Lovitura de stat in Egipt. Ce urmeaza?

Regimul din Egipt a cazut, presedintele denunta o lovitura de stat, iar in piata cu demonstranti au fost aduse tancurile. Rezulta ca inca nu este clar daca linistea a fost restabilita, daca este cineva in stare s-o restabileasca si, mai ales, cat de stapani sunt pe situatie cei care au preluat puterea.

Planul de tranzitie prezentat de Opozitie si de liderii religiosi prevad alegeri generale anticipate, dar ce putem astepta de la ele? Fortele politice ale Egiptului sunt divizate, numeroase, faramitate, iar pana in prezent n-a aparut o entitate dominanta printre ele.

Echilibrul fragil

Situatia era previzibila, date fiind rezultatele ultimelor alegeri prezindentiale, unde Mursi, cel demis miercuri, castigase cu o majoritate fragila de 51,7%, restul de 48,3% revenind altor forte, inclusiv celor fidele fostului presedinte Mubarak - noteaza Project Syndicate.

De atunci, echilibrul politic din tara nu pare sa se fi schimbat prea mult, chiar daca mase mari populare au iesit sa protesteze la Cairo. Acesti protestatari apartin diferitor tabere politice, unor fundamentalisti, unor lideri care asteapta instalarea regimului democratic, dar si numerosilor pescuitori in apa tulbure, care spera ca, haosul, consvulsiile sociale si confuzia sa-i faca peste noapte eroi.

Apare ciudat faptul ca, totusi, regimul Morsi a avut unele realizari, pe care nu le ia nimeni in seama. In august anul trecut a restructurat Consiliul Suprem al Fortelor Armate, iar pe plan economic deficitul de cont curent a scazut de la 11,2 miliarde dolari la 2,1 miliarde dolari. Poate nici o alta tara n-a inregistrat o scadere de aproape 82%.

Performanta este cu atat mai remarcabila, cu cat ea se datoreaza guvernarii, care a reusit sa redreseze activitatea turistica, principalele incasari in cont curent provenind din acest sector.

Tancurile

Dar, din nefericire, performanta regimului a ramas neobservata de catre cetatenii obisnuiti, care se duc in strada si demonstreaza mai mult sub impulsul unor factori emotivi, decat determinati de calcule economice.

Cum vor influenta acesti factori emotivi viitorul tarii, este greu de prevazut. Pe de o parte, mentinerea aceluiasi echilibru politic fragil, care nu pare sa se fi modificat, are toate sansele sa produca din nou nestabilitate, din nou nemultumiri si din nou mitinguri. Populatia care a prins gustul lor nu renunta usor.

Pe de alta parte, o majoritate zdrobitoare - din fericire greu de imaginat in Egipt - ar deschide sigur calea spre o dictatura foarte periculoasa in acest loc geostrategic al lumii.

Merita sa remomoram cele intamplate in Spania anului 1936, lovitura din Iran in 1953, din Chile in 1973, din Turcia in 1980, Sudan in 1989, precum si Algeria sau Tadjikistan in 1992. In asemenea situatii, devine inevitabila dictatura, sau eventual razboiul civil.

Singurul precedent cu sfarsit elegant s-a petrecut intr-o tara europeana, Franta, unde presedintele ales Charles de Gaulle a acceptat sa demisioneze in fata nemultumirilor populare din 1968 si sa organizeze alegeri parlamentare anticipate, pe care de altfel le-au castigat tot sustinatorii generalului.

Culmea gestului elegant a apartinut atunci aceluiasi de Gaulle, care a inteles sa demisioneze si in aceste coditii, invocand motive de ordin secundar. Trebuie insa sa acceptam ca personalitatea presedintelui de Gaulle, eroul celui de al doilea Razboi Mondial, nu suporta nici pe departe comparatie cu multi dintre liderii viteji a vietii politice de azi.

Trei cai de urmat

In ce priveste Egiptul, el n-are de urmat in prezent decat trei cai. Prima este democratia, dar ea a demarat din start cu stangul daca in piata au fost scoase tancurile ca sa-i impastie pe demonstrantii care tocmai au ajuns la tinta luptei lor, prin inlaturarea celui neacceptat de ei.

A doua este dictatura, pe care comunitatea internationala n-o doreste, dar prezenta tancurilor o face oarecum posiibila.

A treia este democratia. Pentru asta, Egiptului ii trebuie altfel de majoritate, decat cea bazata pe principiul lui juma'juma', plus/minus unul. Asta se va hotari la alegeri, in functie felul cum liderii numeroaselor partide si partidulete a fi dispusi sa renunte la orgoliile personale.

Pentru asa ceva Egiptului i-ar trebui cativa Charles de Gaulle autentici si nu stiu daca-i are.

Gabriela Firea iese în stradă. Candidata PSD la Primăria Capitalei vrea întâlniri directe cu electoratul

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei, nu va sta la birou în timpul campaniei electorale. Firea a declarat miercuri, 24 aprilie, că îşi va axa campania în primul rând pe...

Lider PNL inculpat pentru corupție și-a depus candidatura la locale: ”Intru în competiţie bărbăteşte, deschis şi asumat”

Preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, inculpat pentru corupţie şi cu interdicţia de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, şi-a depus miercuri, 24 aprilie,...