Romanii sa fie mai mult ca iranienii! La ce e bun "badaranul" Trump

Joi, 04 Ianuarie 2018, ora 07:42
7189 citiri
Romanii sa fie mai mult ca iranienii! La ce e bun "badaranul" Trump

La Ceausescu erau "agenturili". Inamicul public nr. 1, la Dragnea, e statul paralel, cot la cot cu ambasadori "neinformati". La iranieni "strainatatea si grupari inamice straine". Nimic nou sub soare? Parca doar Trump.

Confruntarea iranienilor cu represiunea ayatolahilor si reactia lumii la ciocnirile protestatarilor cu trupele regimului, ca si la subterfugiile xenofobe si manipulatoare ale Teheranului sunt, deopotriva, prologul anului politic curent, dar si o lectie si un avertisment pentru romani.

Carora, dupa ce li s-a confiscat acum aproape trei decenii revolutia, li se sterpeleste in Parlament, bucata cu bucata, statul de drept. Si, odata cu el, sansele de viitor. Nu altfel li s-au furat toate acestea persanilor. Mai intai cu fix un deceniu inaintea revolutiei romanilor din 1989.

Dupa 1979 credinciosii islamici s-au lasat prostiti de confuzia dintre religie si ideologie si le-au permis, deci, teocratilor, in numele luat in desert al Domnului, sa deturneze revolutia contra tiraniei sahului, spre a instala un regim si mai despotic si mai corupt.

Pentru justa masura nu trebuie omis faptul ca iranielor li s-a mai pradat aerul de respirat pe care-l purifica doar libertatea si in 2009. Atunci, parasiti la greu de Administratia Obama si de restul guvernelor occidentale, iranienii s-au vazut siliti sa asiste la sufocarea protestelor lor, generate de masiva fraudare a alegerilor in favoarea extremistului islamic Ahmadinejad. Inabusirea lor in sange, sub ochii placizi ai unui Apus las, n-avea sa ramana fara urmari grave.

Teocratia islamista si terorismul international sponsorizat de ayatolahii din subordinea lui Khamenei aveau sa exulte. Incurajat de poltroneria Vestului, extremismul islamist avea sa-si consolideze pozitiile siite. Intarite de pasivitatea Vestului, garzile revolutionare si politia politica a fundamentalistilor islamici iranieni aveau sa-si amplifice, strans unite in cuget si simtiri totalitare cu grupari gen Hezbollah, activitatile interne si externe. Represiunea interna avea sa ia proportii.

La fel, expansiunea militara. In urma ei se destabilizau suplimentar, sau definitiv, vaste spatii acoperind, intre altele, Irakul, Libanul, nefericita Sirie si nu mai putin nefericitul Yemen.

Programul de santaj nuclear avea sa functioneze. Drept urmare, stilatul Obama avea sa cedeze nervos, acceptand, impreuna cu parteneri infometati de profitabile afaceri cu Iranul, un oneros si pagubos acord nuclear.

In siajul sau, Occidentul avea sa renunte la sanctiuni si embargo, iar mafia clericilor islamisti sa se imbogateasca enorm din reluatele exporturi de petrol. Coruptia avea sa sporeasca exponential, iar investitiile in razboaie de agresiune sa ia dimensiuni nebanuite. Tara avea sa saraceasca in ritmul de galop al marsului Radetzky, iar muncitorii care sustinusera regimul sa ajunga in mizerie.

Citeste si Cum a ajuns o tara atat de mare si bogata ca Iranul sa aiba zeci de milioane de saraci, care acum nu mai pot si ies in strada

Modelul iranian la Bucuresti

Acum infrunta gloantele represiunii, scandand, semnificativ: "Nu Gaza, nici Libanul si nici Siria, ci viata noastra o daruim Iranului". Or, ceea s-a intamplat in Iran in 2009 si ulterior, sub ochii indiferenti ai unui Vest abulic, aminteste fatal de ce se intampla in Romania din 2012 incoace.

Iar revoltele iraniene le-ar putea prefata pe cele romanesti, daca presedintele Iohannis nu va gasi o cale de-a opri transformarea tarii in republica a infractorilor.

Paralelele romano-persane nu se opresc aici. In ecuatia iraniana, doar rolul Casei Albe pare sa se fi schimbat esential in intervalul ultimului deceniu. Snobat si condamnat cu superbie in Vest, necioplitul Trump le-a oferit protestatarilor iranieni un amplu sprijin moral, mai pretios decat "toate diviziile care-i lipsesc Papei", spre a parafraza o remarca stalinista, pe cat de faimoasa, pe atat de insolenta, denotand stupidul dispret faraonic al sefului totalitar pentru orice nu e putere militara.

O egala desconsiderare, istoric si etic aberanta, a popoarelor care se revolta, inclusiv a celui roman, ca si a valorilor etice ale "populimilor" e proprie si multora in elitele actuale, iraniene si romanesti. Parte a celei din urma stramba suficient din nas la orice manifestare de curaj, la orice chemari, prin forta lucrurilor grobiene, riscante si imperfecte, la actiune.

Lansate de cetateni constienti de riscul ca pasivitatea sa le ofere pe tava ticalosilor o victorie de durata, slabind decisiv anticorpii societatii, aceste apeluri se confrunta nu doar cu reactiile manipulatoare ale "ciumei rosii". Careia i se poate rezista gratie jurnalistilor, fie si putini, care insista sa spuna adevarul si sa informeze corect.

Net mai nimicitoare si inhibante se dovedesc perfectionismul, scepticismul si arsenalul subiacent de neajunsuri reale sau, mai degraba, imaginare, scoase in evidenta de pretinsi "mai-stiutori", pentru a refuza intrarea in actiuni protestatare, chipurile futile.

Caci, potrivit "edificatilor", majoritatile s-ar tot vinde pe un blid de linte, astfel incat a protesta cu ele ar tine de exercitiul unei sisifice zadarnicii. In cazul cel mai bun. In cel mai rau, ar fi o proba de ticalosie, democratia reclamand, pasamite, sa se suporte stoic orice decide o majoritate aleasa, oricat de hoata, oricat de infama, oricat de crapuloasa.

Ce se ascunde indaratul inadecvarii elitei? Experienta unor esecuri? Manipularea? Uneori. Nestiinta si frivolitatea, cand aparenta unui lider stilat, ca Obama, devine mai importanta decat esenta, etica, a faptelor altuia mai badaran, ca Trump.

Iar alteori indiferenta, frustrarile si lasitatea aflate in cautare de rationalizari ale infamiei propriei mentineri la distanta de proteste si revolutionari.

Urmarea, potential fatala si pentru protestele romanesti si pentru cele iraniene e repetat probata lor incapacitate de a-si oferi unirea si o conducere politica. Ar interveni Trump personal si in favoarea unor proteste romanesti, cum i-a cerut lui si Angelei Merkel un editorial recent al ziarului american Washington Post? Ramane de vazut.

Certa pare doar incapacitatea UE de a-i ajuta decisiv pe romani, in conditiile in care Comunitatea n-are mecanismele necesare sa intervina eficient, chiar daca n-ar fi ocupata sa faca fata clivajului dintre Europa franco-germana si cea ungaro-poloneza.

Totusi, fatalismul nu se justifica. Agresiunea oligarhiei mafiote mai poate fi oprita. Dar numai prin unire, coordonare si conducere politica eficienta, respectiv prin depasirea "bolilor copilariei" unui protest care, mentinut apolitic cu anasana, n-are cum reusi.

Petre M. Iancu

Citeste si:
Ședinţă a coaliţiei de guvernare. Certificatul verde și împărțirea prefecturilor, pe lista de discuții
Ședinţă a coaliţiei de guvernare. Certificatul verde și împărțirea prefecturilor, pe lista de discuții
Coaliţia de guvernare, care are marţi, 7 decembrie, la ora 15.00, o nouă şedinţă, va discuta din nou despre taxa de 1 la sută pentru companiile mari. Potrivit unor surse politice,...
Marian Neacșu, fost condamnat penal, este noul secretar general al Guvernului la propunerea PSD
Marian Neacșu, fost condamnat penal, este noul secretar general al Guvernului la propunerea PSD
Marian Neacşu a fost numit în funcţia de secretar general al Guvernului, cu rang de ministru, printr-o decizie a prim-ministrului Nicolae Ciucă, publicată marţi în Monitorul Oficial. Prin...