Povestea impresionanta a unui orasel care i-a primit cu bratele deschise pe refugiatii sirieni

Muna Ali isi aranjeaza valul care ii acopera parul castaniu, ondulat, in timp ce impinge un carucior de cumparaturi intr-un magazin Walmart. Ziua cea mare aproape ca a sosit si, dintr-odata, timpul incepe sa fuga, dar si sa stea pe loc cumva.

Primele lucruri de pe lista de cumparaturi: o camasa alba si o agrafa de cravata pentru fiul sau, Mohammed. Vrea sa arate bine pentru momentul la care viseaza de atat de mult timp. Dar Mohammed are doar sase ani si are alte idei. Este atras ca un magnet de raftul cu obiecte din "Star Wars", se arata intr-un reportaj CNN.

"Cumparam asta?", intreaba pustiul, aratandu-i mamei sale o pereche de botosi cu Darth Vader.

"Nu, habibi", ii raspunde ea, folosind un alint in limba araba, insa pana la urma cedeaza si ii ia copilului un hanorac Darth Vader. Este singurul sau fiu si a trecut alaturi de ea prin tot calvarul.

Muna vrea ca totul sa fie perfect pentru sosirea familiei sale in Canada, acolo unde ea locuieste. Stie ca vor traversa Atlanticul cu foarte putine lucruri, poate doar un mic bagaj cu haine. Nu le-a mai ramas nimic din viata pe care au avut-o in Siria.

Alege niste lenjerie intima pentru nepoti si apoi umbla prin departamentul de haine pentru barbati. I se inrosesc obrajii. "Sunt prea timida", spune femeia.

Provine dintr-o lume islamica, conservatoare, o lume a modestiei. Sa cumpere chiloti pentru fratii ei se dovedeste a fi ceva prea rusinos. Apoi se uita la imbracaminte pentru mama si sora. "Nici nu mai stiu ce le place sau ce marime sa cumpar", marturiseste ea.

Le-a spus "la revedere" acum sase ani

Cand Muna le-a spus la revedere celor pe care ii iubeste in Siria, in 2010, nu trebuia sa fie pentru o perioada atat de indelungata. Insa dupa ce revoltele impotriva lui Bashar al Assad au devenit violente, iar razboiul i-a cuprins patria, lunile s-au transformat in ani. Sase ani lungi.

Ultimii au fost cei mai grei. Cei dragi au fost nevoiti sa fuga de confruntarile sangeroase si sa se refugieze in alte tari precum Liban, Germania, Turcia, Suedia. Erau o familie unita, dezbinata brusc de razboi, nu stiau daca se vor mai vedea vreodata.

Muna, care acum are 32 de ani, nu si-a imaginat ca nu isi va mai vedea niciodata casa din copilarie din Damasc, curtea cu nuci, lamai, maslini si parfum de iasomie. Casa era atat de aproape de Ambasada Canadei incat Muna vedea steagul alb-rosu fluturand in vant, in fiecare zi, cand astepta autobuzul. Nu se gandea ca aceasta tara va fi noua ei casa. Stia doar cum arata steagul si ca iernile sunt foarte reci acolo.

Cand a ajuns in Lethbridge, in urma cu sase ani, se simtea ca un extraterestru. In magazin, intr-o dupa-amiaza de sfarsit de ianuarie, Muna era singura femeie cu capul acoperit.

Dar macar aici este in siguranta. Muna a incercat din greu in ultimii ani sa isi aduca in Canada parintii si rudele. Pana intr-o zi fericita a toamnei trecute, cand a aflat ca visul ei ar putea deveni realitate.

Pana la finalul acestui an, se estimeaza ca populatia siriana din Lethbridge va creste cu sute de persoane. Muna spera ca numarul va include si cativa membri ai familiei sale.

Ultima sansa la libertate

Plateste ce a cumparat de la Walmart si se indreapta catre masina sa electrica Honda Fit. Vantul bate cu forta de uragan, dar mintea Munei fuge si mai rapid. Daca apare o problema in ultima clipa cu actele? Daca parintii si fratii ei pierd ceea ce ar trebui sa fie ultima sansa la libertate?

Isi tine telefonul aproape, in caz ca o suna fratele ei, dar si pentru ca in aparat pastreaza cele mai pretioase lucruri pentru ea: fotografiile de familie. Aproape ca ii este teama sa se uite la ele.

Muna are o familie numeroasa - sunt opt frati in total - si isi da seama ca nu va fi posibil sa ii aduca pe toti odata in Canada. Cand le-a spus asprul adevar, fratii si surorile ei au avut toti aceeasi reactie: "Lasa-ma pe mine, ia-i pe ceilalti".

Astfel de alegeri trebuie facute si in jur este doar disperare. Fiecare isi doreste pentru altul un viitor mai bun. Muna stie ca, dintre toti, cel mai greu va fi pentru mama sa. Venirea in Canada inseamna sa lase in urma un fiu de care nu a mai auzit de cand a fost retinut, in Damasc. Va fi greu pentru mama ei sa paseasca pe aeroportul din Beirut.

Muna se ciupeste sa se asigure ca nu viseaza. Uneori nu pare real. Si-a imaginat mereu reuniunea familiei sale, iar acum va deveni realitate.

Asta si datorita unui pastor din Lethbridge, Ryan Dueck, si enoriasilor de la biserica sa, care si-au dat seama ca nu pot face prea multe pe cont propriu pentru refugiatii din Siria, asa ca au deschis o pagina de Facebook, "From Syria to Lethbridge" (Din Siria in Lethbridge) pentru strangere de fonduri.

Donatiile au inceput sa vina. Unii au dat mii de dolari, altii cat isi puteau permite, cate 20, 50 de dolari. Fondurile au crescut considerabil dupa aparitia in presa a fotografiei lui Alan Kurdi, baiatul sirian de trei ani gasit inecat pe o plaja din Turcia. Familia sa calatorea spre Canada.

Drama imigrantilor: O fotografie care sa reduca lumea la tacere

Ochii ii erau deschisi. I-am inchis incet - Marturia sfasietoare a celui care l-a gasit pe baietelul sirian inecat

Cum s-a schimbat Canada dupa tragedia baietelului sirian inecat

Imaginea - devenita simbol al dramei refugiatilor - i-a mobilizat pe canadieni, iar grupul lui Ryan a devenit punctul central al bunavointei din Lethbridge. Aceeasi mobilizare avea loc in toata tara. Pasul a fost grabit mai ales dupa ce guvernul conservator al lui Stephen Harper a pierdut alegerile parlamentare in fata liberalilor, in octombrie anul trecut.

Au existat multe motive pentru infrangere, insa unul dintre ele a fost cu certitudine refuzul lui Harper de a accepta refugiati. Noua premier Justin Trudeau si-a preluat mandatul la inceputul lui noiembrie. A promis in campanie ca guvernul va ajuta financiar 25.000 de sirieni pana la finalul lui februarie. De asemenea, multi altii pot veni in tara sponsorizati de grupuri private.

Macedonia, tara care a decis sa-i ajute, nu sa-i goneasca pe imigranti: Niciun refugiat nu e lasat in urma

Partea intunecata a Germaniei

Refugiatii au refuzat case de lux in Suedia, cu piscina si sauna: Ce nu le-a placut

O refugiata de 105 ani a ajuns in UE, carata in spate de rude. Toata familia are 17 membri

Sute de sirieni in micul oras

Primarul Chris Spearman sustine ca Lethbridge este singurul oras din provincia canadiana Alberta care organizeaza intalniri saptamanale cu reprezentanti ai comunitatii. Spearman anticipeaza ca 350 de sirieni se vor stabili in Lethbridge, in conditiile in care peste 145 au ajuns deja aici pana la sfarsitul lui februarie. Este un numar considerabil pentru un oras mic si fara o comunitate semnificativa de arabi.

"Aceste familii care fug din Siria sunt atacate de teroristi, sunt atacate de propriul guvern", spune Spearman, el insusi imigrant din Marea Britanie. "Valoarea unei comunitati sta in cum ii trateaza pe oamenii care au cele mai putine lucruri in viata", conchide el.

Nu este pentru prima data cand canadienii au sarit in ajutorul unor oameni disperati, asa ca liderii locali au experienta. In 1979, Canada a primit 50.000 de refugiati din Vietnam, Los si Cambodgia. Pana la finalul lui 1981, in jur de 60.000 de transfugi se stabilisear in Canada. Chiar si atunci, multi refugiati au fost ajutati de cetateni sau grupuri private.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...