Ziare.com

Povestile vor castiga si in Israel, chiar daca decizia lui Trump ar putea aduce alti 100 de ani de razboi si moarte - Interviu cu scriitorul libanez Elias Khoury

de Magda Gradinaru
Luni, 04 Iunie 2018, ora 09:53

   

Povestile vor castiga si in Israel, chiar daca decizia lui Trump ar putea aduce alti 100 de ani de razboi si moarte - Interviu cu scriitorul libanez Elias Khoury
Desi libanez, Elias Khoury este scriitorul despre care se spune ca a scris cartea pe care Palestina o asteapta de jumatate de secol, in care recompune istoria de zi cu zi a palestinienilor plecati in exil, a celor ramasi, a tacerilor puternice care trec cu forta zidurile si isi spun povestea.

Nu mai crede in solutia celor doua state, iar despre decizia administratiei Trump de a reloca ambasada la Ierusalim spune ca este una inconstienta, iar Romania e pe punctul de a pune si mai mult gaz pe focul unui conflict cu radacini care duc pana la una dintre cele mai mari tragedii ale umanitatii: Holocaustul.

Am vorbit cu Elias Khoury in Bucuresti, in preajma Targului International de carte Bookfest, intr-un context sensibil, dupa odiseea unui Memorandum secret adoptat de Guvernul Dancila, care punea pe agenda Romaniei relocarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim. O decizie inconstienta, spune raspicat scriitorul libanez, pentru ca solutia celor doua state a fost ucisa, iar tragedia unui conflict care dureaza de decenii este departe de final.

Khoury repeta ca nu scrie istorie, ci spune povesti, nu il intereseaza miturile si narativele nationale, ci vietile obisnuite si felul in care acestea se recompun din fragmente de oglinda.

Chiar si asa, aducand impreuna biografiile palestinienilor, scriitorul libanez adauga un aparat critic consistent manualului de istorie. Istoria nu ii place, pentru ca e scrisa de invingatori, rescriind trecutul dupa cum convine asadar celui victorios.

De la rolul povestii, subestimarea tacerilor si pana la felul in care tarile arabe insele nu sunt preocupate de Palestina, avand propriile mize si unele sisteme chiar mai corupte decat la Bucuresti am vorbit cu scriitorul libanez, intr-un interviu pentru Ziare.com.

Este un fragment de oglinda, care va fi urmat de dialogul cu unul dintre scriitorii israelieni asumati ai momentului, Etgar Keret.

Elias Khoury, in aceasta carte recent tradusa in romana, "Copiii ghetoului. Numele meu este Adam", dar si in cea care v-a consacrat, practic, "Gate of the sun", unul dintre personajele principale mi s-a parut a fi chiar naratiunea. De unde si prima mea intrebare, ce inseamna povestea/spunerea povestii in viata unui om si, mai larg, pentru o societate?



De fapt, in viata de zi cu zi nu ne oprim din a spune povesti. Fiecare dintre noi este un povestitor, intr-un fel sau altul. Pot spune ca momentul principal, definitoriu, a fost odata cu "O mie si una de nopti", unde avem o femeie in rolul povestitorului.

Povestile nu sunt spuse doar de ea, fiecare poveste deschide o alta poveste, iar aceasta are un nou povestitor. Avem un fel de poveste care se reflecta intr-o alta, ca intr-o oglinda.

Si daca te afli intre doua oglinzi paralele, vei vedea cum lucrurile se reproduc permanent. In felul acesta, lucrurile vor deveni, ca intr-o magie, realitate.

Cred ca asta facem noi, oamenii, in viata de zi cu zi, spunem povesti. De fapt, noi nu traim povesti, ci traim povesti spuse.

In aceste doua romane ale mele, interesant este felul in care povestile sunt spuse. De fiecare data, povestea va lua o forma noua, dimensiuni diferite, in functie de povestitor. Aceasta perspectiva, nu ii spun tehnica, ne permite sa ne intelegem mai bine viata si sa reflectam la evenimentele prin care trecem, reconstruindu-ne astfel povestea in feluri diferite si mai ales in feluri deschise.

Cred ca fiecare cititor devine parte a povestii, imaginandu-si lucrurile in feluri diferite.

In Gate of the sun, apare acest medic, Khalil, care ii spune neobosit pacientului aflat in coma povestile adunate de la palestinienii aflati in exil, cei care si-au abandonat casele din Galileea si se regasc acum dezradacinati. Asa se naste povestea colectiva, narativul unei societati, ca suma a povestilor individuale?

Nu stiu cum ia nastere narativul colectiv, al unei societati. In principal, narativele colective sunt mituri. Khalil nu incearca sa creeze marea poveste, ci incearca sa isi contruiasca propriul narativ, desprins din povestile marunte, pe care le-a auzit.

El reproduce chiar povesti despre acest pacient aflat in coma, incercand astfel sa ii provoace trezirea, la fel cum Sheherezada spune povesti, pentru a nu muri. Aici, Khalil spune povesti pentru a-si readuce pacientul la viata.

Povesti vindecatoare.



Poate fi o poveste vindecatoare. Khalil pune o oglinda in fata celor care povestesc si incearca sa puna impreuna povesti ale palestinienilor care nu au fost puse niciodata pana atunci impreuna.

Asa cum stiti, invingatorii scriu istoria, iar aceasta istorie a fost scrisa de Israel. Ce le ramane celor invinsi sunt tocmai povestile si eu cred ca povestile sunt mai importante decat istoria, pentru ca ele provin din experienta umana, in vreme ce istoria este rezultat al unui mit ideologic.

Exista o incercare de a spune aceasta poveste nespusa a dezastrului palestininian, care a inceput in 1948 si care inca se intampla. Din 1948, suntem in acest proces al catastrofei, pe care palestinienii o numesc Nakba, care nu se mai incheie.

Va puteti imagina totusi finalul? Aceasta solutie a celor doua state, care a stat atata vreme pe masa negocierilor, mai e una valida?



Trebuie sa intrebati Israelul, pentru ca Israelul a ucis solutia celor doua state. Este complet distrusa. Care este finalul, chiar nu stiu. Mai intai, Israelul devine un stat tip apartheid, ca Africa de Sud.

E un termen totusi puternic.



Doar uitati-va la Africa de Sud si veti vedea finalul posibil. Nu inventez istoria, Israelul insista cu acest nou val de dreapta, fascist. De fapt, insista asupra unui mit, acela al Tarii Fagaduintei si astfel Cisiordania devine pamantul promis, iar palestinienii devin straini, chiar in tara lor.

Asa se creeaza un sistem tip apartheid real: sunt legi diferite pentru evreii isrealieni, diferite de cele care se aplica palestinienilor din Teritoriile Ocupate, din Cisiordania si din Gaza.

Fasia Gaza, de fapt, este cel mai mare ghetou care a fost creat pe pamant. Acolo traiesc doua milioane de oameni, asta inseamna de trei ori, ba nu, de cinci ori mai mult decat populatia din ghetoul din Varsovia.

Faceti aceasta paralela.



Israelul a creat acest sistem, care va lua sfarsit la fel ca orice sistem tip apartheid, cu egalitate si cetatenie pentru fiecare, oprind aceasta nebunie de a crea un stat religios. Toata lumea denunta fundamentalismul Statului Islamic, dar nimeni nu vede realitatea. Statul Islamic este o idiotenie.

Vorbiti aici sau asa inteleg, despre o paradigma teocratica.



Da, care este aceeasi. ISIS este total distrusa, dar in Israel avem un stat religios, pentru ca se insista pe ideea unui stat pentru evrei, un stat national pentru evreii de pretutindeni, in vreme ce palestinienii, care sunt nascuti pe acest pamant, nu au niciun drept, proprietatile le sunt confiscate.

Israelul are aceasta aceasta lege uluitoare, pe care nu am mai intalnit-o nicaieri in istorie, Legea prezentilor absenti. Nu intelegeam ce inseamna anume sa fii prezent absent, pana nu am citit aceasta lege care se refera la cetatenii din Israel care si-au pierdut proprietatile dupa 1948, pentru ca erau absenti prezenti.

E un proces lung, istoria e o nebunie, iar aceasta nebunie e intretinuta de americani si poate de maine chiar de romani, daca tara dumneavoastra va recunoaste Ierusalimul drept capitala eterna a Israelului. Stiti, acest cuvant "etern" este cel mai prostesc cuvant de pe pamant, pentru ca nimic nu este etern. Niciun stat nu e etern. Imperiul Roman a crezut ca e etern, si uitati-va ce s-a intamplat.

Vorbiti des de tacerea victimelor, in acest caz precis despre tacerea palestinienilor. Dar cum poti spune mai departe o poveste tacuta?



Stiti, tacerea este foarte puternica. Noi mereu subestimam tacerea, dar e, de fapt, o modalitate foarte nobila de exprimare. Ganditi-va la Holocaust. Victimele Holocaustului au fost tacute, nimeni nu vorbea. Povestirile despre Holocaust au fost spuse mai tarziu, pentru ca era o mare trauma. De aceea tacerea unei victime se cere respectata. A tacea nu inseamna a uita, tacerea este un alt fenomen. Asa ca da, tacerea poate fi spusa.

Cateodata, cea mai profunda intalnire dintre oameni se intampla fara cuvinte. Cateodata, iubirea vine din tacere.

Ce incearca sa faca scriitorul este sa puna in cuvinte tacerile, cu respect pentru acestea, sa faca din fragmentele de tacere literatura. Cred cu adevarat ca asta face literatura, pune fragmentele de tacere in cuvinte. De aceea in literatura putem experimenta lucruri pe care nu le vedem in viata de zi cu zi.

Ati ales, de altfel, o metafora puternica, cea a cufarului in care poetul Waddah al-Yaman sta ascuns si care ii va deveni chiar mormant, e ingropat practic de viu. E foarte greu de acceptat pentru cititor, pentru omul obisnuit, ca poetul aceasta nu a strigat nici atunci cand a inteles ca va muri. Cum si cand anume o victima se inchide in tacere?



Victima ramane tacuta atunci cand nu mai are speranta, cand nu exista solutie de iesire. Waddah al-Yaman ramane tacut, dar si pentru a-si proteja iubita. El stia ca va muri, dar voia sa o protejeze si pe femeia iubita. Altminteri, ar fi fost ucisi amandoi, asa ca decide sa moara singur.

Aceasta metafora se aplica, de fapt, la doua lucruri. Este o metafora pentru Palestina, descrisa de scriitorul palestinian Ghassan Kanafani in Men in the sun, iar intrebarea finala de acolo chiar asta este, de ce nu a batut in peretii cufarului. Eu spun ca bataia in cufar nu e solutia. In al doilea rand insa, este o metafora-replica pentru statul israelian, care a trebuit sa se confrunte cu tacerea evreilor-victime ale Holocaustului, ca si cum ar fi fost rusine.

Evreii din Europa, care au fost dusi la moarte ca oile, iar asta e de fapt o imagine din Vechiul Testament, nu erau respectati, pentru ca nu s-au revoltat. Aceasta idee de a nu respecta victima pentru ca nu a fost in stare sa se revolte este una gresita.
Tacerea victimelor este ceva ce trebuie inteles.

Cumva, spunem acelasi lucru despre generatia care a trait in comunism.



Asta e o alta istorie. E incomparabil. In cazul evreilor, a fost un masacru urias, sase milioane de evrei, dintre care trei doar in Polonia, au murit. Aveam de-a face aici cu o catastrofa a umanitatii.

Spuneti ca un om care nu are amintiri nu are nici imaginatie. E condamnat, asadar, sa nu proiecteze niciun viitor, sa repete o zi a cartitei.



Era legat de conceptul de imaginatie. De obicei, oamenii uita ca imaginatia presupune, in parte, a-ti aminti. Cel mai bun exercitiu al imaginatiei noastre este chiar amintirea. Cand ne amintim, noi nu ne amintim realitatea asa cum a fost, ci o realitate cu tot felul de adaosuri, iar acesta este mecanismul imaginatiei.

Intreaga carte despre copiii ghetoului e in jurul lui Adam, care aduna amintiri de la mama, de la prietenii lui, pentru ca el era un copil cand ghetoul din Lod a fost creat. De fapt, intelege ca aceste amintiri sunt si imaginatie.

Colecteaza amintiri despre sine ale altora.



Da, ale altora. Nu iti amintesti cand te-ai nascut, dar ai aceasta impresie ca iti amintesti, pentru ca mama, tatal ti-au spus povesti, pe care acum le reproduci.

In Gate of the sun aveti povestea palestinienilor plecati in exil. Reveniti acum si spuneti povestea celor ramasi in Israel. De ce aceasta schimbare de unghi, cum ati ajuns la ea?

Nu exista o singura perspectiva. Mai intai, este ca o continuare. In Gate of the sun, Khalil termina spunand "Si merg, si merg, si merg". Si m-am intrebat: unde merge? Raspunsul este: inapoi in Palestina. Si atunci a trebuit sa ma intorc si eu, cu el.

Aici este o alta poveste, pe care am descoperit-o din intamplare, aceea ca in toate orasele mari, israelienii au creat ghetouri pentru palestinieni, in Lod, in Haifa. Chiar si acum, daca mergi in Israel si iei un taxi din aeroportul Ben Gurion, daca ii spui taximetristului "Du-ma in ghetoul arab in Lod", te va duce indata. Chiar si acum, numele aceasta unde palestinienii au fost pusi ca intr-o cusca, imprejmuita cu sarma ghimpata, e folosit.

Sarma ghimpata nu mai exista, dar oamenii inca numesc aceste locuri ghetou.
Acest lucru nu era cunoscut, nimeni nu a scris despre asta. Este o realitatea foarte puternica si aceasta experienta trebuie regandita.

Ati fost in Israel sa vedeti, sa culegeti personal aceste povesti?



Nu, pentru ca eu sunt libanez si legea imi interzice sa intru in Israel. Dar stiu mai multe si decat daca as fi fost.

Intrebarea a fost cum anume te vezi tu ca palestinian, si cum te vezi in oglinda israelienilor si cum pot fi aduse impreuna aceste doua oglinzi, pentru a-ti da imaginea nevazuta a realitatii acestui loc.

Nu sunt istoric, eu scriu povesti, povesti despre povesti, povesti care ridica intrebari pentru literatura.

Pentru mine, e o incercare de a calatori in locuri noi si de a descoperi noi lucruri.

Este prima carte dintr-o trilogie. Ce urmeaza, vor fi alte unghiuri ale acestui narativ?



Nu, nu, va continua, Adam isi va scrie povestea vietii si voi trece prin toata viata lui. S-a nascut in Lod, mama lui a plecat in Haifa, cand s-a recasatorit, apoi isi paraseste mama, merge la Tel Aviv si apoi va ajunge in New York.

Avem aceasta batrana din Lod, care atunci cand e rugata sa spuna istoria celor intamplate, incepe sa se planga, de parca, spuneti, intreaga catastrofa se reducea de fapt la viata ei. Cat de valida e atunci istoria post factum, recompusa din aceste mici istorii de viata personala?



Nu scriu istorie, aceasta este viata. A scrie istorie este ceva legat de putere. Cand erati in regimul comunist, istoria era altfel. A scrie istoria inseamna a rescrie trecutul in permanenta. Nu ma intereseaza asta. Ma intereseaza viata.

Cititorul poate trage o concluzie, dar nu e treaba mea sa o fac pentru toata lumea. Dar cred ca in cazul palestinian, ca in toate cazurile de opresiune, istoria e scrisa de invingatori, iar ce ramane celor invinsi este povestea. Povestile vor castiga. Povestile sunt mult mai puternice decat istoria.

50 de ani dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial am avut primul manual de istorie comuna, franco-german. E asa ceva posibil pentru israelieni si palestinieni?



Se va intampla, desigur, dar doar atunci cand Israelul va deveni o tara pentru toti cetatenii sai, atunci cand va deveni o democratie. Acum este o democratie pentru evrei, pentru o parte a populatiei.

Nu va cer o solutie, dar care ar fi circumstantele pentru un dialog sincer?



Dialogul are loc in fiecare zi. Cand se impusca e dialog, cand demonstrantii din Gaza sunt impuscati - si acesta e dialog.

Camd dialogul va deveni uman, normal, asta depinde de momentul in care israelienii vor intelege ca nu sunt singurii proprietari ai acestui pamant. Aceasta tara apartine si altei populatii, care traieste aici de mii de ani si care nu au venit in Tara Fagaduintei.

Si totusi, razboiul nu e religios.



Sigur, dar i se da aceasta semnificatie, cand Israelul cere palestinienilor sa recunoasca acest stat drept stat pentru evrei. E ca si cum maine v-as spune ca Romania va deveni statul ortodocsilor. E fara sens.

Acest dialog real va incepe atunci cand nebunia de a gandi ca ceilalti nu exista, ca sunt absenti, ca nu au drepturi se va incheia si cand isi vor cere scuze pentru Nakba, pentru ce a fost in 1948.

Sunt cele doua ipoteze de lucru, solutia celor doua state si statul binational.



Aceasta solutie a celor doua state a fost pe agenda pana cand a fost omorata. E imposibil sa ai statul palestinian, fara Ierusalim capitala. Cand ai trupe in toata Cisiordania, cum mai e cu aceasta solutie?

Cum arata lucrurile acum, dupa gestul lui Donald Trump de a muta ambasada la Iersualim? A ucis solutia celor doua state sau, din contra, i-a dat un impuls pentru o resetare?



Nimeni nu il ia in serios pe Trump. E irational, Trump este dovada crizei majore din politica americana. Nu il iau pe Trump in serios.

Bine, dar chiar a facut-o, istoric, a recunoscut capitala Ierusalim pentru Israel si a mutat ambasada SUA.



Toti liderii pot face lucruri dezastruoase. Si Hitler a facut-o. Si ce? A facut asta pentru ca e irational, nu vrea pace, vrea ca Israelul sa domine Palestina, o decizie proasta, cred eu, care va duce la alti 100 de ani de lupta si moarte.

Dar care e locul Palestinei in lumea araba? Exista acolo preocupari pentru soarta palestinienilor sau mai degraba nu?



Nu a exista niciodata o preocupare a statelor arabe pentru soarta palestinienilor. Si acesta este un mit. In 1948, singurul interes era sa ia Cisiordania. Tarile arabe nu au fost niciodata interesate de palestinieni, acestia sunt singuri si aceasta este o tragedie majora.

Bun, incheierea conflictului israelo-palestinian ar rezolva crizele mari din Orientul Mijlociu?



Bineinteles ca nu. Crizele, contradictiile sunt o parte importanta a vietii. Aceasta problema insa este una majora, la fel cum e si aceea a regimurilor despotice, tip Ceausescu, din lumea araba.

Niciuna dintre ele nu o va incheia pe cealalta, sunt probleme diferite. Nu avem o singura problema, aceasta este un mod religios de a gandi.

E o imagine puternica in alta carte, Broken mirrors, unde sunt cei doi frati, care nu sunt gemeni, dar tatal lor ii trateaza ca si cum ar fi, si care sunt doua imagini diferite ale Libanului. Cum sunt aceste imagini azi?

Libanul este o alta istorie, este o tara dominata de Printii Razboiului, care vor sa reproduca la infinit problemele religioase, pentru ca acesta e singurul mod in care pot sa conduca tara si sa isi mentina coruptia. Avem un regim mai corupt chiar decat al vostru, in Romania.

Acesti Printi ai Razboiului vor sa isi prezerve sistemul corupt, iar lupta in Liban este una pentru democratie si pentru secularizare.

Nu sunteti palestinian, dar scrieti despre Palestina. De ce?



Din dragoste. Cred ca tragedia palestiniana este una dubla, pentru ca palestinienii sunt victimele victimelor. Si toata Europa era in momentul in care voia sa spele pe maini de sangele evreisc si se gandea ca sangele palestinian nu e si el rosu. Din pacate, e tot rosu.

In zilele noastre, pentru a fi cu adevarat uman, trebuie sa te simti palestinian.

Cine este Elias Khoury

Unul dintre cei mai importanti autori contemporani de limba araba, s-a nascut la Beirut in 1948. A lucrat in presa intre 1975 si 1997 si a ingrijit rubrica de cultura a ziarului Al-Safir (1981-1991), a revistei Al-Karmel (1981-1983) si a suplimentului literar al ziarului Al-Nahar (1992-2008).

A fost profesor invitat la Columbia University, New York (1980-1982) si global distinguished professor la New York University (2001-2014).

Elias Khoury a scris nuvele, romane, eseuri de critica literara si piese de teatru. Romanul Poarta soarelui a fost desemnat cea mai buna carte a anului 2002 de Le Monde Diplomatique, The Christian Science Monitor si The San Francisco Chronicle.

Romanul Ca si cind ea ar fi dormit a primit Arabic Novel Prize 2008. Elias Khoury a fost nominalizat la International Prize for Arabic Fiction 2017.
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 16509 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
17 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

gurguitz17

mai uitate pe la stiri si in alta parte decat pe Sputnik,vei vedea caum iubiti tai frati folosesc copii si femeile drept scuturi umane,scopul scuza mijloacele
cat despre pacea si armonia de odata mai invata putin istorie daca esti in stare
ceea ce scri tu nu-i decat propaganda
in afara de asta Fasia Gaza si Cisiordania si dupa 1948 nu au apartinut Israelului,de ce frati tai care le-au stapanit nu le-au dat "palestinienilor" sa-si faca un stat
Unde sant zecile de milioane primite de la statele arabe si Europa,caci la fel ca si tine frati tai stiu trei lucruri TEROARE,Propaganda si Pomana
PS vorbesti de puncte,nu ma intereseaza,problema ta este ca multi oameni adevarati s-au trezit si sant satui de propaganda voastra mincinoasa

 

Mai sa fie... Deci propaganda si..Pomana...

Poi la chestiile astea voi sunteti campioni, moi Itzic !
Cate miliarde de dolarei primit voi de la Statele ale Unite anual si cam de cati anisori...
Cisordania, este unul teritoriile palestiniene pe care voi evreii le ocupati militar si in care faceti legea junglei, prin contruirea in prostie de chibitzuri pe pamanturile palestinienilor !
Cat despre mine eu is juvete...
S-ar zice ca suntem cumva corcitzi cu voi astia taiatii primprejur, dara pe la noi, voi nu prea ati facut purici, ca nu ne-ati putut fraieri cu ... propaganda.
PS Jumatatea mea e din Focsani, mai Iztic, si din omenie, bunicii ei au primit in casa o familie de refugiati evrei din Polonia. Ia hranit, ia adapat, ia tratat ca pe niste oameni ! Dupa razboi, bunicul sotiei sa taitat intr-un fier si avea nevoie de niste penicilina ca sa nu moara ! Ovreii pe care i-au salavat, s-au oferit sa-i ajute, cu cateva file, pentru care le-au luat din casa tot ce bunicii sotiei aveau mai de pret, ca de sezand in casa lor stiau tot !
Apoi s-au dus cu valul in Palestina..
Nu au mai primit nici un semn de viata de la ei, cat despre multumiri pentru ca au fost salvati nici pomeneala !
E desigur porpaganda adevarata.. Multi focsaneni au amintiri asemanatoare !
PS Oricum nu poti sa negi ca pana in 48 nu au existat animozitati intre palestinieni si evrei.

Israelienii versus palestinienii, un vesnic conflict... legat de

PAMANTUL... furat palestinienilor, de evrei !
Democratiucul stat Israel are o lege unica in LUME, o lege ce permite autotitatilor israeliene sa confiste pamantul palestinienilor si chiar sa-i expluzeze, pentru motive de neLoialitate pt. statul evreu !
Astfel, sute de mii de hectare apartiand palestinienilor au ajuns, gratie tribunalelor militare israeline (caci acolo armata de fruncea), in posesia statului evreu, pentru simplul fapt ca proprietarul palestinian s-a opus distrugerii casei sale de buldozerele israeliane, pentru construirea de noi chibitzuri evreiesti.. chit ca acest lucru se petrecea in Cisiordania, pamant palestinian, conform rezolutiilor ONU.
Politica de furt a pamanturilor palestinienilor este motivul principal al diferendumului dintre evrei si palestinieni.
Al noulea presedinte al Israelului, Shimon Peres, a fost singurul oficial de rang inalt care a recunoscut acest lucru.
EL a spus, ca acolo va fi pace doar atunci cand israelienii vor recunoste acest jaf al pamanturilor palestinienilor si vor gasi metode de a se concilia cu palestinienii. Dar, spunea EL, israelienii nu vor avea NICIODATA puterea sa recunoasca acest mare adevar...

 

in povestile unui doctor asa de informat ca tine lipseste ceva

Teroarea palestiniana,au mai multe grupuri teroriste decat fabrici iar despre ceea ce a spus Golda sigur nu ai auzit:Va fi pace atunci cand palestinieni isi vor iubi copii la fel ca noi
Dar normal tu nu poti intelege ceva din asta:)

doruletz te stiu de taiat primprejur, dara de la

UN Itzic ca tini, as fi dorit niste explicatii.
Spre exemplu, cum se explica ca inainte de 1948, in zona aia, ce se chiama acu Israel, traiau in pace si armonie, evreii si palestinienii, neexistand absolut nici un fel de incidente intre ei și... ca prin farmec, toata aceasta armonie s-a destramat dupa creerea statului Israel.
Pe de alta parte, cum crezi ca ar reactiona mamuta ta de ar veni mine un buldozer, avand in preajma trupe militare sa-ti darame casa in care locuiesti tu ca sa se faca un bloc... Cred ca in buna credinta crestina, mamica ta i-ar da flori si cel putin o bucatica de pita si cateva grauntze de sare...
Oribilitatea ce o spui precum ar exista mame care sa-si sacrifice copii, denota ca ati ajuns sa ganditi precum cei ce propavaduiau rasa superioara...
Ti-am mai spus, Himmler ar fi mandru sa vada ca are asa urmasi precum esti TU !
PS Din pacate, vazand ce note primesti, s-ar zice ca sunteti multi ...

mda

Harapii sunt mari maestrii in povesti de adormit copii si fraierii.. in toata istopria lor, in afara de cifra zero(barat) nu au inventat nimic... nici macar de forma un harap nu are premiul nobel.. despre ce vorbim.. o populatie agresiva si care se impuiaza precum furnicile, si un popr demn si viteaz, care isi para pamantul stramosilor. Israelul. Pe mine minciunile ciuhapului ma lasa rece, la fel si tromboanele lacrimogene cu destinatia fraieri si slab informati.. ca un crestin libanez face jocul islamistilor falustinieni.. trist, mai ales ca piere treptat, dar sigur libanul liberal si crestin.. Am Yisrael chai!!!

 

ce le place sa dea vina pe altii......

auzi la el(ei), trump cu ambasada aduce razboi pe 100 de ani; inainite ei erau ca fratii, isi dadeau floricele unii altora, si erau pe calea intzelegerii.
Arabii astia au pacea dupa coltz numai dupa ce ii arunca pe evrei in mare. Pana atunci, razboi pe 1000 de ani.

 

Nici atunci

Vor continua să se bată intre ei, dacă nu vin peste noi. Personal cred că trebuie ajutați evreii. Nu cu bani că au, doar așa, ca perfidul Albion, cu vorbe!

De mult n-am mai citit ceva atat de frumos.

Mi se intampla,uneori,sa ma preocupe(obsesiv?) o tema,o problema,la care nu si nu!Nu gasesc raspunsuri.
Si apoi(despre asta am mai scris)incep,aparent intamplator,si fara legatura intre ele,sa curga raspunsurile.
O replica,auzita din mers,pe strada,o emisiune butonata la intamplare pe "sticla",o carte pe care pun mana,fara sa o fi cautat anume.
Eu numesc asta"universul imi raspunde."
Imi amintesc o scena din romanul Breaking News al lui F.Schätzing:
La o cafenea stradala,la o masuta,doua vechi cunostinte,unul evreu celalat palestinian,povestind amical,fiecare despre afacerea lui,cu crampeie de sageti ironice unul la adresa celuilalt,conversatia intrerupta de zambete malitioase,de mici reprize de ras.
Totul pana cand ,brusc,explodeaza o bomba.
Si nu a mai fost nici unul.Au fost stersi.
Sa ma intorc la articol.
"Cred ca tragedia palestiniana este una dubla pentru ca palestinienii sunt victimele victimelor".
Probabil ca problema se va rezolva,intr-un fel sau altul,intr-o suta sau doua de ani,nimic "nu e etern",nu-i asa ca te cuprinde o senzatie de descurajare vazand ca noi,oamenii,suntem capabili de rautate gratuita?Ca Homo homini lupus?
Stiu ,in povesti ,cu happy end,invinge bunatatea si iubirea fata de semeni,chestie care impresioneaza pe toti,pe oamenii de pe Tera,pe fiintele din alte galaxii.
Dar asta in povesti.
In fine!
Unul din citatele preferate,care doar pare atat de simplu,al lui Ionut Caragea:
Am invatat sa iau totul de la inceput.
Primul cuvant a fost amintire.

 

ISRAEL , O PROVINCIE DIN Romania , ceva mai mare ca moldova ?

.

FURTUL celor 600.000.000$ din conturile elvetiene ale ceausestilor

A fost in 1990,tot o chestie "formala"
pentru puscariasul Voiculescu!?
Daca tot l-a apucat grija de recuperat banii Romaniei de ce nu i-a predat Statului Roman si de ce i-a folosit in infiintarea televiziunilor:
Antena1,Antena2,Antena3 si ziarul de propaganda fascista Jurnalul.ro???
La fel si cu mutarea ambasadei,ce-l ardea pe puscariasul Dragnea sa declare ca "muta"ambasada,cand oricum nu era treaba unui neispravitului penal cum este el!?

 

:)))))...cu mutarea ambasadei,v-a izbit cu leuca,in moalele

capului,de va scapat unchiul Sam,din bratze....!!!...gata,sunteti,in iarba...!!!!!

Mutarea ambasadelor este o chestie formală...

Mutarea ambasadelor la Ierusalim - a Statelor Unite, a Romaniei, etc. - este o chestie de formă, nu schimbă mare lucru in realitate. Este doar o bună ocazie pentru unii de a triumfa iar pentru altii de a se sinucide.

Iar solutia celor două state a murit deja demult, pe etape, in ultimii vreo 25 de ani, din diferite motive, si nu riscă să se realizeze totusi in următoarele decenii.

Iar mutarea de către Trump a ambasadei ar putea, din contra, duce la presiuni mari ale lui Trump asupra Israelului in directia solutiei a două state, ca compensare a mutării ambasadei...

Dar toate aste sunt furtuni intr-un pahar cu apă, Ierusalimul NU este cel mai mare punct de dezacord intre Israel si palestinieni.

 

Formalismele ca formalismele,

dar situatia este foarte incordata si, daca nu se iau masuri ferme de descurajare in care sa fie implicate mai multe state din lumea civilizata occidentala, conflictele se vor inteti.
Din experienta anilor care au trecut de la formarea statului modern Israel (1948), nu cred ca este posibila concilierea si recunoasterea in zona musulmana prin actiuni diplomatice. Mai ales ca exista acolo "cuiul lui Pepelea", palestinienii, care nu au avut si nu au un stat al lor stabil si recunoscut international. Sunt niste teritorii, aflate sub jurisdictia Autoritatii Palestiniene (?), teritorii cu un statut incert pe care sa bat multe interese, atat arabe (musulmane) cat si occidentale.
Vorbind pragmatic si tehnic, ar exista o singura solutie pentru consolidarea unor pozitii ferme si stabile in zona. Cu asumarea unor riscuri, desigur, dar trebuie luata o decizie majora pentru asigurarea securitatii in zona si definirea unui statut clar, statut care sa fie apoi recunoscut de majoritatea tarilor din intreaga lume.
Nu cred ca se poate pune problema ca israelienii (evreii) sa plece de acolo. Dimpotriva, statul Israel, cu aliatii pe care ii are, in frunte cu Statele Unite, se va dezvolta (inclusiv si mai ales militar) si isi va consolida pozitia. Pe de alta parte, organizatiile musulmane, cu Autoritatea Palestiniana in frunte, vor intretine permanent un razboi ascuns, de gherila si actiuni teroriste.
Solutia transanta (cu un anumit grad de risc, este adevarat) ar fi ca in prima faza Israel sa intre in NATO. De ce nu? Si statul Israel are dreptul sa isi asigure securitatea teritoriala prin aderarea la un pact strategic militar, asa cum au facut multe alte state, printre care si Romania (si inclusiv Turcia).
Orice atac asupra statului Israel ar insemna atacarea organizatiei NATO din care fac parte multe state importante din lumea occidentala dezvoltata si civilizata.
In a doua faza, trebuie aplicata teoria izolarii pozitive, adica izolarea zonelor cu democratii consolidate de tip occidental, de zonele ramase inapoiate, nedemocratice, nationalist-totalitariste, fundamentalist-religioase, care nu vor sa se alinieze principiilor democratice si conceptelor moderne de organizare a statelor. Cred ca ar trebui construit un zid (la propriu) care sa inconjoare statul Israel, controlat si pazit de forte militare NATO.
Donald Trump oricum le are cu zidurile. In paralel cu zidul de la granita cu Mexicul, sa puna umarul si la construirea unui zid in jurul statului Israel.

solutie posibila;

I-mi place comentariul si as mai spune ca solutia realista ar fi aceea ca palestinienii sa se apuce de lucru chiar in israel cum o fac multi dintre ei.
Dar ar fi de incredere toti ar gasi de lucru si nu s-ar mai gandi doar cum sa distruga Israelul.
Am fost acolo si cred ca multi dintre ei sau poate cei mai multi nu mai doresc stat palestinian di doar sa traiasca linistiti si sa aiba familii, si sigur sa traiasca in religia lor; Salam aleku(zicea un palestinian devenit crestin...are deaface cu pacea dintre oameni.

Israelul i NATO = declansarea celui de

al 3-lea Razboi Mondial.

Consecintele pentru Lumea Crestina in actuala

conjunctura intrenationala, vor fi DEZASTRUOASE.

Israel ca popor;

I-mi place autorul si are un dar special de a scrie si de a imagina istoria intr-un stil povestitor.
Da, istoria o scriu invingatorii si deaceea este multa coruptie si in a scrie. Cunosc istoria lui Israel din Biblie si aici principiul ,invingatorului, nu exista.
Dumnezeul Bibliei scrie despre esecurile, pierderile si inclusiv zdrobirea poporului Israel de mai multe ori.
Istoria lui Israel nu incepe in nici un caz in 1948; asta pentru nestiutori si chiar pentru autor. MUlte nenorociri s-au intamplat acolo si inca vor mai fi. Stiu tot din Biblie si va fi si o mare infrangere pentru poporul Israel.
Iata ca Biblia o scrie Dumnezeu care cu adevarat este Marele invingator; Cititi Istoria lui Israel aceea adevarata doar din Biblie!


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor