"Misiunea suicidala" a reporterilor de razboi

Oamenii sufera si mor in razboaiele din Siria sau Yemen, dar jurnalistii internationali relateaza de la mare distanta, din tarile vecine. Cum reusesc sa analizeze si sa verifice informatiile?

Siranul Husam stie ca munca sa e periculoasa. Pe Facebook, se prezinta ca "activist sirian impotriva brutalului regim Assad si a gruparii ISIS", posteaza relatari din provincia Idlib si filmari pe Youtube.

In 2015 a fost rapit de islamistii din Frontul Al-Nusra, o grupare siriana care tine de reteaua terorista Al-Qaida. A fost prizonierul lor timp de 25 de zile pentru ca militantii credeau ca a comunicat cu serviciile secrete britanice, ne-a scris Husam pe WhatsApp.

Sirianul a fost eliberat, altii au avut mai putin noroc: Cine relateaza din Siria ajunge in vizorul diverselor tabere care continua razboiul deja de sapte ani. Reporteri ca James Foley, Steven Sotloff si japonezul Kenji Goto au fost rapiti si decapitati in fata camerelor video.

"Statul Islamic" foloseste executiile in scopuri de propaganda, pentru altii rapirile sunt o afacere profitabila, care promite sume ridicate pentru rascumpararea prizonierului.

Nici una dintre taberele beligerante nu vrea reporteri independenti, care dezvaluie si analizeaza lucrurile, care incearca sa descopere ce-i in spatele minciunilor si a propagandei.

Mor si jurnalisti sirieni, dar tragediile lor ajung mai rar in presa internationala. In 2017 au murit noua jurnalisti sirieni, in 2018 pana acum deja patru, potrivit datelor furnizate de ONG-ul Committtee to Protect Journalists.

"O misiune suicidala"

In multe regiuni ale Siriei, jurnalismul nu e altceva decat o "misiune suicidala", spune Martin Durm. Jurnalistul german stie exact despre ce vorbeste: La inceputul anului 2012 a devenit tinta unor gloante in Siria, alaturi de un coleg.

Postul la care lucrau cei doi a vorbit despre un atentat asupra masinii lor. Pe vremea aceea, jurnalistii straini inca aveau parte de anumite masuri de securitate cand se deplasau prin Siria. Astazi, o astfel de calatorie ar fi imposibila - cu cateva exceptii in regiunile controlate de regim sau de kurzi.

Durm a fost in Siria in 2015 pentru ultima oara, de atunci regimul de la Damasc i-a refuzat cererile de viza - sau le-a ignorat. Multi alti jurnalisti sunt in aceeasi situatie: vor sa relateze despre aceasta regiune de criza, dar nu mai au acces - cu exceptia celor care calatoresc prin Siria ca ziaristi "embedded" cu armata rusa sau cu militiile kurde, iar in acest caz, ei vad doar ceea ce le arata militarii respectivi.

De fapt, observatorii aflati adesea la Cairo, Istanbul sau Beirut nu pot face altceva decat sa adune materialul pe care il furnizeaza jurnalisti si activisti locali ca Husam.

Dar e "infinit mai greu" sa sortezi si sa verifici informatiile, spune Durm: "Atat reprezentantii regimului, cat si cei care sunt in continuare de partea rebelilor - chiar daca majoritatea acestora sunt, in prezent, jihadisti si islamisti - vor sa faca propaganda."

Potrivit lui Durm, atat regimul, cat si rebelii au propriile lor campanii de dezinformare. In lipsa unor reporteri independenti, i-a fost mai usor regimului de la Damasc sa dezminta indignat ca ar fi avut loc un atac cu gaz toxic la Duma, un oras controlat de rebeli.

Reporterul de razboi Durm e sigur ca ultima batalie decisiva din Siria se va desfasura in provincia Idlib, in nordul tarii, unde se aduna rebelii islamisti - poate chiar in urmatoarele luni. "Dar e exclus ca jurnalistii straini sa mearga la Idlib si sa vada la fata locului cat de catastrofala e situatia", spune Durm.

Raman doar reportajele localnicilor ca Husam. L-am intrebat daca e in pericol. "Uneori", raspunde laconic pe WhatsApp. Dar continua sa relateze despre razboiul din Siria, pentru ca nu-i nimeni care sa o faca in locul lui: "Vreau ca Occidentul sa inteleaga suferinta poporului sirian."

Un razboi agasant?

Pe langa Siria, si Libia, Yemenul si mai multe regiuni ale Irakului sunt foarte periculoase pentru jurnalisti - iar in unele cazuri, ei nici nu pot sa ajunga acolo.

Pe Durm il framanta intrebarea ce se intampla cand exista tot mai putine relatari independente despre razboaie: materialul distantat si lucid, dar uneori si dubios inlocuieste reportajele traite despre viata oamenilor in razboi.

"Razboiul nu e digital, ci analog: Se sufera si se moare, relatarile trebuie sa contina ceea ce vezi, mirosi si auzi la fata locului", spune Durm.

Daca totul se reduce la stiri de mana a doua, urmarile sunt fatale: Oamenii din Occident nu fac decat sa ridice din umeri cand aud de acest razboi, "e ceva agasant, ce ar dori sa fie repede uitat", crede Durm.

"In spatele acestei reactii ar putea fi speranta secreta ca finalul razboiului sa-i fie favorabil lui Assad. Nu pentru ca le-ar placea Assad, ci pentru ca lumea isi doreste ca totul sa se termine in sfarsit."

Naomi Conrad

BEC vine în sprijinul PSD și PNL. Decizia surpriză care le permite să aibă candidați separați la Primăria Capitalei

Biroul Electoral Central (BEC) a adoptat miercuri, 24 aprilie, o hotărâre prin care permite desființarea unei alianțe electorale până la data de 26 aprilie,astfel că PSD și PNL vor putea...

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...