Vizita in Israel si relocarea ambasadei romane: Dragnea, un partener problematic si pentru israelieni

Ce fac in Israel dregatorii romani? Cat de pernicioasa ar fi relocarea ambasadei romane la Ierusalim? Si cat de judicios au analizat aceasta propunere observatorii si liderii actuali sau din trecut ai Romaniei?

E lesne imaginabil impactul cosmic al sfaturilor politice externe solicitate de premierul israelian sefei guvernului roman, Dancila. Care si-a continuat joi vizita semisecreta efectuata, impreuna cu seful ei de partid si cu ministrul de Externe, Melescanu, in Tara Sfanta, intru intensificarea cooperarii, mutual avantajoase, in domenii precum tehnologia de varf, medicina si securitatea militara si cibernetica.

Oricat amuzament ar isca, vizita e importanta, diplomatic, pentru ambele parti.

Israelul nu e doar un stat care tocmai isi celebreaza sapte decenii de existenta miraculoase, din perspectiva numarului enorm al celor ce-i contesta dreptul la existenta, ar vrea sa-l vada lichidat, ori au incercat sa contribuie la distrugerea sa. E si un subiect extrem de complex, politic, moral si religios.

Dupa cum s-a vazut la 26 aprilie, cand reprezentantii din Bundestagul berlinez ai tuturor partidelor politice germane, inclusiv ai Alternativei pentru Germania, au tinut sa consacre o intreaga dezbatere statului evreu si antisemitismului si sa elogieze istoria de succes a acestui stat. Unul care, daca se facea voia Germaniei naziste, n-ar mai fi avut cum exista, caci nu i-ar fi supravietuit nici natiunea si nici religia intemeietoare de civilizatie iudeo-crestina.

In Bundestag, s-au scos, deci, in evidenta, relatiile speciale dintre Germania si Israel, precum si nevoia abordarii lor cu sensibilitatea potrivita unor asemenea raporturi, complicate de recrudescenta fara precedent, in epoca postbelica, a urii fata de evrei.

Antisemitismul islamic si kremlinist

Or, mobilul Holocaustului nu mai e azi, din pacate, doar apanajul grupuscurilor neonaziste. Antisemitismul e si parte din ideologia islamista, antidemocratica, a unei substantiale parti a imigratiei musulmane din Vest, ca si a doctrinelor extremistilor de stanga. Care, desi e notoriu ca statul evreu e singura democratie veritabila si functionala din Orientul Mijlociu, isi ascund iudeofobia la umbra ipocriziei guvernantilor vesteuropeni si indaratul unui discurs antisionist, anticolonialist.

Ca si cum complexitatea si pericolul, mai nou acut, al unui fenomen ca antisemitismul, pentru contracararea caruia germanii au creat un nou post de emisar guvernamental, n-ar fi fost de-ajuns, tema evreilor si a Israelului e si un subiect predilect al conspirationistilor din solda Kremlinului. Care, intru combatarea democratiilor occidentale, exporta asiduu otravuri ideologice, sustinand financiar si propagandistic orice extremism, prin definitie antisemit.

In acest context ar fi fost de dorit ca liderii politici ai Romaniei sa fie la adapost si de influente putiniste si de duplicitati occidentale, dar si de obsesii antisemite de tipul convingerii, potrivit careia evreii ar dispune de o influenta iesita din comun asupra SUA si a afacerilor globale.

Ar fi fost, simultan, dezirabil, sa se afle la inaltimea morala si intelectuala necesara intelegerii si abordarii adecvate a complicatelor fenomene in chestiune.

Or, a-i cere sefei guvernului roman aceasta adecvare pare de o naivitate iremediabila. Desi e sfatuit de consilieri israelieni, nici liderul de facto al tarii nu face o figura prea buna. Prin schimbarea Legilor Justitiei si tentativa disculparii marilor corupti, Liviu Dragnea si-a irosit rapid aproape intregul capital, oricum nu foarte mare, de simpatie. E, deci, un partener problematic si, in fond, riscant si pentru israelieni.

Care, insa, vizati de tentative sistematice de izolare diplomatica si economica, au mare nevoie de prieteni. Si n-au cum sa-i trateze pe liderii unui stat european, nominal democratic, ca si cum n-ar fi legitimi, asa cum ar dori o parte din Opozitia din Romania.

Unde decizia liderului PSD de a-si contracara izolarea in Europa si a-si ameliora relatia cu America prin volta politica externa a mutarii ambasadei romane la Ierusalim, un cadou facut, verbal, israelienilor, care-l solicitasera, a starnit previzibile reactii negative.

Dar cat de chibzuite sunt monumentalele proteste?

Cat de justificate recriminarile pe care le-a iscat? Li s-au raliat liderii din trecut si prezent ai Romaniei.

Or, dincolo de criticile procedural justificate ale presedintelui in exercitiu, celelalte condamnari ale propunerii mutarii ambasadei la Ierusalim, inclusiv cele vizand relatiile cu UE, ar putea fi cotate ca neserioase. Daca nu chiar hilare.

Potrivit ex-presedintelui Basescu, propunerea "neispravitului din Teleorman" ar "face praf 60 de ani de diplomatie...inteligenta", ar compromite statutul de "broker onest" al Romaniei, ar contraveni intereselor tarii in lumea araba si ar amplifica riscul terorist.

In fapt, lucrurile stau invers. Romania n-a dus o politica realmente salutara in regiune decat in 1967, cand a rezistat ispitei de a imita state comuniste si a rupe relatiile diplomatice cu statul evreu. Apoi insa si-a redus influenta prin cooperarea cu terorismul arab. Mediator onest n-a fost vreodata.

Iar azi, in reactie la amenintarea iraniana, lumea araba sunnita si-a schimbat cursul politic radical. O modificare neta s-a produs si la Casa Alba. In fine, cu Macron la Elysee, UE e pe cale sa-si ajusteze si politica ei.

Or, adaptarea Romaniei la aceste reorientari majore nu amplifica riscul terorist, ci il reduce, sporind, potential, sprijinul SUA si deci si securitatea globala si regionala.

In ce priveste incalcarea dreptului international, prin recunoasterea autoritatii israeliene efective asupra Ierusalimului, parerile sunt impartite. A admite insa o situatie de facto e, in genere, semnul unei politici si pragmatice si sanatoase, dupa decenii de aparenta, dar futila si sterila principialitate, de natura sa alimenteze conflictul israelian-arab, in loc sa-l dezamorseze.

E ridicol contraargumentul unor prieteni ai Moscovei de felul fostului premier Nastase, care crede ca "s-ar putea sa vina rusii si sa spuna: de ce nu acceptati situatia de fapt din Crimeea?" I s-ar putea replica, intre altele, ca Rusia n-a fost atacata de Crimeea, sau de Ucraina, asa cum regele Hussein al Iordaniei, pe atunci stapanul Ierusalimului rasaritean, a optat, inselat de propaganda siro-egipteana, pentru a ataca, in iunie 1967, statul evreu, care-l implorase sa nu deschida focul.

In fine, alti preopinenti contesta drepturile istorice ale evreilor asupra Ierusalimului, Iudeei si Samariei, exaltandu-le in schimb, in baza unei argumentatii subrede, pe ale palestinienilor. Ca si cum timpul ar anula drepturile legitime ale unui popor. Ca si cum aceste drepturi, admise international, de altfel, arabilor din Tara Sfanta, dar mai rar sau niciodata evreilor expulzati din statele arabe, ar fi devenit caduce prin deportarile de acum sapte decenii. Sau de acum doua milenii.

Incat propunerea relocarii ambasadei romane la Ierusalim nu e tocmai pernicioasa. E chiar mai buna decat pare. Si net mai acceptabila decat modul in care inteleg sa conduca tara cei care au avansat-o.

Petre M. Iancu

AUR se plânge că George Simion nu are acces la comisia de control a SRI. "PNL-PSD continuă acapararea statului român"

Deputata AUR Gianina Şerban acuză că, de patru luni, Birourile permanente reunite al Camerei şi Senatului refuză, fără nicio justificare, să numească un membru al partidului în comisia...

Florin Cîțu iese la atac după tensiunile din coaliție privind candidatura lui Cătălin Cîrstoiu la Capitală. Variantele propuse de fostul premier

Florin Cîţu, fost premier și fost lider PNL, a anunțat că sunt probleme privind „candidatura coaliţiei toxice” în persoana medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei. El a...