Valorile si steagul alb al capitularii

Mai orice tara are, pe langa covid, un guvern. Mai dispune de o justitie, care, daca se respecta, rezolva in loc sa claseze dosare gen 10 august, stiind ca, daca n-o face, lumea, deprinsa cu libertatea si hotarata sa-si pastreze valorile si demnitatea, se va plictisi de amanatul justitiei la calendele grecesti. Se va revolta si ii va da jos pe politicienii care nu satisfac elementara nevoie de dreptate a oamenilor victimizati.

Ce mai au tarile? Pai dispun de politii, cand nu intervin ideologii identitari, rasisti-antirasisti si obtin ca a lor sa fie desfiintata. Vor lua proportie crimele? Pe ideologi, mafioti si cleptocrati nu ii priveste, ca sunt paziti de bodyguarzi. Pensiile speciale sa traiasca!

Daca isi cunosc interesele, tarile mai au de regula, pe langa un parlament (format nu din penali) si o diplomatie. Una care sa amelioreze relatiile externe, astfel incat sa obtina, pe langa avantaje materiale, si promovarea propriilor valori.

Au toate tarile propriul drapel?

In fine, toate tarile au si un steag. Corect? Gresit! Germania, nu Romania, spre a-l parafraza pe genialul Lucian Boia, "este altfel". Dovedeste ca nu prea e nevoie de-un drapel. Analiza site-ului ministerului german de externe ne invata, la rubrica tari si steaguri, ca a crede ca un stat are neaparata nevoie de un stindard, de o flamura, de o bandiera, reprezinta o conceptie demodata. Pare la fel de caduca precum ideea, iremediabil "invechita", ca in lume s-ar gasi cum i-a facut Dumnezeu, barbati si femei, cata vreme ideologii transsexualitatii ne invata ca n-ar exista, chipurile, decat "constructii sociale", nu "ei" si "ele".

E complicat? Pentru ministerul german de externe condus de Heiko Maas, diplomatia steagurilor pare simpla. Aratam ce iubim. Ce ne ascundem bine? Demnitatea. Caci, daca ni se cere sa ne predam valorile la garderoba camerei de comert, arboram, capitulard, drapelul alb.

Un Romeo teutonic sub balconul Julietei

Pe internet, acest minister isi afiseaza parcimonios infirmitatile si idiosincraziile. Mult mai generos isi prezinta particularitatile, preferintele, dragostea si afinitatile. Care pot fi cum nu se poate mai simpatice. Asa de pilda, Germania nutreste o puternica afectiune pentru Republica Moldova.

O adora intr-atat, incat pe site-ul ministerului berlinez de externe i s-a rezervat tricolorului moldovenesc un loc exceptional, in nu mai putin de doua sectiuni ale alfabetului sau pe tari. Steagul si tara apar deopotriva la litera M, in dreptul numelui "Republica Moldova", cat si la litera R, dar tot in dreptul numelui "Republica Moldova". Caci, nu-i asa, nu trebuie pentru nimic in lume ignorat ca e vorba nu de un stat esuat, de Romania, Ciad, Andorra, cu care basarabenii impartasesc tricolorul, sau de o monarhie, ci de o republica. Si inca de una de sine statatoare, cu nume si cu steag. Si cu o frumoasa stema cu acvila, cap de bour, cu soarele si luna.

Intre tot ce se gaseste sub soare si sub luna, pe cine oare mai iubeste mult Germania? Pe palestinieni. Ce conteaza ca n-au un stat propriu? Sau ca liderii lor, extremisti prin traditie, daca nu si prin definitie, refuza de cand se stiu evreilor dreptul la un stat propriu, evreiesc, in Israel? Ce conteaza ca Hamas, care conduce ilegitim Fasia Gaza, nu guverneaza pe baza de alegeri si nu admite dreptul de a exista al unui stat israelian, oricat de mic si pricajit? Ce importanta are ca autoritatile de la Ramallah se lipsesc si ele de peste un deceniu si jumatate de alegeri si au respins, de la Yasser Arafat incoace, orice propuneri oricat de generoase de implementare a solutiei celor doua state, desi planul avansat de Bill Clinton, de pilda, le oferea o entitate recunoscuta international in toata Gaza, in parte din Ierusalim si in aproape toata Iudeea si Samaria, teritorii in care n-a existat niciodata, inainte, un teritoriu palestinian?

Mai degraba afectuoasa decat severa, diplomatia germana ii consoleaza pe palestinieni. Le-a rezervat inexistentei lor tari un loc cu steag cu tot. Unde? La litera P, pentru Palestina. Dar sub numele de "Teritoriile palestiniene".

Atractia pentru vertijul neantului

Simpatiile pentru entitati inexistente includ si nefericitul Hong Kong. Care si-a pierdut recent orice urma de autonomie. China comunista, autoarea unui genocid in provinciile uigure, a hotarat sa calce in picioare si acordul cu Regatul Unit privind viitorul Hong Kongului, impunand fostei colonii britanice o asa-zisa "lege a securitatii".

E vorba de un diktat comunist, care ii distruge complet libertatea Hong Kongului, instituind statul politienesc in ceea ce a fost, candva, un teritoriu, pe cat de mic, pe atat de liber si prosper. In reactie la scandaloasa desfiintare a statului de drept in Hong Kong, ministrul german de externe a omis sa protesteze, rezumandu-se sa declare moale ca un ou nefiert, ca se asteapta sa se "respecte principiile statului de drept garantate de principiul o tara, doua sisteme".

In prealabil, aparatorii democratiei din Hong Kong se folosisera de ultimele lor cinci minute de parelnica libertate inainte de a fi arestati si varati dupa gratii, si implorasera autoritatile germane sa-i ajute, condamnand masurile represive ale regimului totalitar chinez. Dar pana si UE a protestat mai dur.

Ghiocelul german...

Cum s-au revansat oficialii germani, care de grija sa nu-i supere pe tovarasii capitalisti de la Beijing, nu s-au putut hotari sa elimine pericolul Huawei din propria retea 5G? Cu mare delicatete si generozitate si-au compensat nepasarea, pastrand pe site-ul ministerului de externe de la Berlin drapelul unui Hong Kong care, vai, a incetat sa mai existe.

Se poate insa si altfel. Daca nevoile politice dictate de setea de castig o cer, intervine anularea dreptului la steag. Anihilarea cu pricina a lovit un stat guvernat democratic, cu 23 de milioane de locuitori. Unul extrem de competitiv economic, pentru care Germania e principalul partener comercial si care figureaza pe locul patru, in lume, in sfera inventivitatii.

Cu ce a pacatuit Taiwanul de s-a vazut infatisat, la ministerul german de externe, fara steag? Sau, mai precis, cu unul alb? Cu nimic. De ce e atunci pedepsit? De regimul comunist chinez, in fata caruia Germania, prea plecata, a mai capitulat o data, rusinos.

...in pozitia echer

Stiuta fiind ardoarea cu care Beijingul tinde sa inghita Taiwanul independent, cum oare sa se admita frustarea comunistilor chinezi? Iar daca pretul bunelor relatii cu un urias imperiu totalitar e un mic afront fata de o mica tara democratica, oare cum sa se reziste ispitei de-al plati?

Germania a sucombat tentatiei inca din 2017. In numele acceptarii politicii comuniste chineze a unei "singure Chine", afrontul german fata de mica insula s-a perpetuat de-atunci si pare, potrivit expertei de la German Marshall Fund, Mareike Ohlberg, sa semnalizeze ca Berlinul "pune bazele unei potentiale invadari militare a Taiwanului de catre ostirile comuniste chineze", semnalizand "ca ar accepta orice revendica Beijingul".

De aici incolo nu mai vorbim doar de insuficienta apreciere a propriilor valori, de impaciuitorism si de inadecvare morala. Tiraniei chineze i se adauga de altfel cea rusa, turca, iraniana. In fata dictatorilor, Germania, confortabil instalata in pozitia echer, e gata intotdeauna. Ca pionerii scandand in comunism, "pentru cauza partidului si inflorirea tiraniei socialiste, tot inainte!" e gata sa arboreze, iata, steagul. Cel alb. Steagul capitularii.

Acest articol a fost publicat si pe Deutsche Welle.ro

Petre M. Iancu a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti. Intre 1980 si 1987 a lucrat la studiourile Sahia ca redactor si asistent de regie. In 1987 a emigrat in Germania. A fost redactor la postul de radio german Deutsche Welle, intre 1988 si 1990. A lucrat apoi vreme de doi ani pentru redactia romana a Europei Libere, in perioada imediat consecutiva revolutiei din 1989. Din 1993 pana astazi lucreaza din nou ca redactor la Deutsche Welle. A fost corespondent in Germania al TVR si al revistelor Dilema si 22. A publicat numeroase articole in presa centrala de la Bucuresti, colaborand frecvent si cu ziare din Germania sau Israel.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Germania și China, discuții pentru o "pace justă" în Ucraina. Cancelarul german a fost primit de preşedintele chinez Xi Jinping

Cancelarul german Olaf Scholz şi-a exprimat marţi intenţia de a discuta despre o "pace justă" în Ucraina cu preşedintele chinez Xi Jinping, în timpul întrevederii lor la Beijing, relatează...

Noua comoară energetică din inima Europei. Investiția care schimbă jocul și dă o lovitură neașteptată Chinei

Producția de „aur alb” a început la zăcământul care poate alimenta 500.000 de mașini electrice în fiecare an. Apar vești bune pentru industria energetică din Europa, deoarece...