Omenirea la raspantie: esecuri multe, succese putine

Sambata, 25 Februarie 2012, ora 19:44
2767 citiri
Omenirea la raspantie: esecuri multe, succese putine
Foto: Arhiva

Primii 11 ani ai noului secol XXI au inceput cu o caracteristica teribila: aproape toate negocierile internationale de amploare initiate in aceasta perioada au esuat.

Le putem enumera, iar esecurile, recunoscute sau nu, sunt usor de observat, pentru cine are memorie.

Arta de a bate pasul pe loc

1. Cele trei conferinte, tinute succesiv la Copenhaga, Cancun si Durban, pe tema luptei contra amenintarilor climatice n-au dus la concluzii clare. Nimic nu s-a intreprins in urma lor si aproape putem spune ca, daca intalnirile nu ar fi avut loc, viata s-ar fi desfasurat la fel de bine sau de rau, cum o stim, noteaza Project Syndicate.

2. Conferinta tinuta in aprilie si in mai 2011 la New York, cu participarea presedintilor Obama si Medvedev, in ideea debarasarii omenirii de armele nucleare, care ii atarna ca un pietroi de gat, n-a lasat in urma ei decat imaginea bunelor intentii dinspre ambele parti.

3. Ceea ce se petrece astazi in Orientul Apropiat lasa impresia ca acolo se depun eforturi pentru a dezgropa urgent securea razboiului, nu pentru ingroparea ei.

4. Nici primaverile nord-africane n-au adus acolo acea fericire idilica pe care o asteptau protestatarii in zilele lor de entuziasm general. Inlocuirea dictaturilor cu o nesfarsita stare conflictuala promite mai mult saracie, decat prosperitatea visata.

5. Masurile luate pentru evitarea seismelor financiare dau rezultate infime, iar riscurile continua sa ameninte economiile, pana la colaps.

6. Cutremurele urmate de tsunami, inundatiile si secetele au demonstrat ca adesea omenirea nu este mult mai pregatita sa se apere de amenintarile naturii, decat era cu milenii in urma.

La summituri, nu functioneaza majoritatea

Toate acestea sunt esecurile societatii moderne, multe din ele apartinand chiar grupului G20, care si-a propus sa le ia in piept.

Motivele ingrijoreaza. Fata de ce cunosteam dupa razboi, au aparut recrudescente cu tente nationaliste sau xenofobe, discursuri patriotarde gata sa puna suveranitatea deasupra interesului omenirii, si numeroase suspiciuni reciproce intre grupuri, tari sau natiuni.

Niciunul din dezideratele majore ale omenirii nu poate fi rezolvat prin solutii locale, iar cele globale impun participarea factorilor globali. Intervine insa faptul ca tratativele si solutiile regionale, cu care s-a obisnuit omenitea, nu sunt la fel de aplicabile la nivel global.

Personalitatile de seama participante la intalnirile de varf fac insa imposibila aplicarea principiului majoritatii in hotarari de importanta vitala. Marile summituri de astazi impun consensul general, ceva ideal, chiar sublim, dar greu de realizat.

Nici un sef de stat nu se lasa constrans de majoritate, oricare ar fi ea. De aici, teoria consensului, adica ceva foarte greu de obtinut, daca nu chiar imposibil.

Analiza din 20 in 20 de ani

Omenirea s-a izbit pentru prima oara cu problema consensului dupa primul razboi mondial, cand a fost creata Liga Natiunilor. Atunci, nimeni n-a putut impune Americii sa aiba retineri si, cu atat mai putin, altor puteri, care s-au retras din Liga in preajma celei de a doua conflagratii.

ONU, creata in 1945, a renuntat la ideea consensului, hotararile luandu-se cu majoritate. Desi membrii fondatori au dreptul de veto, Adunarea generala ONU isi dovedeste eficienta, in baza principiului majoritatii.

Dar ceea ce este valabil la ONU, nu se potriveste la summituri. Este normal chiar sa ne intrebam: ce fel de acord se va incheia in iunie 2012, la summitul G20, de la Rio de Janeiro? Scopul intrunirii este analizarea rezultatelor intrununirii de acum 20 de ani, in acelasi oras.

Sa nu ne facem iluzii: analiza esecului unui vechi summit nu poate fi decat un esec nou. Este aproape imposiibil sa obtii un consens in probleme ca incalzirea globala, conservarea mediului, dezechilibrele financiare, securitatea internationala, care n-au intrunit niciodata consensuri.

Poate ar fi o solutie ca G20 sa inventarieze problemele si sa le supuna spre analiza la ONU. Fata de G20, ONU are marele avantaj de a putea hotari cu majoritate si nu cu consens. Altfel, este putin probabil sa se hotarasca operativ.

Dar nu-I exclus ca, evitand imaginea unei intruniri fara folos, participantii sa stabileasca numai linii directoare, ca si acum 20 de ani, precum si data unei noi intalniri, peste alti 20 de ani, cand se vor analiza rezultatele. Ar fi o hotarare usor de luat chiar si in consens, dar fondul ei ramane un nonsens.

Boloş, despre taxa pe boală: "Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu"
Boloş, despre taxa pe boală: "Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu"
Ministrul de Finanţe Marcel Boloş a explicat, joi, 28 martie, că numărul mare de concedii medicale nu asigură sustenabilitatea bugetului asigurărilor sociale. Declarația vine în...
Membru USR, agresat când strângea semnături, în București: ”Au rupt câteva liste, noi vom strânge şi mai multe”
Membru USR, agresat când strângea semnături, în București: ”Au rupt câteva liste, noi vom strânge şi mai multe”
USR anunţă că, miercuri, un membru USR a fost agresat în timp ce strângea semnături în zona Lujerului din Sectorul 6, Bucureşti. ”Ieri, un membru USR a fost agresat în timp ce...
#negocieri state, #summit ONU, #summit G20, #raport ONU, #primavara araba, #tensiuni orient , #ONU