Kim Jong Un, un fel de Ceausescu. Scenariul unui razboi in Coreea Interviu

Florin Diaconu, doctor in stiinte politice, este de parere ca actualul lider nord-coreean, Kim Jong Un, are un statut similar cu cel al lui Nicolae Ceausescu la apogeul comunistmului in Romania.

Paradoxal, in pofida puterii absolute pe care o detine, al treilea Kim aflat la conducerea Nordului este inconjurat de un grup de loialisti din garda veche, care ar putea profita de o "fereastra de oportunitate" pentru a starni probleme in Peninsula Coreeana.

Indiferent insa ce fel de incidente ar urma sa provoace Nordul, nu are nicio sansa in fata unei aliante Coreea de Sud - SUA si alti actori regionali ingrijorati de evolutiile din zona, crede Florin Diaconu, conferentiar in cadrul Facultatii de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti (FSPUB) si Senior Researcher in cadrul Institutului Diplomatic Roman, intr-un interviu acordat Ziare.com.

O posibila evolutie in Coreea de Nord este testarea uneia sau a doua rachete balistice cu raza medie de actiune, pentru a coincide cu ziua de nastere a fondatorului statului, Kim Ir Sen.

Daca totusi Nordul se incumeta sa declanseze un razboi conventional, va fi cu siguranta infrant. Nu este insa complet exclusa ipoteza in care Nordul ar utiliza si arme nucleare, biologice si chimice.

Va invitam sa cititi interviul pe care Florin Diaconu l-a acordat Ziare.com:

La ce sa ne asteptam din partea Coreei de Nord?

Sunt doua straturi distincte ale realitatii pe care putem sa le luam in calcul: un strat al realitatii discursive si un al doilea, al capabilitatilor Coreei de Nord si al unor intentii strategice care sunt dincolo de nivelul declaratiilor.

Am vazut puncte de vedere care spun ca avem de-a face cu o retorica exagerata a actualului regim, a actualului detinator al puterii supreme in capitala Coreei de Nord, care, fiind tanar, in interiorul unei statalitati cu o puternica traditie gerontocratica, trebuie sa demonstreze oamenilor de 60-70 de ani care il inconjoara si care il si controleaza intr-un fel sau altul, configurand un fel de consiliu de tutela, ca e om serios si ca e un mostenitor credibil al "ilustrilor" predecesori.

Mai avem de-a face cu o alta explicatie - de-a lungul foarte multor ani au avut o tehnica simpla: o faza mai inflamata a retoricii ce provoaca o reactie a Occidentului, se ajunge la un moment dat la negocieri vizibile sau subterane, Coreea de Nord face concesii, adica opreste niste programe, si primeste in schimb compensatii, in general economice, vitale pentru supravietuirea regimului.

Vorbim de o tara cu un nivel de evolutie economica absolut infioratoare. Vorbim de un PIB per capita ingrozitor de jos si prin comparatie cu ce este peste gard. Avem o natie impartita in doua, din ratiuni artificiale, cum a fost si Germania, dar cu un contrast infiorator intre ce se intampla in Sud, unde este un PIB perfect compatibil cu ce se intampla in tarile dezvoltate si un Nord sinistru de sarac, unde surse credibile vorbesc ca exista cazuri de canibalism.

Pentru un astfel de regim, care nu este in stare sa amorseze niciun fel de crestere economica proprie, nu este in stare nici sa-si hraneasca propriul popor, sa obtina concesii din partea principalelor puteri ale lumii, care sunt grupate aproape toate in zona Occidentului, inseamna sa obtina la un pret promotional sau aproape de zero niste sute de mii de tone de produse alimentare. Or, aceasta preocupare pare a fi serios lovita de noul set de sanctiuni adoptat de ONU dupa recentul test nuclear.

Dincolo de interesul sefului statului de a-si arata muschii, asa cum spunem in romana cotidiana, este si o cantitate de nervozitate, care are ca ancora aceasta decizie ONU, care trebuie sa fi constituit un soc, pentru ca in premiera China s-a raliat punctului de vedere al puterilor occidentale.

In plus, sunt puncte de vedere care sustin ca liderii nord-coreeni au identificat un soi de fereastra de oportunitate in faptul ca in mai multe tari, inclusiv actori regionali direct interesati in ce se intampla in zona, au avut loc recent schimbari de garnitura.

Se presupune ca pe prima suta de metri a unui mandat oamenii au mai degraba probleme de acomodare la noul statut. Pana se acomodeaza dureaza o vreme in care nu au neaparat un mare apetit pentru a gestiona cu eficacitate chestiuni legate de politica externa, deoarece inca ii "strang pantofii" noii functii.

Atunci, desigur, o retorica inflamata pica pe fondul unei situatii in care competitorii directi sunt mai putin pregatiti sa faca fata cu maxima eficienta.

In sfarsit, ar putea fi vorba si de simplul fapt ca am putea avea de-a face cu un lider la Phenian care e nitel altfel decat predecesorii lui. Oricum exista o criza de informatie credibila despre el. Exista sansa, macar teoretica, ca o parte din declaratiile inflamate din ultima vreme sa fie comise de o fire mai colerica, mai agitata, mai extrovertita.

Cat de mult s-a rupt Kim Jong Un de traditia predecesorilor? Stim ca a avut doar doi ani langa tatal sau, Kim Jong Il, pentru a invata parghiile puterii.

De fapt si de drept, noi nu stim cat de riguros este capastrul care il tine inauntru. Operam aici cu doua variabile care se bat cap in cap. El este, ca in orice sistem totalitar, lider absolut care teoretic nu ar avea a da socoteala nimanui. Omul care locuieste acum in principalul palat din capitala nord-coreeana are acelasi statut, sigur, in tara lui, pe care il avea Nicolae Ceausescu in anii apogeului comunismului in Romania, acelasi statut pe care il avea Iosif Stalin in anii '40.

Pe de alta parte, sunt surse de informatii deschise care sustin ca centrul colectiv de putere de acolo, inclusiv tatal sau, l-au plasat in interiorul unui mecanism alcatuit din niste batrani experimentati si pe de-a-ntregul de incredere, pastratori ai doctrinei. Nu stiu cum se insumeaza vectorial statutul de lider intr-un stat totalitar cu faptul ca e incorsetat de niste insi care daca au in jur de 70 de ani presupun ca nu au capacitatea de a-si inova agenda. Avem in Coreea de Nord o problema generata de faptul ca unii dintre aceia ce fixeaza elemente importante ale agendei poate traiesc inca in lumea mentala din anii '50.

In relatiile cu Coreea de Sud e si o problema speciala care omului asta i-o fi dat niste aripi suplimentare, avem de-a face cu o doamna care e presedinte si daca avem un purtator de mentalitate macho a la Coreea, omul e cu atat mai expansiv, o pune pe doamna la punct, i-a si spus textual sa mai taca din gura.

Ce a determinat schimbarea de atitudine a Chinei?

Beijingul, in ultimii ani, s-a comportat ca un actor rational pe scena internationala. Vorbim de o tara mare cu interese simple. Unul din interese este sa aiba spatiu suficient de mare pentru a se manifesta cum doreste, ca sa se apropie tot mai mult de potentialul care ii va ingadui sa fie putere mondiala in sensul deplin al cuvantului.

Stiind deja ca exista un anume soi de competitie cu SUA, China este in mod direct interesata ca lucrurile in Peninsula Coreeana sa nu o ia razna. Oricum s-ar intampla lucrurile, in final Sudul plus SUA plus alti actori regionali care ar putea fi implicati (Japonia spre exemplu, care e suficient de ingrijorata cat sa instaleze diverse sisteme anti-balistice pe teritoriul national, in capitala, a trimis nave in apele internationale in proximitatea Coreei, care formeaza inca un inel defensiv), la finalul unei confruntari, indiferent cat ar fi pagubele, Coreea de Sud si America vor castiga.

Un astfel de rezultat ar fi in defavoarea planurilor pe termen mediu si lung ale Chinei, care, ca sa se manifeste cum isi doreste, nu are o dorinta speciala sa aiba America in coaste. Beijingul percepe in mod just potentialul inalt destabilizator al evolutiilor din Nord.

Daca are loc totusi un test, o lansare, o provocare, la ce ne asteptam? Intervin SUA, Coreea de Sud?

Aici punctele de vedere sunt cantonate pe doua directii diferite. Una dintre ele pleaca de la premisa ca vorbim de un actor al scenei internationale care este rational. Daca liderii din Coreea de Nord sunt rationali, trebuie sa stie ca nu au nicio sansa sa castige o confruntare.

Cifrele brute cu care operam spun ca armata nord-coreeana e de doua ori mai puternica in termenii efectivelor umane decat cea a Coreei de Sud. Avem de-a face cu o cantitate notabila de piese de artilerie, in jur de 13.000, sunt si cateva mii de vehicule blindate, niste sute de avioane.

Insa o parte enorma din echipamentul militar este invechit. O parte importanta nu mai beneficiaza de servicii de mentenanta si inlocuire a pieselor uzate. In plus, cititorii de sex masculin care au trecut prin armata stiu clar ca garantia minimala a unei ofensive incununata de succes este un raport de forte de trei la unu. Aici este vorba despre un raport de doua doi la unu, care e doar nominal.

Daca punem in calcul ca trupele americane din Coreea de Sud au un numar notabil de tancuri grele, unele din cele mai bune din lume, ne putem imagina in chip lesnicios ce ar putea face blindatelor nord-coreene fabricate dupa modele care vor fi fost moderne prin anii '50.

In ultima instanta, Coreea de Nord ar putea eventual intra suficient de adanc in teritoriul Coreei de Sud, care are o problema geografica. Exact ca si alte state, are capitala expusa, langa aceasta granita vulnerabila. Seulul este un oras mare, unde s-au construit suburbii peste suburbii, unele dintre ele, inclusiv cu populatie multa, sunt in partea de nord, deci si mai aproape de granita.

E drept insa ca, daca ne imaginam ca vorbim de o Coree de Nord rationala, oamenii aceia ar trebui sa fie retinuti. Lucrul maxim pe care il pot spera este sa intre 50-100 de kilometri pe terenul Coreei de Sud, sa farame in bucati periferiile din zona nordica a Seulului, sa devasteze o parte a teritoriului. In conditile in care razboiul ramane conventional, or sa ia o bataie cu scor ca de baschet.

Daca razboiul nu ramane conventional si se hotarasc sa dea cu ceva - de la eventuale arme atomice la arsenalul de cateva mii de tone de agenti de lupta biologici si chimici -, e absolut limpede ca oricine va fi in mod direct lezat va riposta cu o duritate lesne de imaginat. Din nou pierd.

Daca Coreea de Nord este rationala, probabil ca va face inca o demonstratie de forta. Zilele care urmeaza au o simbolistica speciala pentru regimul nord-coreean. Pe 15 aprilie este ziua de nastere a intemeietorului dinastiei, marele erou Kim Ir Sen. Atunci poate ca e un soi de manifestare omagiala.

Exista insa, din nefericire, in conditiile in care nu stim suficiente detalii despre ce e in mintea omului ce conduce Coreea de Nord, varianta ca el sa nu fie pe de-a-ntregul rational. El s-ar putea comporta intr-o varianta care sa nu ia in calcul balanta intre costuri si rezultate si sa fie ambitios si sa joace totul pe o carte.

Acesta ar fi cel mai rau scenariu, in care nu mai rationeaza Kim Jong Un?

Da, dar exista si alte scenarii ingrijoratoare. E o stare consistenta de tensiune. E mai consistenta decat in orice ocazie precedenta, spun unii analisti. Ce facem daca are loc un accident? Wesley Clark, care a detinut suficient de serioase functii de comanda cu relevanta la nivelul marii strategii cat sa stie ce vorbeste, se refera in chip foarte explicit la posibilitatea unui razboi accidental, care sa escaladeze dintr-un act minor, de unde lucrurile ar putea sa o ia razna.

Altminteri, pe datele pe care le avem acum, mai degraba am putea avea de-a face cu o noua testare a unei arme balistice. Presupun ca pana la urma ar putea avea loc o lansare sau doua, intreprinse cu speranta ca vor fi incununate de succes.

Ne putem astepta si la un incident similar celor doua din 2010, cand, fara niciun motiv sau avertizare, au avariat grav, intr-o misiune de lupta, o nava militara sud-coreeana unde au murit 46 de oameni si apoi au potopit cu artilerie clasica si reactiva un arhipelag de insule, din fericire nu cu foarte multa populatie, doar cu obiective militare.

De unde au totusi bani pentru programul de inarmare, pentru programul nuclear?

Sa fim limpezi: oricat de tasat ar fi PIB-ul si lamentabila ar fi performanta economica a statului, vorbim de o masinarie politica pentru care hranirea populatiei nu constituie o prioritate in mod real. In interiorul unei orientari politice denumita de autorii din lumea anglo-saxona "Army first", in care prima data rezolvam tot ce ne imaginam ca au nevoie fortele armate si abia apoi rezolvam cu scolile, spitalele, mancarea, statul in cauza ar putea avea niste bani. Plus ca fac asta de ani de zile, nu s-au apucat ieri de treaba asta.

Exista de asemenea studii care vorbesc despre relatii comerciale fructuoase: Coreea de Nord a livrat elemente de hardware si know how altor actori interesati, comportandu-se nu ca Mos Craciun, ci probabil ca a obtinut ceva in schimb.

Romania a subliniat necesitarea gasirii unor solutii pentru detensionarea situatiei din Peninsula Coreeana. In ce fel ar fi afectata Romania de un conflict si de ce intervine in aceasta chestiune?

Exista in relatiile internationale o teorie a securitatii globale care e indivizibila. Daca ne imaginam lumea ca o colectie de 200 de case inghesuite intr-un areal destul de strans, am putea fi aparent relaxati la momentul in care la capatul celalalt al cvartalului ia foc o casa. Dar nu avem de ce sa fim relaxati, distantele nu sunt infinite si exista un efect de raspandire a insecuritatii peste gardul perimetrului unde se manifesta.

In cazul cel mai rau cu putinta, e doar vag posibil dar nu e complet de exclus, am avea de-a face cu un conflict escaladat pana la un razboi deschis cu folosirea armelor nucleare. Povestea asta ingrijoreaza in mod legitim orice om intreg la minte.

E absolut limpede ca un meci Coreea de Nord contra Coreea de Sud plus SUA nu se poate termina decat intr-un singur fel. Ar devasta intr-atat regiunea incat ar aduce grava atingere functionarii economiei globale, care si-asa nu e in faza sa cea mai buna.

In plus, Romania, in ceea ce priveste politica externa, are de facut fata unor sarcini complet noi. Ea continua sa fie un stat suveran, dar are orientari si atitudini de politica externa care sunt in mod obligatoriu pliate pe structurile de care tine: UE, NATO si Parteneriatul strategic cu SUA.

Chiar daca la o prima vedere ceea ce se intampla la capatul celalalt al Eurasiei, la aproape 15.000 de kilometri, nu ne afecteaza in mod direct, avand in vedere ca facem parte din structuri cu interese si preocupari globale si ca suntem parteneri cu singura putere in stare de functionare a lumii moderne, ne face si pe noi sa functionam aproximativ in aceeasi postura.

Florin Diaconu este doctor in stiinte politice, conferentiar in cadrul Facultatii de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti (FSPUB) si Senior Researcher in cadrul Institutului Diplomatic Roman (IDR). Opiniile exprimate in acest interviu ii apartin in totalitate si nu reprezinta pozitia IDR.

Coreea de Nord a lansat o rachetă balistică spre Marea Japoniei FOTO

Coreea de Nord a lansat o rachetă balistică spre Marea Japoniei, în largul coastei de est a Coreei de Sud, a anunţat luni, 22 aprilie, armata sud-coreeană, relatează Reuters, AFP şi DPA....

Ultimul mesaj al lui Piedone despre posibila retragere din cursa pentru Capitală: ”Îi las pe contracandidaţi să facă campanie când cerurile sunt deschise”

Cristian Popescu Piedone a anunțat joi, 25 aprilie, că rămâne în cursa pentru Primăria Bucureștiului, în ciuda tuturor zvonurilor. "Haideţi să închidem odată... Retragere, mesaje,...