Intrebarea este strict retorica, intrucat dimensiunile conflictului sunt total neclare. Nu numai ca nu stim pana unde pot merge, dar nu stim clar nici macar stadiul lor de la o zi la alta. Atata putem intui, ca butoiul sta sa sara in aer.
De fapt, un ochi atent ar observa ca acolo pulberea este demult bine indesata in butoi. Intreaga zona, impartita dupa primul Razboi Mondial intr-un stil care nu multumeste pe nimeni, da sa se prabuseasca de tot, pe fondul unor conflicte in care nici nu mai intelegi cine cu cine lupta si cine ce vrea.
ISIL, o bomba cu fitilul deja aprins
In ciuda bunelor intentii, Statele Unite n-au reusit sa faca ordine, iar pacatul lor originar se trage din momentul invaziei militare a Irakului in 2003, scrie Project Syndicate.
Factorii de decizie de atunci n-au inteles cat de important este sa umple bine vidul de putere aparut brusc dupa prabusirea lui Saddam Hussein, iar retragerea rapida a trupelor americane sub presedintele Obama ar putea sa fie cea de a doua greseala tactica.
Ea s-a suprapus peste evenimentele Primaverilor Arabe si a incurajat razboiul civil sirian, care in prezent ameninta sa antreneze dezintegrarea Irakului si ascensiunea unei noi forte transfrontaliere intre Irak si Siria, aceasta din urma ajungand aproape sa nu mai existe ca stat.
Pe de alta parte, de cand organizatia inca nedefinita clar ISIL controleaza o buna parte din teritoriul aflat in nord-vestul Bagdadului, frontiera dintre Irak si Siria e pur simbolica. Un dezastru umanitar deja existent poate lua proportii inimaginabile.
Liderii noii organizatii, dar si ai altora mai vechi, nu par a se teme de toate acestea. Dimpotriva, conjunctura s-ar putea sa li se para favorabila propriei ascensiuni. Pentru ei, nu mai conteaza pacea, conteaza in primul rand exacerbarea razboiului civil.
Rolul militiilor Peshmerga
De altfel, insusi razboiul civil pare a fi mai mult decat atat. Este o lupta a etnicilor care nu mai tin seama de frontiere. Promotorii ei speculeaza inainte de toate invrajbirea dintre majoritatea sunnita si minoritatea shiita.
Kurzii constituie cel de al doilea factor grav de instabilitate, mostenit prin destramarea imperiului otoman acum un secol. Popor numeros, kurzii isi cauta si astazi un teritoriu care sa fie al lor.
Caderea regimului lui Saddam a fost prilejul sa-si afirme o anumita independenta in nordul tarii, cam informala, dar pazita de propriile militii Peshmerga, suficiente ca sa la stea ca un cui in talpa autoritatilor de la Bagdad.
Aparitia ISIL, imposibilitatea Bagdadului de a apara interesele din Kirkuk si mai ales retragerea armatei irakiene sunt prilejuri ca Peshmerga sa castige nu numai cotrolul asupra regiunii, ci si accesul la bogatele surse de titei si gaze din nordul Kurdistanului.
Iar - culmea - este de presupus ca Statele Unite si Turcia vor avea nevoie de sprijinul acestor militii Peshmerga, in lupta comuna impotriva ISIL, o forta cu adevarat de temut, daca este intr-adevar un fel de al Qaida redivivus si modernizat.
Unde este vulnerabila Europa
Pentru independenta absoluta a kurzilor momentul ar fi o oportunitate deosebita, daca ei n-ar avea nevoie atat de sprijinul Turciei, cat si al Irakului, ca sa-si valorifice avutia petroliera, pe care singuri n-ar putea-o gestiona in comertul extern.
Conjunctura creata dupa invazia Statelor Unite in Irak a deschis pe neasteptate usa pentru sperantele de hegemonie ale Iranului, caruia i-ar surade formarea unui urias califat islamic cuprinzand o buna parte din zona conflictuala si capabil sa potoleasca avantul jihadistilor.
Singurul punct ramas inca in echilibru in fata acestei incurcate evolutii geo-politice este Iordania. In cazul in care insa si aceasta ar ajunge antrenata in jocurile vecinior, exista riscul sa se prabuseasca si fragilul echilibru de putere israeliano-palestinian cu consecinte pana departe, imposibil de evaluat.
Pentru Europa, stadiul la care a ajuns evolutia evenimentelor din Orientul Mijlociu implica doua riscuri majore: revenirea in forta a luptatorilor jihadisti, exportatori de terorism, si extinderea ideilor lor extremiste spre coltul european cel mai apropiat de ei: Balcanii.
Daca Statele Unite sunt deja puternic implicate in intregul context, Europa are de pazit indeosebi aceasta portita, punctul ei cel mai vulnerabil.