ar fi permis ascensiunea atat de rapida a unui tanar politician neexperimentat, care sa nu aiba un partid mare in spate si care nu exceleaza prin propuneri extrem de coerente.

Este imaginea centristului clasic care se defineste in mare masura prin opozitia fata de partenerii de cursa, face optiunile de bun simt, pro-europeana, anti-radicalizare si anti-extremism politic, propune niste reforme economice care sa redreseze Franta, aflata pe o curba descendenta de cativa ani, dar fara sa poate intra in detalii privind felul in care intentioneaza sa faca acest lucru, cum intentioneaza sa convinga mediul politic sa-l urmeze.

Este frecventabil, carismatic, dar abia dupa ce-si va prelua mandatul vom vedea daca in spatele carcasei e si suficienta substanta astfel incat sa poate aduce Franta in rolul central pe care l-a jucat in majoritatea istoriei ei europene.

Este, cum spuneati, o situatie fara precedent intr-o tara mare, atat ascensiunea unui politician asa cum l-ati descris pe Macron, cat si infrangerea usturatoare a partidelor mari, traditionale, chiar dezastruoasa in cazul stangii. Este doar un accident sau asistam la o autentica schimbare de paradigma politica?

E o alta paradigma. Deja alegerile precedente din Franta au aratat o lipsa de lideri adecvati vremurilor. Hollande a castigat nu datorita calitatilor sale, ci pentru ca Sarkozy era extrem de erodat. Pe toata durata mandatului lui Hollande s-a discutat despre lipsa unei figuri care sa-l inlocuiasca.

Nu e deci nicio surpriza ca in contextul lipsei de oferta din partea partidelor clasice au ajuns in turul al doilea doi out-sideri ca Macron si Le Pen.

Pe de alta parte, la nivel european cel putin, vechile ideologii si faliile stanga- dreapta, centru-margine sunt inlocuite de miscarile post-industriale, sa le spunem asa, prin opozitie cu cele apartinand secolului trecut, erei industriale.

Tehnologia, comunicatiile care evolueaza galopant modifica societatile, asteptarile cetatenilor, modul in care cetatenii interactioneaza cu politica si liderii lor.

Macron are in spate o miscare, nu un partid, vedem inclusiv in Romania ca mobilizarea de jos in sus a contat foarte mult, iar capacitatea institutiilor clasice de a prelua interactiunea scade.

Vedem ca in tot mai multe state cetatenii prefera sa se exprime in strada sau prin miscari de extrema sau neinstitutionalizate ca partide politice, iar impactul e unul semnificativ asupra politicii din statele respctive. Partidele par tot mai putin capabile sa sesizeze si sa raspunda nevoilor cetatenilor. Vor castiga cei care vor sti sa se adapteze noilor circumstante.

Nu este si aceasta o evolutie pe undeva periculoasa?

Pericolul este al populismului. In masura in care exista o presiune mare din partea populatiei, este de vazut daca vor exista lideri adevarati care sa propuna solutii si sa atraga dupa ei masele in directii sanatoase sau se vor multumi sa se suie pe valul popular, sa preia vibratiile din mediul inconjurator si sa livreze ce vrea lumea sa auda.

Dar acesta nu poate fi decat un efect temporar pentru ca atunci cand ajungi intr-o pozitie de decizie trebuie sa propui acele solutii pe care nu le-ai avut in prima faza si te vei uza foarte repede pentru ca publicul are tot mai putina rabdare.

Visul frumos nu se termina si la parlamentare unde tot partidele clasice isi impart locurile, formeaza majoritatea si cu ele va trebui inclusiv Macron sa lucreze, cat e el de antisistem.

Absolut. Tensiunea intre institutiile clasice si noile forme de manifestare civica are si un revers. Daca ne uitam la Ungaria, de exemplu, vedem ca indiferent care sunt miscarile in randul populatiei, indiferent care e sentimentul general, pana la urma cand un anumit partid ajunge la putere are toate mijloacele de a o exercita. Vedem si la noi asta.

Dar vedem si o fractura. Pe de-o parte este "strada", la care participa oameni dintr-o clasa medie cu un anumit acces la educatie si anumite venituri, care au o anumita abordare asupra democratiei si vietii politice, si o alta parte, mare, care voteaza adesea contrar "strazii".

Sunt multe intrebari de pus: de ce aceasta fractura, de ce "strada" nu participa la procesul electoral, cei nemultumiti de viata politca cu ce anume o inlocuiesc? Pana la urma, democratia reprezentativa tot prin institutiile clasice functioneaza deocamdata.

Macron este un pro-european si totusi a invocat posibilitatea de Frexit. A spus-o ca sa capteze si ceva din electoratul care ar putea fi tentat de Le Pen sau se pregateste sa negocieze dur reformarea UE?

Greu de spus in acest moment. In mod cert, Macron este un tip inteligent si ambitios care stie sa jongleze cu ceea ce vrea lumea sa auda si ce vor partenerii europeni sa auda. Iata ca Juncker l-a felicitat in mod neobisnuit dupa victoria din primul tur, i-a urat succes in al doilea.

Cred ca Macron va incerca sa se pozitioneze cat mai bine pentru el insusi. Vom afla cat e de pro-european dupa ce va deveni presedinte, dar sunt doua lucruri de retinut.

Pe de-o parte, Macron este la originea legii cu acelasi nume care a starnit nemultumirea CE si ne dezavantajeaza pe noi, cei din Europa Centrala si de Est, printr-o abordare extrem de protectionista in zona transporturilor si care, pana la urma, merge in linia lui Le Pen, adica stigmatizarea lucratorilor din Europa Centrala si de Est care ameninta slujbele francezilor.

Deci ne putem astepta de la Macron sa joace cartea pro-europeana in aceeasi masura in care va trebui sa livreze electoratului si o doza de nationalism si protectionism pentru ca totusi Le Pen a acumulat suficiente voturi pentru a ajunge in turul al doilea, Frontul National ar putea face un scor foarte bun la parlamentare. Electoratul lui Le Pen ramane acolo si are asteptari de la presedintele care va fi si al sau.

Limitele asteptarilor pesimiste sunt date de faptul ca Franta a fost de la inceput impreuna cu Germania motorul constructiei europene. E drept ca avem si exemplul Marii Britanii, dar nu cred ca pentru Franta problema se pune in aceiasi termeni ca pentru UK.

Pentru Franta accesul la piata unica este crucial, ceea ce are ea de jucat in interiorul UE este cu mult mai important, nu are istoria insulara a Marii Britanii, nici exceptarile pe care le avea UK. Eu ma indoiesc ca vom avea Frexit care nu este in interesul Frantei.

Le Pen nu va castiga probabil prezidentialele, dar a obtinut un scor foarte mare si e in turul al doilea. Deci Cassandrele care prevesteau nenorocirea extremismului in Europa s-au inselat sau au avut dreptate? Paharul e pe jumatate plin sau pe jumatate gol?

Nenorocirea nu s-a petrecut la dimensiunile la care se asteptau multi dupa precedentul Trump din SUA, dar asta nu ar trebui sa ne reduca vigilenta. In Franta Macron ramane cu Le Pen si electoratul ei pe cap, iar cel care ramane in afara jocului nu e obligat sa se responsabilizeze ca acela care preia guvernarea.

In Olanda ne-a trecut glontul pe la ureche. Urmeaza alegerile din Germania pe care Angela Merkel a tinut-o in echilibru in circumstante extrem de dificile atat din cauza crizei migratiei cat si a responsaiblitatii sporite generate de Brexit si de declinul Frantei.

Daca Angela Merkel pierde si daca AFD obtine un scor mare, toate aceste lucruri vor schimba modul in care va arata constructia europeana. Cat timp cauzele nemultumirii sunt acolo ramane si pericolul.

Care sunt cauzele?

Inadecvarea institutiilor politice la noua era post-industriala, accentuarea prapastiei intre cei care beneficiaza de pe urma schimbarilor accelerate si tin pasul cu ele si cei care raman in urma, nu au acces la instrumentele necesare pentru a-si mentine un nivel satisfacator de viata. Una dintre principalele cauze pentru care oamenii cauta solutii in afara sistemului existent este pesimismul legat de ziua de maine.

Cat timp ele sunt acolo, electoratul va gasi modalitati de a protesta ceea ce va eroda institutiile daca ele nu vor sti sa se adapteze si sa raspunda.

BEC vine în sprijinul PSD și PNL. Decizia surpriză care le permite să aibă candidați separați la Primăria Capitalei

Biroul Electoral Central (BEC) a adoptat miercuri, 24 aprilie, o hotărâre prin care permite desființarea unei alianțe electorale până la data de 26 aprilie,astfel că PSD și PNL vor putea...

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...