Pana unde poate merge curiozitatea exagerata a serviciilor secrete americane? Ce stiu si de unde stiu? Jurnalistul James Bamford este printre putinii care cunosc NSA (Agentia Nationala de Securitate) mult mai bine decat multi oameni din bransa.
NSA sustine ca tot ceea ce intreprinde este facut in numele comunitatii si sigurantei acesteia. Dar acestea sunt doar cuvinte, spune Bamford. In realitate, Agentia aduna informatii irelevante, cu duiumul, in speranta ca ceva tot va iesi la suprafata. Activitate care nu a ajutat-o sa preintampine atentatul terorist din Boston, de pilda.
Expertii NSA au dispus de suficiente date despre atentatori, dar cu ce i-a ajutat? Probabil, agentia a strans atat de multe informatii, incat nu poate gasi acul in carul cu fan, crede David Bamford, autor a catorva carti despre activitatea serviciilor secrete americane noteaza Deutsche Welle.
Secretele, esecurile
Munca NSA, cu siguranta, poate fi pusa sub semnul indoielii, crede expertul, bazandu-se pe urmatoarele ipoteze: Agentia a "dormit" atat in timpul primelor atacuri asupra World Trade Center, New York, 1993, cat si in cazul atacului asupra navei de lupta "USS Cole", aflata in portul yemenit Aden, in 2000. Cel mai proaspat este exemplul cu atentatele teroriste din Boston.
Bamford mai spune si altceva: ca inainte de 11 septembrie, teroristii care au intrat cu avioanele in Turnurile Gemene si in cladirea Pentagonului s-au cazat in Laurel, statul Maryland, extrem de aproape de cartierul general al NSA.
In acelasi timp, trebuie sa tinem cont ca Agentia nu a fost creeata pentru a urmari anumite categorii de oameni, ci pentru a apara SUA de Uniunea Sovietica. Ceea ce este o mare diferenta. In primul caz vorbim depre o urmarire de persoane, iar in cel de-al doilea despre siguranta nationala. Aceste doua lucruri nu pot functiona in niciun caz in paralel, mai spune Bamford.
Vorbind depre parteneriatul dintre NSA si mari firme IT precum Google, expertul accentueaza asupra urmatoarelor chestiuni: cand serviciile secrete controleaza legaturile care leaga Google de Internet, de pilda, firma IT oricum pune la dispozitie informatiile, benevol sau nu. Agentia controleaza in mod secret legaturile prin care informatia iese sau intra in SUA, in diverse puncte virtuale.
In aceste puncte agentii "impart cablul" in doua si, astfel, o parte din el merge catre firma careia ii sunt adresate informatiile, iar cealalta parte ajunge la ANS, date la care nimeni din firma respectiva nu are acces. Acolo, informatia trece printr-o gramada de filtre, care sunt programate direct de NSA. In acest mod, Agentia are acces la toate datele, indiferent daca acestea sunt adresate Google sau altcuiva. Asa ca, nu are importanta daca Google ofera NSA acces catre serverele sale, NSA singura isi asigura acest lucru.
Intr-o lume a lui Orwell
Bamford este convins ca intre NSA si multe firme de telecomunicatii exista legaturi secrete care dateaza de mult timp, chiar de decenii. NSA spioneaza toate conferintele internationale la care participa SUA, incepand cu anii '20. Astfel, in 1945, cand a fost creata ONU, au fost urmarite comunicatiile majoritatii statelor importante. Serviciile secrete au actionat in acest mod si in 2003, cand Washington cauta sprijin la ONU pentru razboiul din Irak.
Potrivit lui James Bamford, aceasta ascensiune fara precedent a serviciilor secrete ar trebui sa nasca o mare ingrijorare in randul americanilor de rand, avand in vedere si ca, de cand totul este digitalizat, nimic nu mai e la fel. Daca cineva, de pilda, planuieste o calatorie pana in Africa de Sud sau daca e bolnav, cauta informatii pe Internet.
Iar, daca cineva are acces la cautarile sale pe Google, inseamna ca are acces la mintea sa. Cand a scris cartea "1984", George Orwell a creat o lume in care guvernul urmarea oamenii si ce vorbeau acestia. NSA, insa, nu are acces doar la convorbirile oamenilor, dar si la gandurile lor, incheie Bamford.
Ecranele de computere acum te vad cind sti in fata computerului si Microsoft ma vede... Vezi tot