Ziare.com

Intrarea in lumea postliberala. Razboaiele generatiei noastre

de Valentin Naumescu, presedinte ICDE
Sambata, 09 Mai 2020, ora 14:17

   

Intrarea in lumea postliberala. Razboaiele generatiei noastre
Valentin Naumescu
La scara istoriei umanitatii, lumea liberala a fost, de fapt, foarte scurta ca fereastra de timp. A fost, de asemenea, si restransa geografic, limitandu-se la un perimetru cultural-politic si civilizational fericit, numit Occident, pe cele doua maluri ale Atlanticului de Nord.

Citeste toate textele scrise de Valentin Naumescu pentru Ziare.com

O mica si temporara insula de liberalism, care a supravietuit mai putin de o suta de ani, intr-un ocean istoric multimilenar al regimurilor autocrate, violente si tiranice ce s-au succedat din antichitate pana in secolul XX. Oamenii au trait in cea mai mare parte a timpului sub dominatia unor sefi de trib, regi, faraoni, imparati, cardinali ai inchizitiei, tari, hani, voievozi si sultani nemilosi, cu invazii si razboaie dupa razboaie, cu comisari ai poporului abrutizati si fuhreri paranoici, cu duci inchipuiti, amirali fascisti si maresali criminali de razboi, cu stapani de sclavi, colonisti, revolutionari cu basca si secretari de partid sfertodocti si obtuzi al caror etos era expansiunea continua a puterii personale si de grup si subjugarea oamenilor. Exceptand scurta paranteza liberala occidentala, aceasta a fost, in esenta, istoria lumii. Ne temem acum ca aceasta miraculoasa fereastra istorica a sistemului bazat pe drepturile si libertatile individuale s-ar putea inchide.

Pentru cetatenii Europei de Vest, lumea liberala a inceput pe 8 mai 1945, dupa capitularea Germaniei naziste. Pentru cei din Est, a inceput mai tarziu, la finalul lui 1989, odata cu prabusirea dictaturilor comuniste in care au fost fortati sa traiasca dupa 1945.

Unii istorici mai includ in epoca liberala si cele doua decenii postimperiale interbelice (1919-1939), scurtate insa dramatic de ascensiunea regimurilor fasciste revansarde din Europa anilor '30, de crimele ideologice si epurarile abominabile din Uniunea Sovietica si de razboaiele de o cruzime inimaginabila ale Asiei, sub ocupatia Japoniei imperiale. Despre Africa, Orientul Mijlociu sau America Latina ce sa mai vorbim?, probabil nu au cunoscut niciodata si nu cunosc nici acum in profunzime paradigma lumii liberale ca mod de viata si sistem de gandire, ci (cel mult) franturi de libertate secventiala, intrerupte de noi episoade de ura si violenta.

Si vest-europenii, si est-europenii s-au alaturat de fapt, e drept in epoci diferite, la 45 de ani distanta unii de altii, valorilor liberale ale lumii de limba engleza, incontestabil cea mai avansata in plan politic, industrial si tehnologic in secolele al XIX-lea si al XX-lea. Marea Britanie si Statele Unite ale Americii au purtat stindardul valorilor liberale incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, inspirand Europa secolului XX si conturand in final caracteristicile lumii libere/liberale, impunand democratizarea, globalizarea precum si ceea ce numim in sistemul relatiilor internationale ordinea occidentala postbelica.

Toate acestea au in spate imensele realizari ale democratiilor de limba engleza, de dincoace si de dincolo de Atlantic, care au adus omenirii cel mai impresionant pachet de drepturi si libertati individuale, de prosperitate si securitate, de care au beneficiat vreodata natiunile moderne. Cu atat mai mult ne temem astazi pentru perspectivele democratiei liberale cu cat tendintele populiste iliberale au avut castig de cauza in ultimii ani tocmai in SUA si Marea Britanie, adica in cele mai solide si mai experimentate sisteme democratice ale lumii libere.

Aceasta fereastra liberala a fost pana acum atat de scurta incat, pentru cei din generatia noastra, daca ea s-ar termina maine sau peste cinci ani, lasand locul unor regimuri dure, ale autoritatii si controlului, nici nu ar marca o premiera in viata noastra, ci doar reintoarcerea in lumea autoritara si absurda pe care abia am parasit-o, acum 30 de ani. A fost atat de putin, atat de scurt. Trebuie sa intelegem ca lumea liberala in care (inca) mai traim astazi nu ne este data ca vesnica garantie si mai ales sa nu credem ca nimic nu se mai poate schimba vreodata ca principii ale guvernarii, ci ca este doar ca o sansa si un privilegiu pe care le avem in prezent, de a trai in libertate, democratie si securitate, valori pe care avem datoria sa le aparam in fiecare moment, in fiecare criza prin care trecem.

Nu as lega neaparat intrarea in lumea postliberala de criza Corona si de consecintele politice, economice, administrative si chiar culturale ale post-pandemiei, dar nici nu neg ca aceasta uriasa intrerupere (considerata temporara) a vietii normale a lumii libere nu ar putea avea efecte transformatorii pe termen foarte lung. Tendintele disruptive nu sunt de ieri, de azi. Adevarul este ca indicii ale crizei ordinii liberale (inclusiv ale democratiei liberale) pre-existau cu mult inainte de aparitia virusului, poate dupa 9/11 sau criza UE inceputa in 2005. Am scris, si eu, si alti autori, de prea multe ori pe aceasta tema pentru a mai relua aici argumentele tezei si motivele declinului valorilor liberale.

Care ar fi insa caracteristicile lumii postliberale ce pare sa se nasca in aceasta perioada a succesiunii de crize?

Succint, am putea identifica urmatoarele tendinte:

- Inmultirea si agravarea conflictelor si diviziunilor existente pe plan intern si international. Urmarirea propriilor interese. Nimeni nu se mai intelege cu nimeni (progresistii cu conservatorii, tinerii cu batranii, saracii cu bogatii, ateii cu religiosii, educatii cu ignorantii, bugetarii cu corporatistii, patronii cu angajatii, etniile si rasele intre ele etc.) nici in interiorul societatilor, nici pe plan extern, ca interese ale statelor. Agresivitate si ostilitate in crestere, de toate tipurile. Asadar o lume conflictuala, egoista si irascibila.

- Radicalizarea ideologica si polarizarea pe axa liberal-iliberal. O lume intens radicalizata si polarizata, cu o falie tot mai adanca intre suporterii libertatilor, deschiderii si corectitudinii politice, pe de o parte, si cei ai masurilor autoritare, ai inchiderii politico-administrative, protectiei si abordarilor identitare (pe linii de clivaj statale, nationale, ideologice, etnice, religioase, rasiale, traditionaliste etc.), pe de alta parte. O lume politica a populismului, frustrarilor si discursului urii reciproce.

- Reaparitia intolerentei si a manifestarilor de respingere, cauzata de revigorarea abordarilor identitare, cu toate consecintele care decurg de aici (nationalism, xenofobie, sovinism, rasism, fundamentalisme de toate tipurile). O lume intoleranta, gata sa riposteze la atacuri reale sau inchipuite si sa respinga intrusii, bazata pe optiuni ireconciliabile.

- Adancirea anxietatilor, pe fondul incertitudinilor, imprevizibilitatii, spaimelor fata de necunoscut, amenintarilor permanente. O lume anxioasa.

- Intarirea masurilor de autoritate, control si limitare a libertatilor, din motive subiective (ideologice) sau obiective (protectia anti-COVID 19, apararea antiterorism etc.). O lume reglementata mult mai strict, mai atent controlata si monitorizata, cu mai multe masuri de impunere.

- Paradigma competitiei Marilor Puteri pentru influenta in sistemul relatiilor internationale, cu recrearea sferelor de influenta continentale, subcontinentale si regionale, si reaparitia tensiunilor strategice, geopolitice, economice, informationale etc. intre actorii globali SUA, China, UE si Rusia. O lume agresiv concurentiala, cu arma (la propriu si la figurat) mereu la picior, gata sa infrunte adversarul. Cea mai nepregatita si mai naiva in aceasta noua lume postliberala pare de departe Uniunea Europeana, ultimul mare aparator al valorilor liberale, multilateralismului, globalizarii si progresului.

- Cresterea neincrederii, atat in interiorul societatilor (intre indivizi, grupuri sociale, intre majoritate si minoritati etc.) cat si pe plan international, intre state. Neincredere inclusiv in expertiza si competenta profesionala, contestarea adevarurilor stiintifice, teoria conspiratiei, fake news abundent. O lume debusolata si confuza, in criza de incredere.

- Cresterea insecuritatii, data de motive obiective (schimbari climatice, riscuri economice, pandemice etc.) sau subiective (politice, ideologice, concurentiale, discursul urii etc.). O lume esentialmente nesigura si neprietenoasa.

- Fragmentarea, data de spargerea sistemelor mari (globale, multilaterale) in sisteme mai mici si abordari mai egoiste (minilateralism sau chiar unilateralism). Aparitia grupurilor de state, inclusiv in cadrul Uniunii Europene (vezi tema corona-bondurilor europene). Punerea in discutie a solidaritatii. Elaborarea strategiilor politice si economice ale statelor si companiilor (poate chiar si ale comunitatilor locale, familiilor si indivizilor) in cheie precauta si sceptica, cu masuri mai puternice de siguranta si delimitare de exterior, de conservare a resurselor proprii si cu scenarii de salvare pe cont propriu. O lume impartita, segmentata, greu de articulat in jurul unor obiective comune.

- Accelerarea transformarilor tehnologice (inclusiv influenta crescanda a inteligentei artificiale), schimbarilor economice, sociale, climatice, profesionale etc., care exercita o presiune in crestere asupra indivizilor, familiilor, companiilor, comunitatilor socio-profesionale si chiar statelor. Schimbarea continua oboseste si nevrozeaza. O lume stresata si stresanta.

*

Iata, pe scurt, lumea nascenta postliberala. Unii vor sti sa traiasca si sa performeze in aceasta lume, luptand pentru fiecare gura de aer, altii nu, vor abandona lupta. Tehnologia isi va arata multiplele ei fete, va facilita comunicarea dar totodata si controlul, restrangerea libertatilor si violarea intimitatii. Politica se va intoarce la argumentul fortei, fie el economic, strategic, al ponderii (dimensiunii populatiei si teritoriului) sau militar.

Caracteristicile lumii postliberale (mentionate mai sus) vor reprezenta tot atatea razboaie ale generatiilor care vor trai in aceasta paradigma. Bun, poate ca vom fi norocosi in sensul de a nu duce un razboi cu pusca in mana (desi nici asta nu este sigur), ca bunicii nostri, sau de a nu trece prin intunericul unei dictaturi, ca parintii nostri (desi si noi ne-am trait copilaria in bezna si vitregiile comunismului). Dar fiecare generatie isi are razboiul ei.

Feriti probabil de spectrul unui razboi mondial conventional, vom avea insa conflicte dure intre noi si cu cei din exterior, ne vom razboi ideologic, vom uri si vom fi urati mai mult decat pana acum (stati sa vedeti cum va arata campania electorala de la noi si "dialogul" taberelor politice pe Facebook si la televiziuni dupa pandemie), vom fi iarasi la periferia sferelor de influenta si in zona fierbinte a ciocnirii dintre ele, vom fi neincrezatori si suspiciosi, la randul nostru lipsiti de credibilitate pentru cei din jurul nostru (prin apartenenta si optiunile noastre diferite politice, ideologice, de partid, prin interesele noastre economice, profesionale, sociale, nationale divergente etc.), vom trai vieti nesigure si stresante, s-ar putea sa calatorim mai putin si mai scump decat pana acum cateva luni, vom simti mai aspru apasarea granitelor, limitelor si frontierelor, intr-o lume mai stramta si mai fragmentata, vom fi la randul nostru intr-o continua schimbare, atat cat ne vor permite resursele si energia interioara. Acestea vor fi, pe scurt, razboaiele generatiei noastre si ale celor care urmeaza sa traiasca in noul sistem nascut din crizele ordinii liberale.

Nu va fi simpla viata in lumea postliberala (cum nu a fost nici in cea liberala, departe de a fi fost perfecta), dar, vorba aceea, macar nu ne vom plictisi. Nu e o gluma, chiar avem uneori impresia ca multi dintre cei care contesta vehement lumea liberala s-au cam plictisit de atata bine cat a fost in Occident si in Uniunea Europeana.

Valentin Naumescu este conferentiar doctor abilitat in domeniul relatii internationale la Facultatea de Studii Europene a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si presedintele asociatiei Initiativa pentru Cultura Democratica Europeana (proiectul Romania Europeana).

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 12560 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
14 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Pacatele liberalismului

Bun articolul, perioada "liberala" a fost o perioda buna pentru Europa (mai ales de vest) si aici nu trebuie uitat rolul Americii in reconstruirea Europei. Dar, ar fi interesat de analizat si cauzele care au dus la aparitiei "iliberalismului". Unul din pacatele mari ale liberalismului, cred ca a fost tocmai naivitatea lui. Un exemplu, este lumea musulmana plina de dictatori pe care liderii liberali i-au rasturnat si au creat un haos inimaginabil (vezi Siria, Iraq, Libia, etc.). Un alt exemplu este China comunista (alta dictatura, dar ceva diferita), pe care liderii liberali au ajutato cu tehnologie si care practic a dat lovitura de gratie liberalimului subrezit. Interesat ceva urma...

 

Criza liberalismului

Autorul intretine in continuare confuzia intre liberalism si ceea ce se numeste acum "liberal" in America si care este un amestec de ideologii de stanga, de la feminism, politici de gen si pana la marxism sadea. Confuzia de care se plange autorul de aici provine, de la disolutia liberalismului in timpul razboiului rece si inlocuirea lui cu un mix de stangisme.

 

Va contraziceti d-le Naumescu si sunteti un profet al apocalipsei!

Laudati liberalismul anglo-american si apoi scrieti:

- Inmultirea si agravarea conflictelor:
Pai cine creeaza conflictele? SUA cu armata lor de 4 milioane de oameni, cea mai mare din lume si NATO satelitul lor. Interventiile militare americane nu se mai termina din 1945 incoace: Coreea, Vietnam (unde SUA au folosit arme chimice de distrugere in masa), Yugoslavia (unde au folosit proiectile nucleare si au distrus podurile de pe Dunare fara nici o justificare), Irak (Bush si Blair au pretextat arme chimice care nu au fost gasite niciodata), Afganistan, Libia, Siria.
Vi se pare ca ideologia imperialista a fost vreodata blanda?
Cine a creeat si inarmat pe talibani si Al-qaeda ca sa destabilizeze regimurile legale din tarile musulmane si sa sprijine controlul de catre SUA?
Cine a inarmat Iranul cand se razboia cu Irakul?

Radicalizarea ideologica:
Da, mai ales SUA si satelitul Marea Britanie care ataca tot timpul China si Rusia pentru a masca gravele probleme interne.

Care bine a fost in liberalism pentru oamenii de rand?
Binele din perioada existentei tarilor socialiste, cand regimurile vestice trebuiau sa ofere ceva ca sa nu vrea popoarele sa le rastoarne. Si nici acela nu a fost complet: vanatoarea de vrajitoare a lui McCarthy din SUA, regimurile fasciste ale lui Franco in Spania, Salazar in Portugalia, regimul coloneilor in Grecia, regimul lui Pinochet in Chile. Aceste regimuri au omorat zeci de mii de opozanti.

In tarile vestice oamenii obisnuiti au pierdut cel putin 50% din nivelul de trai dupa 1990.
Eram in Germania cand s-a introdus moneda euro. Paritatea era de 2 DM = 1 euro. Dar astazi am platit 73 de DM camera de hotel si maine 73 de euro.
Stati sa vedeti jale cand se va introduce euro in Romania!

Va deranjeaza urmele de normalitate din tarile Europei de Vest? Nu va faceti probleme: fascistii sunt din ce in ce mai activi si in partidele noi si in partidele traditionale.

Scenariul vazut de dumneavoastra duce intr-o singura directie: distrugerea omenirii si a planetei Pamant. Este singurul rezultat posibil al razboiului pe care il doriti dumneavoastra.

 

Mai usurel blasfemiatorule

Cred ca ai incurcat site-ul.
1. Cam cat este armata rusiei? Include si omuletii verzi si asa numitii patrioti ceceni, cazaci, osetini etc.
2. Afganistan? :) Ai tupe mare amice. La fel si Siria.
3. Vorbesti de idiologie imperialista? Amice! Esti de tot rasul. De "Maica Rasia" ce zici? Cam cate natiuni au cotropit?
4. Vorbest de McCarthy, un ***, care a lasat fara slujbe niste stangisti? Dar de milioanele de detinuti politici torturati si asasinati in lagare si inchisori? Doar pentru asta ar trebui sa iti fie rusine. Cred ca nu trebuie sa iti spun despre experimentul Pitesti, Sighet, canal sau citeste Povestiri din Kolima de Varlam Salamov.
5. Iti soun o terema Ruseasca comunistoida ( doar pentru ca invoci razboiul ). "- Va fi un razboi atomic pentru pace de nu va ramane piatra pe piatra".
6. Nu stiu de unde ai aparut, dar lasa-ne.

Buuun... Ar putea ieși un doctorat și din articolul ăsta...

.

 

De acum incolo

cred ca tot America de Nord o va duce-o cel mai bine.Acolo,spre deosebire de restul lumii,sunt doar 3 "pareri" (canada,sua si mexic) si se pot pune usor de acord in toate problemele.In europa ,de ex., e greu spre imposibil sa gasesti o unanimitate si apar divergentele si dupa ele nerealizarile.
P.S. cer scuze dar nu mai am dreptul la majuscule.

 

Domnule profesor,,,ordinea occidentala postbelica'' si a ,,valorilor

liberale ale lumii de limba engleze'' pe ce s-a bazat ??Ce fel de ,,liberalism'' e ala bazat pe cel mai mare Imperiu din sec XIX jumatatea sec XX,cel BRITANIC sau din sec XX cel al SUA,care au spoliat sau subjugat finanaciar restul popoarelor??Asta e liberalism ca asa l-au denumit ei sau l-au impachetat pt a-l vinde tertilor ,care mai binevoitori sau impus l-au adoptat!Restul e retorica sau pe romaneste ,gargara!Daca asta e democratie sau liberalism ,cand unul comanda si ceilalti se supun ,dati-mi voie sa ma abtin!

 

pentru un iLiberalism, un iPlaton

cu toate ca unora nu prea le vine sa creada, civilizatia, armonizindu-si dinamicile, se indreapta implacabil spre un comunism pur, ala despre care vorbea si Platon, dar...in oglinda, adica intors pe dos.

 

iComunismul ( pur )

Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societăți iComuniste ideale este: "De la fiecare după nevoi, fiecăruia după capacitati"

iLiberalismul e un iComunism (pur)

 

o lume echilibrata e lipsita de razboaie. lumea noua e echilibrata.

domnule Naumescu, daca, cumva, noua lume va contine razboaie, ...de orice fel,
si civilizatia asta o s-o ia pe calea tuturor celorlalte civilizatii, disparind din peisaj.

civilizatia, tot dezvoltind-se
tre sa-si demonstreze evolutia prin capacitatea de a genera stare de echilibru, adica pace, indiferent care sint stimulii.

prin urmare...iauite cum generatia noastra si celelalte care i urmeaza n-o sa mai cunoasca razboiul. ( altul decit al omului cu el insusi, dar asta e ceva normal pe vremurile astea )

o lume echilibrata e lipsita de razboaie. Noua Lume va fi echilibrata. Matematic.

 

Este posibil ca in epoca ce urmeaza sa se extinda "iliberalismul"!

Dar in mod sigur acesta nu va rezista decat in zone limitate ca cele actuale:Rusia,China ,tari afro-asiatice ,unele tari mici,nesemnificative ca Ungaria,Belarus etc
Dar vechile puteri liberale,nu vor putea renunta la democratie deoarece exista un microb intern anti-iliberalist:blocajul progresului tehnic si stiintific!
Ori motorul acestui progres este proprietatea privata creiatoare de concurenta si permanenta lupta pentru inovatii!
Lenin a distrus proprietata privata si mintile evoluate care puteau asigura inovatia!
Cateva "succese"cu scop propagandistic si eforturi mari financiare,mai ales in spionaj tehnic,,ruinatoare,nu au asigurat o productie de calitate ,concurentiala,Rusiei!
De ex.efortul enorm de a construi avioane civile a esuat tocmai din lipsa de economie libera bazata pe initiative private,aceste avioane neindeplinind normele de siguranta asigurate de cele vestice.
Prabusirea "Concordeev"-ului,la salonul de la Paris a fost dovada esecului realizarii unei industrii monopol de stat bazata pe spionaj.
Tot acest "iliberalism"a dus la unicul fenomen din istorie:prabusirea unui imperiu prin implozie provocata de colapsul economic,fara conflicte externe,a URSS!
Germania hitlerista,Italia fascista si China actuala au inteles lectia si au mentunut proprietatea privata(conditionata de cooperare politica,Germania,Italia))sau au reintrodus-o(China)!
Liberatea proprietatii private si a libertatii mainii de lucru sunt garantele libertatii de miscare,schimburi de tehnologie,knowhow,idei etc generand permanent libertate!
Sigur,vor fi tendinte dictatoriale,inclusiv in bastionul democratiei,cum este cazul actual al lui Trump,dar vor fi efemere ,fara viitor!
Eu nu cred ca globalismul va dispare,intr'o lume tot mai interconectata tehnologic si economic,ci,va cunoaste noi forme si mecanisme de functionare!
UE nu numai ca nu va dispare ci se va consolida,evident pe noi baze ,mai pragmatice!
Notiunea de Liberalism va evolua spre libertatea creativitatii,miscarii,mondializarii si se vor auto-diminua iluzia de libertate a dreptului de trancani in mass -media sau a cleveti steril!
Personal sunt optimist!Teo

 

O analiza interesantă, domnule Naumescu

Lumea de astazi este mult mai ușor de manipulat, tocmai din cauza accesului rapid la informație nu intotdeauna corecta si obiectiva. Totul se reduce la interes. Teorii intregi lansate de specialiști pe diferite domenii (printre care si istoria) sunt foarte ușor de distrus astazi de orice personaj care se considera informat pentru ca a găsit el răspunsuri pe net mult mai plauzibile decat ale specialiștilor. Opinia mea umila (nu incerc sa conving pe nimeni de ea) este ca occidentul liberal a reprezentat un model pentru orice societate, in timpul boom-ului economic reprezentat de industrializarea masiva de după al doilea război mondial. Elitele politice mai existau inca. După anul 2000 aceste elite au fost distruse de lobbyiștii puși in mișcare de către marile concernuri, care aveau nevoie de profit cu orice preț. Transferul producției catre China a generat o criza prin pierderea de sectoare intregi din economie. Deschiderea granițelor pentru emigratie celor care in goana după visul occidental acceptau joburile de mana doua a generat o criza socială si o pierdere a identității naționale.

 

Decesul unei iluzii

Liberalismul modern an inceput să se inchege după momentul 1968 ca referință, pentru a revigora cadavrul marxismului lăsat in urmă de bolșevismul totalitar sovietic. A fost creația reformiștilor idealiști de stanga care și-au impus propria hegemonie asupra culturii occidentale. Liberalismul progresist nu poate construi nimic pentru că este prea relativist iar tot ce el propune se surpa de la sine pe principiul că nu există adevăruri finale ci tot ce contează e sa schimbi continuu de dragul unui progres schizofrenic. El propune un Om Nou fara identitate, fara trecut, fara sex și fără conștiință proprie, adică rezultatul unei tabula rasa fundamentale pusa la cale de o elită fie complice fie realmente fanatică. Liberalismul complicelui Naumescu se va surpa nu datorită inamicilor de tot felul ci inepțiilor structurale pe care le conține.

 

Ceea ce intzeleg Americanii prin liberalism este...

... total diferit de ceea ce cred Europenii ca reprezinta.

De exemplu, dom profesor o fi crezand ca liberalismul e politica "urmasilor lu' Bratianu", cand de fapt sensul sau nord-american este cel de PROGRESIVISM, adica neo-marxismul promovat de adeptzii Scolii de la Frankfurt emigratzi in America in 1935 (Horkheimer, Adorno, Marcuse, Fromm, etc.) la care se adauga si "gandirea" revolutzionarilor de profesie post-belici locali, mari amatori de Trotsky si Gramsci...


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor