De ce Romania trebuie sa spuna NU armatei europene. Miza lui Iohannis la Bratislava

Autor: George Daniel Ripa - consultant politic
Vineri, 16 Septembrie 2016, ora 18:07
13700 citiri

Presedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, anunta in martie 2015 ca UE trebuie sa dezvolte o armata comuna care ar demonstra Rusiei ca "Europa este pregatita sa-si apere valorile".

Ideea este sustinuta vehement si de ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier. De la anuntul din martie 2015, ambii lideri politici s-au intrecut in declaratii anti-americane si pro-ruse.

SUA si cel mai important aliat european, Marea Britanie, s-au declarat ferm impotriva ideii. Liderii de la Londra au aratat ca acest proiect ameninta cooperarea transatlantica si afecteaza securitatea continentului european.

Romania trebuie sa respinga ferm planul franco-german care nu face decat sa dubleze capabilitatile NATO si sa decupleze forte importante de sub mandatul NATO pentru a le pune la dispozitia unor birocrati lipsiti de vointa politica, asa cum s-a vazut in crizele recente.

Singura optiune pentru Romania ramane atasamentul fata de NATO si fata de Parteneriatul Strategic cu SUA.

Ce inseamna armata europeana

Liderii europeni au prezentat recent un plan concret de dezvoltare a unei "armate europene", in care se vorbeste despre infiintarea a 18 batalioane, din care 14 urmeaza a fi formate din 1.500 de militari si restul de patru din cate 2.500 de militari. In documentele prezentate de presa, aceste batalioane poarta numele de "grupuri tactice" UE, unitati ce sunt destinate interventiilor rapide.

Formal, "unitatile rapide" au aparut in 2003, insa pana acum nu a existat nici vointa politica si mai ales nici fondurile necesare infiintarii lor. Trupele de elita ale statelor membre UE sunt traditional sub comandament NATO sau trimise in misiuni ale Natiunilor Unite.

Un prim pas va fi chiar crearea unui Stat Major european al carui prim rol, in lipsa armatei, va fi sa dubleze Statul Major NATO. Ulterior, se vor crea structuri necombatante, de cercetare militara, de asistenta medicala militara s.a. Ultima pe lista va fi armata propriu-zisa.

Dublarea NATO

Securitatea continentului european este asigurata de la finalul celui de-Al Doilea Razboi Mondial de NATO si, in principal, de Statele Unite.

Angajamentul strategic al Statelor Unite reprezinta cea mai buna garantie de securitate pentru statele europene membre NATO, in special pentru cele care au fost in sfera de influenta sau parte componenta a Uniunii Sovietice.

Actualul scenariu franco-german ameninta, insa, chiar bazele cooperararii transatlantice si dilueaza rolul NATO si prezenta SUA in Europa.

Armata europeana comuna nu ar imbunatati cu nimic capabilitatile militare ale statelor europene, ba din contra, efectele ar fi devastatoare: ar slabi NATO, ar impinge SUA afara din Europa si ar transfoma UE intr-un actor militar lipsit de orice influenta globala.

In plus, ar forta Statele Unite sa-si regandeasca sistemul de aliante militare in afara Europei.

In plus, pe termen lung, un astfel de proiect ar duce cel mai probabil la gandirea unui sistem european de securitate din care sa faca parte si statul agresor Rusia. Aceasta dorinta exista inclusiv la unii politicieni occidentali si a fost exprimata de presedintele Juncker si de ministrul Steinmeier.

Ce a facut Europa pana acum pentru aparare

Un astfel de scenariu este de nedorit, daca ne uitam la actiunile statelor europene din ultimele doua decenii.

In primul rand, niciun stat european nu respecta tratatul Nord-Atlantic, adica nu contribuie cu 2% din PIB la bugetul apararii.

Politicienii europeni si-au pierdut treptat vointa politica de a reactiona ferm si conform cu valorile euroatlantice, chiar si atunci cand in propria curte exista o amenintare reala la adresa securitatii europene.

Exemplul Ucraina este definitoriu pentru vointa liderilor europeni, dar nu este singurul. Recent, in cadrul unui alt conflict, cel din Libia, statele europene ce au participat la operatiuni sub egida NATO au ramas pur si simplu fara munitie. Asa arata astazi majoritatea armatelor europene.

Dorinta UE de a juca un rol major in apararea Europei s-a consolidat odata cu tratatul de la Maastricht, cu toate ca primele idei au aparut inca din 1950.

Am inlocui NATO cu un surogat ineficient

O intrebare la care niciun lider european nu pare insa a dori sa raspunda este cine va apara statele membre NATO, dar care nu sunt membre UE. Cei care sustin aceasta teza cred ca armata UE va putea fi pusa oricand la dispozitia NATO. In realitate, nimeni nu pare sa intrevada pericolul ca unele state sa se opuna ca NATO sa le foloseasca fortele militare, pentru ca ele nu sunt membre ale Aliantei Nord-Atlantice.

Aici descoperim un alt pericol urias care pandeste apararea europeana: duplicarea si decuplarea fortelor militare.

Practic, am inlocui cea mai de succes organizatie de aparare colectiva din istoria umanitatii cu un surogat ineficient. Singura tara care ar avea de castigat din acest scenariu ar fi Rusia.

Cum urmeaza sa functioneze armata comuna

Un pericol real este acela ca luarea deciziilor intr-o eventuala structura europeana de securitate s-ar face la nivel supranational, ceea ce ar fi un dezastru.

Realitatea este ca nu putem avea incredere in unii oficiali europeni atunci cand discutam de securitatea nationala. Un exemplu perfect este domnul Juncker, care critica politica americana fata de Rusia si Vladimir Putin. In acest caz, consideram ca domnul Juncker nu este un model de lider caruia sa ii cedam prerogative ce tin de aparare, asa cum este stabilit in Tratatul Lisabona.

Spre deosebire de acest tip de uniune militara, in Consiliul Nord-Atlantic deciziile sunt luate direct de reprezentantii statelor nationale, nu de birocrati.

Pericolul pentru Romania

Un scenariu deloc improbabil este ca Romania sa solicite ajutor militar in fata unei agresiuni ruse, iar cancelarul german si alti oficiali europeni sa se opuna, invocand relatiile speciale pe care tarile lor le au cu Federatia Rusa.

O alta problema cu care ne confruntam deja vine din Tratatul Lisabona. Astfel, Inaltul Reprezentant pentru Relatii Externe si Politici de Securitate este si vicepresedinte al Comisiei. Inainte de Tratatul Lisabona, acesta, denumit Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate, lucra direct cu statele membre. Acum avem deja un element supranational, prin faptul ca acesta raspunde si in fata Comisiei Europene.

Inaltul Reprezentant este si seful agentiei Europene de Aparare si al Serviciului de Actiune Externa (corpul diplomatic al doamnei Mogherini), dar si cel care prezideaza Consiliul de Afaceri Externe. In contextul crizelor recente, din Siria sau Ucraina, reactia acestei structuri birocratice a fost dezastruoasa sau inexistenta.

Suveranitatea statelor in chestiuni ce tin de aparare este atacata in prezent, conform Tratatului Lisabona, de trei institutii europene: Comisia Europeana, Parlamentul European si Curtea Europeana de Justitie.

Toate au deja tendinta de a prelua prerogative din zona securtatii nationale. Un caz concret am avut in 2008, cand Republica Ceha a contractat 4 transportoare aeriene, in regim de urgenta, pentru a le trimite militarilor sai care luptau in Afganistan.

Praga nu a organizat o procedura clasica, pentru ca a invocat "interese de securitate esentiale", o exceptie de la o regula europeana. Reactia Comisiei a fost sa ameninte Cehia ca o va da in judecata la Curtea Europeana de Justitie.

Birocratii au considerat ca militarii cehi mai pot astepta sub tirul talibanilor pana au loc toate procedurile birocratice.

Spre deosebire de structurile europene birocratice, NATO a fost gandita ca o organizatie care actioneaza rapid, ferm si in concordanta cu interesele de securitate si cu valorile membrilor sai. Tocmai de aceea, deciziile se iau in Consiliul Nord-Atlantic, de catre sefi de stat si de guverne, toti alesi, toti reprezentativi.

Costuri crescute

Cei care sustin aceste idei uita sa aminteasca de costuri. Stabilirea unor baze militare si a unor cartiere generale ale armatei europene ar costa miliarde de euro, asta in timp ce numeroase baze militare NATO din Europa se inchid pentru a se face economii.

Primul lider european care a explicat ca ideea unor baze comune europene constituie pentru tara sa o "linie rosie" a fost secretarul britanic William Hague, in 2011, idee reluata de liderii de la Londra. Intre timp, insa, britanicii au votat pentru iesirea din Uniune, un motiv fundamental fiind chiar atacurile la suveranitate.

Chiar si asa, in ciuda protestelor britanice, tratatul care guverneaza acum UE are o clauza de tip punctul 5 din Tratatul NATO, ce prevede ca un atac asupra unui stat membru aduce dupa sine interventia armatei europene.

In plus, Uniunea este incapabila sa faca fata unor probleme actuale, aflate pe agenda cetatenilor europeni: controlul frontierelor si terorismul islamic.

"Diplomatia comuna", un esec

Catherine Ashton, sefa diplomatiei europene, are la dispozitie un corp birocratic urias, insa cu toate acestea "externele" UE au esuat lamentabil in dosare ce tin de securitate, de aparare sau de energie.

In crize precum cele din Darfur, Balcani, Libia, Ucraina sau Siria si in dosare precum terorismul islamic, Rusia sau migrantii, UE nu a reusit niciodata sa vorbeasca pe o singura voce.

A lasa securitatea si apararea nationala pe mana unor state incapabile sa reactioneze diplomatic unitar reprezinta o eroare.

UE a avut destule instrumente si inainte de adoptarea Tratatului Lisabona: sanctiuni diplomatice, boicot, sanctiuni comerciale sau financiare, interzicerea exportului de arme sau chiar restrictii de calatorie. Faptul ca UE nu reuseste astazi sa impuna sanctiuni dure agresorului de la est nu este o noutate, daca ne uitam ca state europene precum Franta aveau relatii economice privilegiate cu dictatorul Saddam Hussein si ca acum UE este cel mai important partener comercial al Iranului.

In ceea ce priveste exportul de arme, aceleasi state europene exporta arme in China, desi la nivel oficial pozitia Bruxelles-ului este de sustinere fata de cauza Tibetului.

Intrebarea este daca aceste tari sunt garantul de securitate pe care il doreste Romania?

Ce trebuie sa sustina Romania

Bucurestiul a anuntat ca sustine proiectul franco-german, chiar prin vocea presedintelui Klaus Iohannis. Consideram ca aceasta este o eroare care poate destabiliza securitatea si stabilitatea Romaniei pe termen lung.

Romania trebuie sa ofere prioritate parteneriatului strategic cu Statele Unite. Washingtonul este singurul aliat al Romaniei care poate garanta securitatea tarii noastre.

Chiar daca Administratia Obama reprezinta o dezamagire uriasa pentru relatia transatlantica, Washingtonul pare decis sa pastreze Romania si celelalte state est-europene departe de interesele Rusiei, ceea ce este si dorinta Romaniei.

In acelasi timp, Romania trebuie sa sustina la Bruxelles primatul NATO in arhitectura de securitate europeana, sa respinga orice planuri ce ar putea dilua sau dubla Alianta, sa respinga politica sferelor de influenta dusa de Rusia, sa sustina politicile Aliantei de promovare a democratiei si a drepturilor omului dar si crearea de noi baze militare permanente in estul Europei.

O abordare diferita inseamna o abordare anti-NATO, ceea ce, in acualul context, se traduce printr-o abordare antinationala.

Romania are astazi o singura sansa: sa arate ca ideea franco-germana este o eroare. Nu avem nevoie de o armata europeana care sa ne apere de rusi, caci asta face NATO din 1949.

Nu este departe momentul cand Romania va fi obligata sa faca o alegere strategica fundamentala pentru securitatea sa: fie intarim apartenenta noastra la un NATO, fie el si restrans, alaturi de statele anglo-saxone din Alianta, SUA, Marea Britanie si Canada plus tarile din "Noua Europa", fie acordam prioritate relatiei militare cu "armata europeana" alaturi de Germania, Franta si Italia, care considera ca Rusia trebuie sa faca parte din sistemul european de securitate.

Pana atunci, pe 16 septembrie, la reuniunea EU-27 de la Bratislava, presedintele Iohannis trebuie sa sustina ferm ca prioritatea Romaniei in materie de securitate ramane NATO si nu o iluzorie armata europeana condusa de cei care astazi se viseaza partenerii Rusiei.

George Daniel Ripa este consultant politic si presedintele Centrului de Analiza Strategica Aplicata (CASA).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Citeste si:
Cătălin Drulă pune pariu că Marcel Ciolacu nu va avea curajul să preia guvernarea în 2023: ”Ne îndreptăm către modelul grecesc de faliment”
Cătălin Drulă pune pariu că Marcel Ciolacu nu va avea curajul să preia guvernarea în 2023: ”Ne îndreptăm către modelul grecesc de faliment”
Liderul interimar al USR, Cătălin Drulă a declarat marţi, 24 mai, că pune pariu că liderul PSD, Marcel Ciolacu, nu are curaj să intre la guvernare, în mai 2023, ca premier. Drulă a...
Nicolae Ciucă, despre coaliția cu PSD: ”Chiar dacă pare împotriva firii, totuşi, a asigurat stabilitatea de care aveam nevoie”
Nicolae Ciucă, despre coaliția cu PSD: ”Chiar dacă pare împotriva firii, totuşi, a asigurat stabilitatea de care aveam nevoie”
Premierul Nicolae Ciucă a vorbit marți, 24 mai, despre beneficiile coaliției PNL - PSD, deși a admis că ”pare a fi împotriva firii”. Declarațiile au fost făcute la simpozionul ”PNL...
Comentarii