Intrarea in lumea postliberala. Razboaiele generatiei noastre

La scara istoriei umanitatii, lumea liberala a fost, de fapt, foarte scurta ca fereastra de timp. A fost, de asemenea, si restransa geografic, limitandu-se la un perimetru cultural-politic si civilizational fericit, numit Occident, pe cele doua maluri ale Atlanticului de Nord.

O mica si temporara insula de liberalism, care a supravietuit mai putin de o suta de ani, intr-un ocean istoric multimilenar al regimurilor autocrate, violente si tiranice ce s-au succedat din antichitate pana in secolul XX. Oamenii au trait in cea mai mare parte a timpului sub dominatia unor sefi de trib, regi, faraoni, imparati, cardinali ai inchizitiei, tari, hani, voievozi si sultani nemilosi, cu invazii si razboaie dupa razboaie, cu comisari ai poporului abrutizati si fuhreri paranoici, cu duci inchipuiti, amirali fascisti si maresali criminali de razboi, cu stapani de sclavi, colonisti, revolutionari cu basca si secretari de partid sfertodocti si obtuzi al caror etos era expansiunea continua a puterii personale si de grup si subjugarea oamenilor. Exceptand scurta paranteza liberala occidentala, aceasta a fost, in esenta, istoria lumii. Ne temem acum ca aceasta miraculoasa fereastra istorica a sistemului bazat pe drepturile si libertatile individuale s-ar putea inchide.

Pentru cetatenii Europei de Vest, lumea liberala a inceput pe 8 mai 1945, dupa capitularea Germaniei naziste. Pentru cei din Est, a inceput mai tarziu, la finalul lui 1989, odata cu prabusirea dictaturilor comuniste in care au fost fortati sa traiasca dupa 1945.

Unii istorici mai includ in epoca liberala si cele doua decenii postimperiale interbelice (1919-1939), scurtate insa dramatic de ascensiunea regimurilor fasciste revansarde din Europa anilor '30, de crimele ideologice si epurarile abominabile din Uniunea Sovietica si de razboaiele de o cruzime inimaginabila ale Asiei, sub ocupatia Japoniei imperiale. Despre Africa, Orientul Mijlociu sau America Latina ce sa mai vorbim?, probabil nu au cunoscut niciodata si nu cunosc nici acum in profunzime paradigma lumii liberale ca mod de viata si sistem de gandire, ci (cel mult) franturi de libertate secventiala, intrerupte de noi episoade de ura si violenta.

Si vest-europenii, si est-europenii s-au alaturat de fapt, e drept in epoci diferite, la 45 de ani distanta unii de altii, valorilor liberale ale lumii de limba engleza, incontestabil cea mai avansata in plan politic, industrial si tehnologic in secolele al XIX-lea si al XX-lea. Marea Britanie si Statele Unite ale Americii au purtat stindardul valorilor liberale incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, inspirand Europa secolului XX si conturand in final caracteristicile lumii libere/liberale, impunand democratizarea, globalizarea precum si ceea ce numim in sistemul relatiilor internationale ordinea occidentala postbelica.

Toate acestea au in spate imensele realizari ale democratiilor de limba engleza, de dincoace si de dincolo de Atlantic, care au adus omenirii cel mai impresionant pachet de drepturi si libertati individuale, de prosperitate si securitate, de care au beneficiat vreodata natiunile moderne. Cu atat mai mult ne temem astazi pentru perspectivele democratiei liberale cu cat tendintele populiste iliberale au avut castig de cauza in ultimii ani tocmai in SUA si Marea Britanie, adica in cele mai solide si mai experimentate sisteme democratice ale lumii libere.

Aceasta fereastra liberala a fost pana acum atat de scurta incat, pentru cei din generatia noastra, daca ea s-ar termina maine sau peste cinci ani, lasand locul unor regimuri dure, ale autoritatii si controlului, nici nu ar marca o premiera in viata noastra, ci doar reintoarcerea in lumea autoritara si absurda pe care abia am parasit-o, acum 30 de ani. A fost atat de putin, atat de scurt. Trebuie sa intelegem ca lumea liberala in care (inca) mai traim astazi nu ne este data ca vesnica garantie si mai ales sa nu credem ca nimic nu se mai poate schimba vreodata ca principii ale guvernarii, ci ca este doar ca o sansa si un privilegiu pe care le avem in prezent, de a trai in libertate, democratie si securitate, valori pe care avem datoria sa le aparam in fiecare moment, in fiecare criza prin care trecem.

Nu as lega neaparat intrarea in lumea postliberala de criza Corona si de consecintele politice, economice, administrative si chiar culturale ale post-pandemiei, dar nici nu neg ca aceasta uriasa intrerupere (considerata temporara) a vietii normale a lumii libere nu ar putea avea efecte transformatorii pe termen foarte lung. Tendintele disruptive nu sunt de ieri, de azi. Adevarul este ca indicii ale crizei ordinii liberale (inclusiv ale democratiei liberale) pre-existau cu mult inainte de aparitia virusului, poate dupa 9/11 sau criza UE inceputa in 2005. Am scris, si eu, si alti autori, de prea multe ori pe aceasta tema pentru a mai relua aici argumentele tezei si motivele declinului valorilor liberale.

Care ar fi insa caracteristicile lumii postliberale ce pare sa se nasca in aceasta perioada a succesiunii de crize?

Succint, am putea identifica urmatoarele tendinte:

- Inmultirea si agravarea conflictelor si diviziunilor existente pe plan intern si international. Urmarirea propriilor interese. Nimeni nu se mai intelege cu nimeni (progresistii cu conservatorii, tinerii cu batranii, saracii cu bogatii, ateii cu religiosii, educatii cu ignorantii, bugetarii cu corporatistii, patronii cu angajatii, etniile si rasele intre ele etc.) nici in interiorul societatilor, nici pe plan extern, ca interese ale statelor. Agresivitate si ostilitate in crestere, de toate tipurile. Asadar o lume conflictuala, egoista si irascibila.

- Radicalizarea ideologica si polarizarea pe axa liberal-iliberal. O lume intens radicalizata si polarizata, cu o falie tot mai adanca intre suporterii libertatilor, deschiderii si corectitudinii politice, pe de o parte, si cei ai masurilor autoritare, ai inchiderii politico-administrative, protectiei si abordarilor identitare (pe linii de clivaj statale, nationale, ideologice, etnice, religioase, rasiale, traditionaliste etc.), pe de alta parte. O lume politica a populismului, frustrarilor si discursului urii reciproce.

- Reaparitia intolerentei si a manifestarilor de respingere, cauzata de revigorarea abordarilor identitare, cu toate consecintele care decurg de aici (nationalism, xenofobie, sovinism, rasism, fundamentalisme de toate tipurile). O lume intoleranta, gata sa riposteze la atacuri reale sau inchipuite si sa respinga intrusii, bazata pe optiuni ireconciliabile.

- Adancirea anxietatilor, pe fondul incertitudinilor, imprevizibilitatii, spaimelor fata de necunoscut, amenintarilor permanente. O lume anxioasa.

- Intarirea masurilor de autoritate, control si limitare a libertatilor, din motive subiective (ideologice) sau obiective (protectia anti-COVID 19, apararea antiterorism etc.). O lume reglementata mult mai strict, mai atent controlata si monitorizata, cu mai multe masuri de impunere.

- Paradigma competitiei Marilor Puteri pentru influenta in sistemul relatiilor internationale, cu recrearea sferelor de influenta continentale, subcontinentale si regionale, si reaparitia tensiunilor strategice, geopolitice, economice, informationale etc. intre actorii globali SUA, China, UE si Rusia. O lume agresiv concurentiala, cu arma (la propriu si la figurat) mereu la picior, gata sa infrunte adversarul. Cea mai nepregatita si mai naiva in aceasta noua lume postliberala pare de departe Uniunea Europeana, ultimul mare aparator al valorilor liberale, multilateralismului, globalizarii si progresului.

- Cresterea neincrederii, atat in interiorul societatilor (intre indivizi, grupuri sociale, intre majoritate si minoritati etc.) cat si pe plan international, intre state. Neincredere inclusiv in expertiza si competenta profesionala, contestarea adevarurilor stiintifice, teoria conspiratiei, fake news abundent. O lume debusolata si confuza, in criza de incredere.

- Cresterea insecuritatii, data de motive obiective (schimbari climatice, riscuri economice, pandemice etc.) sau subiective (politice, ideologice, concurentiale, discursul urii etc.). O lume esentialmente nesigura si neprietenoasa.

- Fragmentarea, data de spargerea sistemelor mari (globale, multilaterale) in sisteme mai mici si abordari mai egoiste (minilateralism sau chiar unilateralism). Aparitia grupurilor de state, inclusiv in cadrul Uniunii Europene (vezi tema corona-bondurilor europene). Punerea in discutie a solidaritatii. Elaborarea strategiilor politice si economice ale statelor si companiilor (poate chiar si ale comunitatilor locale, familiilor si indivizilor) in cheie precauta si sceptica, cu masuri mai puternice de siguranta si delimitare de exterior, de conservare a resurselor proprii si cu scenarii de salvare pe cont propriu. O lume impartita, segmentata, greu de articulat in jurul unor obiective comune.

- Accelerarea transformarilor tehnologice (inclusiv influenta crescanda a inteligentei artificiale), schimbarilor economice, sociale, climatice, profesionale etc., care exercita o presiune in crestere asupra indivizilor, familiilor, companiilor, comunitatilor socio-profesionale si chiar statelor. Schimbarea continua oboseste si nevrozeaza. O lume stresata si stresanta.

*

Iata, pe scurt, lumea nascenta postliberala. Unii vor sti sa traiasca si sa performeze in aceasta lume, luptand pentru fiecare gura de aer, altii nu, vor abandona lupta. Tehnologia isi va arata multiplele ei fete, va facilita comunicarea dar totodata si controlul, restrangerea libertatilor si violarea intimitatii. Politica se va intoarce la argumentul fortei, fie el economic, strategic, al ponderii (dimensiunii populatiei si teritoriului) sau militar.

Caracteristicile lumii postliberale (mentionate mai sus) vor reprezenta tot atatea razboaie ale generatiilor care vor trai in aceasta paradigma. Bun, poate ca vom fi norocosi in sensul de a nu duce un razboi cu pusca in mana (desi nici asta nu este sigur), ca bunicii nostri, sau de a nu trece prin intunericul unei dictaturi, ca parintii nostri (desi si noi ne-am trait copilaria in bezna si vitregiile comunismului). Dar fiecare generatie isi are razboiul ei.

Feriti probabil de spectrul unui razboi mondial conventional, vom avea insa conflicte dure intre noi si cu cei din exterior, ne vom razboi ideologic, vom uri si vom fi urati mai mult decat pana acum (stati sa vedeti cum va arata campania electorala de la noi si "dialogul" taberelor politice pe Facebook si la televiziuni dupa pandemie), vom fi iarasi la periferia sferelor de influenta si in zona fierbinte a ciocnirii dintre ele, vom fi neincrezatori si suspiciosi, la randul nostru lipsiti de credibilitate pentru cei din jurul nostru (prin apartenenta si optiunile noastre diferite politice, ideologice, de partid, prin interesele noastre economice, profesionale, sociale, nationale divergente etc.), vom trai vieti nesigure si stresante, s-ar putea sa calatorim mai putin si mai scump decat pana acum cateva luni, vom simti mai aspru apasarea granitelor, limitelor si frontierelor, intr-o lume mai stramta si mai fragmentata, vom fi la randul nostru intr-o continua schimbare, atat cat ne vor permite resursele si energia interioara. Acestea vor fi, pe scurt, razboaiele generatiei noastre si ale celor care urmeaza sa traiasca in noul sistem nascut din crizele ordinii liberale.

Nu va fi simpla viata in lumea postliberala (cum nu a fost nici in cea liberala, departe de a fi fost perfecta), dar, vorba aceea, macar nu ne vom plictisi. Nu e o gluma, chiar avem uneori impresia ca multi dintre cei care contesta vehement lumea liberala s-au cam plictisit de atata bine cat a fost in Occident si in Uniunea Europeana.

Valentin Naumescu este conferentiar doctor abilitat in domeniul relatii internationale la Facultatea de Studii Europene a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si presedintele asociatiei Initiativa pentru Cultura Democratica Europeana (proiectul Romania Europeana).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu vrea reducerea atribuțiilor primarului general: Dependența edililor de sector nu trebuie să fie atât de mare VIDEO

Premierul Marcel Ciolacu a declarat miercuri că este nevoie de o lege specială a Capitalei şi că "este evident" că dependenţa primarilor de sector "nu trebuie să fie atât de mare de...

Grindeanu, avertisment pentru Piedone: ”Votanţii de stânga, într-o proporţie covârşitoare, merg către candidatul nostru”

Prim-vicepreşedintele PSD, Sorin Grindeanu, a declarat, miercuri, 24 aprilie, că soluţia pe care PSD a adoptat-o, de a candida Gabriela Firea, le dă o anumită siguranţă că votanţii de...