Eliminarea lui Soleimani si relatiile transatlantice

Ce efecte are eliminarea teroristului-sef Soleimani asupra relatiilor transatlantice? Cat de justificat a fost demersul si cum se va pozitiona UE in reactie la amplificarea tensiunilor din Orientul Mijlociu? Dar Romania?

Prima victima a unui razboi e adevarul, s-a spus. In cazul Europei, ii da ortul popii, de regula, si demnitatea. Controversatul sef al diplomatiei europene, Borrell, a considerat util sa-i adreseze omologului sau iranian, Zarif, o invitatie la Bruxelles spre a "discuta situatia din Orientul Mijlociu si viitorul tratatului nuclear cu Teheranul". Invitatie mai inoportuna, mai incarcata de inadecvari si de conotatii impaciuitoriste e greu de imaginat.

Remiterea ei dupa eliminarea, de catre americani, a numarului doi iranian, Soleimani, s-a produs concomitent cu denuntarea, de catre ayatolahi, a tratatului nuclear care a constituit, ani la rand, singura baza si unicul criteriu al politicii UE fata de Iran. Si sincron cu avalansa de amenintari de-o vehementa maxima, la adresa vestului, a SUA si a intereselor si aliatilor occidentali din regiune, emise de un regim criminal si terorist. Unul care nu se multumeste sa alimenteze de ani de zile diverse razboaie distrugatoare in Orientul Mijlociu, ameninta cu genocidul, pe care in Siria l-a si practicat, si se face vinovat de asasinarea brutala a nenumarati protestatari pasnici in tarile vecine.

De pilda, in ultimele luni, in Irak. Aceasta crima in masa fusese coordonata de proaspat eliminatul terorist-sef, Soleimani. Un general care figura si pe lista de teroristi a UE. Care conducea, practic, nu doar brigazile al Kuds, bratul inarmat extern al Garzilor Iraniene, un soi de "Securitate" comunista a teocratiei persane. Ci controla si guvernul statului irakian, al carui parlament a decis "retragerea trupelor SUA" din tara, fiind, in revansa, amenintat cu sanctiuni americane dintre cele mai aspre.

In rastimp, Angela Merkel isi pregatea vizita la Vladimir Putin, liderul Hexagonului, Macron, miza si el mai degraba pe tar decat pe SUA, iar extrema stanga germana isi defula anti-americanismul protestand contra uciderii unui terorist in fata ambasadei SUA de la Berlin.

Simultan, Borrell isi compunea galesa uvertura la un nou balet diplomatic, anuland orice urma de autoritate a Europei in Orientul Mijlociu. In aceste conditii, principalele puteri vesteuropene au reactionat si ele, in corpore si, ca atare, ceva mai putin rusinos, la amplificarea crizei. Una, datorata nu atat uciderii generalului iranian, cat agresivitatii iesite din comun si ambitiilor hegemoniale si nucleare ale Iranului siit. Care, de la revolutia sa islamica nu parvine sa se aiba bine cu drepturile omului.

Sau cu familia natiunilor civilizate. Or, in ciuda nefacutelor iraniene, liderii britanic, francez si german au adoptat, ca de obicei, pozitii vagi sau contradictorii. Tustrei au difuzat un comunicat doar in parte salutar. Apelul lor "ingrijorat" cere "tuturor" partilor "retinere extrema", solicitand "dezescaladarea" (tensiunilor) si "oprirea spiralei violentei". Or, nu toate partile sunt realmente de vina. Nu americanii au tras in civili irakieni demonstrand pasnic, in ultimele luni, impotriva guvernului marioneta controlat la Bagdad de iranieni. Nu SUA au comis acte de piraterie iraniana in Golf. Nu americanii si-au ucis propriul cetatean in ploaia ucigasa a celor 30 de rachete lansate de militiile siite controlate de generalul iranian Soleimani, asupra bazei americane din Kirkuk. Nu americanii si-au luat cu asalt propria ambasada din Bagdad, intr-o tentativa de reeditare a traumatizantei luari de ostateci a celor 52 de diplomati ai personalului ambasadei SUA de la Teheran, ramasi acum patru decenii, timp de mai bine de un an, la cheremul ayatolahilor si al teroristilor de felul unui Soleimani.

Prin urmare, a vorbi de o "spirala a violentei" e a sugera, etic inacceptabil, echivalente false. E a rata sansa claritatii morale si datoria solidarizarii cu aliatii. E adevarat ca SUA nu mai asteapta mare lucru de la europeni. America se arata dezabuzata de anii impaciuitorismelor si lasitatilor vest-europene in raportul cu varii tiranii, in special orientale. La randul ei, diplomatia europeana n-are cum sa nu se resimta. A fost prea multa vreme pe nevolnica mana a unor Mogherini si Ashton, pentru a incapea, mai nou, pe a prietenului regimului de la Teheran, Borrell, un politician socialist aratand, vai, intelegere chiar si pentru amenintarile iraniene cu genocidul la adresa Israelului.

Si e de prea mult timp irelevanta. Spre a-si masca insignifianta, europenii au insistat exagerat asupra unui acord nuclear nascut mort, dar incropit intru gratificarea unor lideri ca Barack Obama. Apoi, acordul s-a transformat intr-un soi de pretext politic si de alibi diplomatic. Europenii si-au justificat toate neputintele militare si diplomatice, parcandu-le indaratul paravanului unei prezumtive "nevoi de dialog" cu orice pret, menit salvarii unui acord nuclear declarat "mort", mai nou, si de catre iranieni. Carora europenii le tot iarta, de decenii, si expansiunile si terorismul si ambitiile nucleare si crimele contra umanitatii, in virtutea nadejdii futile a demararii unui prezumtiv "dialog", vadit imposibil si a salvgardarii, nu mai putin utopice, a unui acord din capul locului neviabil.

Or, europenii detin o redutabila forta economica. Si nici militar n-ar fi fost de neglijat. Daca si-ar fi regasit demnitatea si ar fi fost solidari cu SUA, neignorand provocarile regionale ale terorii, expansiunii si razboaielor prin interpusi, Iranul ar fi avut toate sansele sa-si ingroape sperantele de intemeiere pe violenta, abuz si crime a unui nou imperiu persan. Opresivul regim e foarte posibil sa fi implodat. Tara s-ar fi eliberat si recivilizat. Regiunea s-ar fi stabilizat.

Iata insa ca noua luare de pozitie a liderilor europeni contine pasaje datatoare de speranta. Fiindca tematizeaza explicit si salutar "profunda ingrijorare" generata vestului "de rolul regional negativ jucat de Iran", indeosebi prin "Garzile sale Revolutionare si unitatile al Kuds ale generalului Soleimani".

S-a renuntat oare, in vestul Europei, la defazare diplomatica perpetua, la poltronerie si politici sinucigase? Ar fi prematur sa se hraneasca aceasta speranta. UE s-a delimitat de americani, desi nici principalul aliat al Teheranului, in speta Rusia, nici China nu s-au hazardat sa se repeada sa sustina ferm Iranul si sa se stropseasca dur la occidentali.

Chiar daca staruie, ipocrit, asupra avortatului "tratat nuclear" si a utilitatii Iranului in combaterea statului islamic, pana si Moscova intelege (spre deosebire de agentii de influenta ai Rusiei) caracterul defensiv, etic si justificat, din perspectiva dreptului international, al eliminarii lui Soleimani. Rusia si China practica si mai agresiv forme similare, etic net mai problematice, de autoaparare preventiva.

Romania, a carei securitate e amenintata de la rasarit si miazazi, ar fi bine sfatuita sa ramana ferm alaturi de americani. SUA, nu europenii le garanteaza romanilor, in fond, securitatea. In plus, desi ingrijoratoare, noua impredictibilitate a unui Trump are si avantajele ei notabile.Terorismul nu mai poate miza pe impunitate. Iar regimurile autoritare si totalitare pe serii de victorii facile.

Petre M. Iancu

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...