Planuri anulate in Israel: De ce nu a fost inca atacat Iranul

De ce nu a actionat Israelul impotriva instalatiilor nucleare iraniene pana la semnarea acordului international? Nu a contat atat de mult dificultatea operatiunii sau potentiala alienare a SUA, ci faptul ca armata israeliana se temea ca nu va avea succes.

Intr-o ampla analiza publicata de Stratfor, George Friedman explica de ce teama de esec a impiedicat, de fapt, atacul impotriva Iranului.

La 21 august, un canal israelian de televiziune a difuzat o inregistrare cu fostul ministru israelian al Apararii si fost premier, Ehud Barak, care declara ca cel putin in trei ocazii Israelul a intentionat sa atace instalatiile nucleare iraniene insa a anulat planurile.

Punctele cheie din acordul istoric pe programul nuclear al Iranului

Barak sustine ca, in 2010, seful de stat major de atunci, Gabi Ashkenazi, a refuzat sa sustina un plan de atac, iar ministrii Moshe Yaalon si Yuval Steinitz au respins un altul. In 2012, un al treilea plan a fost anulat pentru ca ar fi coincis cu exercitiile militare americano-israeliene si o vizita a Secretarului american al Apararii de atunci, Leon Panetta.

Faptul ca acest interviu a fost difuzat este de-a dreptul bizar, scrie Friedman, care sustine ca Ehud Barak nu este omul care sa vorbeasca relaxat despre chestiuni clasificate si ca, de fapt, a dorit sa spuna aceste lucruri si a dorit ca ele sa fie difuzate.

Asta, in parte pentru a explica de ce Israelul, atat de preocupat de Iran, nu a actionat impotriva instalatiilor nucleare. Explicatia data de Barak pare a fi ca inalti oficiali din armata au blocat planurile si israelienii nu au dorit sa supere americanii.

Acordul cu Iranul a inflamat urgent Israelul: O eroare istorica pentru lume

Problema cu aceasta explicatie este, spune sursa citata, ca este binecunoscut ca armata israeliana si oficialii din serviciile de informatii sunt impotriva unui atac si ca SUA ari fi fost suparate indiferent daca atacul avea loc sau nu in timpul exercitiilor comune.

Intentionat sau neintentionat, Barak atrage atentia asupra a doua fapte: un atac militar este dificil si o asemenea initiativa afecteaza relatiile cu aliatul indispensabil al Israelului, America.

Opozitia liderilor militari la aceste atacuri a mai facut subiectul unor zvonuri si pana acum, iar Barak confirma ca aceste obiectii au fost decisive. Israelul nu a atacat pentru ca armata nu era sigura ca va avea succes.

Israelul a condamnat ferm acordul cu Iranul, insa greseste profund

O operatiune militara trebuie judecata din doua puncte de vedere. Primul, care sunt consecintele unui esec. Spre exemplu, esecul operatiunii americane de recuperare a ostaticilor in 1980 a dat Guvernului iranian un motiv pentru a-si reduce respectul fata de puterea SUA, de a-si asuma mai multe riscuri si a sporit reputatia Guvernului iranian in ochii populatiei.

Pentru israelieni, pretul esecului unui atac asupra instalatiilor nucleare iraniene ar fi substantial. Unul din cele mai importante avantaje politice ale Israelului este increderea publicului in competenta militara si un esec in Iran ar dauna acestei imagini, sporind puterea Iranului. Aceasta perceptie ar reprezenta un imens avantaj pentru Iran in eforturile sale de a obtine putere in regiune, deci este un cost extrem pentru Israel.

Al doilea punct de vedere este posibilitatea de succes. Cat de increzatori erau israelienii ca informatiile lor cu privire la localizare, fortificatii si aparare sunt corecte? Cat de increzatori erau ca pot distruge tintele corecte si cum puteau sa se asigure ca loviturile au distrus tintele? In fine, stiau cat de rapid isi reface fortele Iranul si cat de rapid reface programul nuclear? Prin distrugerea tintelor cunoscute se atingea scopul strategic ultim, acela de a impiedica Iranul sa obtina arme nucleare?

Posibilitatea succesului, asadar, se bazeaza pe informatiile corecte obtinute intr-un domeniu in care Iranul a depus eforturi sustinute de a ascunde si a insela vigilenta altora. Mai mult, scrie Friedman, succesul operational nu duce neaparat la un succes strategic. Prin urmare, rata potentiala a riscului comparativ cu recompensa a dus la anularea atacurilor.

Analistul incheie spunand ca, in opinia sa, Barak a atras atentia asupra acestor planuri anulate pentru ca, de fapt, doreste sa spuna ca un atac in acele momente nu ar fi adus succesul cautat. Probabil, spune Friedman, Barak aspteapta momentul propice - cand progamul nuclear iranian nu mai poate fi ascuns si este, asadar, cel mai vulnerabil - pentru a lansa atacul. O arma nucleara este cea mai vulnerabila atunci cand este terminata si montata pe sistemul de livrare. In acel moment nu se mai afla in subteran si israelienii au oportunitatea sa o loveasca decisiv.

Iranul vrea un nou acord cu Statele Unite în domeniul nuclear. Ultimul a fost denunţat de Donald Trump, în 2018

Iranul dorește reluarea negocierilor în domeniul nuclear și este în contact cu Statele Unite, afirmă presa iraniană preluată duminică, 21 aprilie, de dpa. Sub titlul "Salvarea acordului...

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...