"Democratia simbolizeaza pulsul vital al acestei natiuni. [Este momentul] sa lasam de o parte retorica dura a campaniei [electorale], [...] pentru a ne auzi si asculta, a ne arata respect reciproc si a ne ingriji unii pe ceilalti, a ne uni, a ne alatura unii altora sub egida unei singure natiuni. [...] trebuie sa incetam sa-i tratam pe oponentii nostri asemenea unor dusmani. [Deoarece] institutia presedintiei per se nu este o institutie partizana politic. Ea reprezinta singurul oficiu din aceasta natiune ce ii reprezinta pe toti si presupune o datorie egala fata de toti cetatenii americani," afirma candidatul democrat Joe Biden, la finalul unui scrutin istoric.
Inca din primele ore de la publicarea cifrelor partiale se creiona o competitie foarte stransa intre cei doi contracandidati. Insa, nimeni nu ar fi putut anticipa cat de mult asteptat se va lasa rezultatul acestui duel istoric. In pofida numeroaselor sondaje de opinie, nimeni nu ar fi putut intui complexitatea caii de acces la Casa Alba. O cale determinata, pe de o parte, de o numaratoare minutioasa si prelungita, la nivelul fiecarui comitat, a voturilor individuale (exprimate in special prin corespondenta, data fiind pandemia Covid-19), iar, pe de alta parte, declinul unor circumscriptii electorale traditional republicane. Este, astfel, cazul unor state federale, precum Arizona (bastion republican al ultimilor o suta de ani de la ultima victorie decisiva a Presedintelui democrat Harry Truman in 1948), Nevada, Georgia sau a unor state industriale ca si Wisconsin, Michigan, Pennsylvania in care stabilimentul republican a fost contestat de puterea democrata.
Insa, dincolo de elementele unei curse pline de suspans, fara un invingator categoric, pe care un intreg mapamond a urmarit-o cu mare interes, ce concluzii si evolutii se pot desprinde si ce reverberatii ar putea avea acestea nu doar in plan national american, ci si la nivel european? Prin ce anume se individualizeaza aceste alegeri, in comparatie cu cele din anii precedenti? Cum anume au fost integrate si folosite sentimentele si emotiile electoratului de catre cei doi contracandidati in oferta lor electorala?
Totul a debutat sub semnul crimei brutale a cetateanului afro-american George Floyd, de catre un politist alb in Minneapolis, pe 25 mai, si care s-a transformat cu rapiditate intr-un sinonim universal al nedreptatii sociale si rasiale. Insusi fostul presedinte SUA, George W. Bush, declara ca aceasta tragedie - inscrisa intr-o serie lunga de tragedii similare - ridica o intrebare aflata pe buzele tuturor: "Cum punem capat rasismului sistemic in societatea noastra? Este timpul ca America sa examineze esecurile noastre tragice". Nimeni nu s-ar fi putut astepta ca un astfel de incident ar avea puterea de a declansa asemenea valuri de proteste in intreaga lume (chiar si in Europa, impotriva colonialismului practicat in trecut de o serie de state vestice), precum si puternice valuri de manifestatii violente pe teritoriul Statelor Unite, asemanatoare cu cele inregistrate la asasinarea lui Martin Luther King Jr. in 1968.
Avand o asemenea premisa de lucru, o prima concluzie ce se poate desprinde este aceea a nevoii de a dezvalui, fara inhibitii sau tabuuri, problematica sensibila a raporturilor inter-rasiale, a redefinirii acestora, precum si de a pune efectiv capat segregarii rasiale. Perceputa ca un sentiment de inadecvare si inferioritate, de pierdere a valorii de sine, de inegalitate in fata legii, precum si in fata acesului egal la oportunitatile sociale, de educatie si de munca, segregarea rasiala din 2020 a adus in prim plan, mai mult decat niciodata, confruntarea directa dintre comunitatile afro-americane si grupurile suprematiei albilor, cu precadere in sudul Statelor Unite, precum si emanciparea civica a unor comunitati latente pana in prezent, cum ar fi cea hispano-americana din Arizona, Nevada sau New Mexico.
In al doilea rand, discursul distructiv si radicalizat, manifestat cu precadere de unul dintre candidatii americani, a contribuit in mod substantial la antagonizarea electoratului, in loc sa creeze punti de conciliere si coabitare pasnica, pe un fundal deja marcat de o profunda polarizari sociale si etnico-rasiala. Astfel, alegerile americane, alaturi de altele recente de pe continentul european (Romania, Germania, Marea Britanie), s-au axat pe specularea si adancirea unei polarizari politice in jurul unor binoame existentiale, precum stanga vs. dreapta, urban vs. rural, religios vs. laic, tanar vs. batran, prosperitate vs. austeritate, pro -imigrant vs. anti-imigrant. Dar, in pofida unor beneficii politice si electorale pe termen scurt, o asemenea abordare a determinat un fenomen puternic negativ, cu impact pe termen lung, aproape necontrolabil si insurmontabil si anume fragmentarea si alienarea identitatii comune nationale.
In al treilea rand, schimbarile demografice de la nivelul populatiei SUA au determinat o modificare in comportamentul si preferintele electorale. Asistam astfel la un electorat cu o bogata diversitate etnica (poate cel mai bogat din istoria SUA), in principal datorita cresterii puternice a electoratului eligibil hispanic. Dezaprobarea puternica manifestata de cetatenii americani fata de gestionarea crizei provocate de Covid-19, coroborata cu recesiunea economica, au determinat ca si capacitatea lui Trump de a repeta victoria din 2016 sa fie pusa pusa sub semnul intrebarii. Iar, acest lucru isi gaseste explicatia in faptul ca baza electorala a lui Trump a inregistrat o diminuare, tinand cont de schimbarile demografice si de numarul lucratorilor hispano-americani afectati in mod disproportionat de criza Covid-19, in termeni sanitari, decese si pierderea locurilor de munca.
In al patrulea rand, daca Partidul Democratilor reuseste sa isi mentina leadership-ul, acest fapt se datoreaza, printre altele, si revirimentului coalitiei precedente promovate de catre Presedintele Obama (pierduta de catre Hilary Clinton la alegerile precedente), ce a inclus actori din afara establishmentului democratic (ONG-uri) si care s-a concentrat pe problematica sociala si a locurilor de munca din randul unor state, precum cele din "Rust Belt"*.
In concluzie, in ultimele zile am asistat la un maraton electoral extrem de strans, la un razboi asimetric ce s-a desfasurat pe doua axe principale: pe de o parte, axa unei politici a confruntarii si a urii, iar pe de alta parte, axa unei polarizari accentuate a societatii, in functie de provenienta sociala, etnica, economica, ideologica a electoratului. In acest mod, campania electorala din Statele Unite constituie dovada fortei perturbatoare si distructive manifestata de politica decredibilizarii institutiilor statului pe care orice politician este chemat sa le apere, precum si de politica antagonizarii, in opozitie cu cea a proiectelor constructive, a dialogului si a concilierii.
Pentru Europa, se desprind doua potentiale elemente de interes: in primul rand, cel de politica externa, manifestat prin multilateralismul traditional promovat de catre Statele Unite, insa pus sub semnul intrebarii sau chiar stopat de catre administratia Trump (iesirea anuntata a SUA din Organizatia Natiunilor Unite, din Organizatia Mondiala a Sanatatii, a Conferintei Climatice de la Paris etc). Si, in al doilea rand, posibila confirmare a unor optiuni autocrate, ce s-ar putea transforma in argumente pentru o serie de alte regime de aceeasi natura in Europa si in Uniunea Europeana. Totodata, asemenea situatiei din SUA, in Romania, orice demers pe calea promovarii unei politici a urii si a opozitiei agresive, mereu centrata pe adversarul politic si nu pe argumente, idei sau proiecte constructive, risca sa contribuie la adancirea faliei deja existenta intre clasele sociale si electorale, in care cetateanul risca sa nu isi mai regaseasca interesele si drepturile respectate de alesii clasei politice. Astfel, politica continutului si a unitatii trebuie sa ia locul politicii emotiilor, in care binele colectiv este pus inaintea interesului politic. Deoarece, asa cum declara Joe Biden in urma cu doua zile, un politician de la orice nivel are obligatia sa lucreze la fel de mult pentru cei ce nu l-au votat ca si pentru cei care au ales.
*Statele din "Rust Belt" ("centura de rugina"), initial cunoscuta sub denumirea de "Steel Belt" ("centura de otel") sunt un grup de state traditional industriale din partea de nord a Statelor Unite, care a suferit o puternica recesiune economica in anii '80. Dezindustrializarea si externalizarea a numeroase locuri de munca "cu guler albastru" ("blue collars") au contribuit la declinul acestei regiuni, dand astfel numele acestei regiuni. Din punct de vedere geografic, aceasta cuprinde centrul statului New York, Pennsylvania, Ohio, Maryland, Indiana, regiunea de sud a Michigan, nordul statului Illinois, estul Iowa si sud-estul Wisconsin.
Roxana Rizea-Macias detine o experienta de peste 10 ani in Parlamentul European, acoperind tematici europene diferite (afaceri interne si libertati civile, piata interna si politica transporturilor), precum si in cadrul Consiliului UE, fiind membra a echipei de la Bruxelles care a gestionat prima presedintie detinuta de Romania a Consiliului UE (reponsabila de relatiile inter-institutionale).
Roxana este absolventa a Facultatii de Relatii Economice Internationale din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti si a Universitatii Hamburg, specializarea Studii Europene. Roxana a fost cercetator-asociat cu o bursa a guvernului roman in cadrul Societatii Germane pentru Politica Externa (DGAP) de la Berlin, precum si participant activ intr-o serie de programe internationale academice.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
