Avertisment: Vestul sa nu abandoneze Balcanii in bratele Rusiei

Daca Europa si Washingtonul se concentreaza prea mult pe problemele interne si nu mai vor sa sprijine procesul democratic din Balcanii fragilizati de miscari nationaliste, dar si de un nivel de trai sub cel vest-european, Rusia lui Putin va profita din plin. Este avertismentul fostului ambasador britanic in Iugoslavia, dupa ce Comisia pentru Monumente si Numele Strazilor si Pietelor din Belgrad este chemata sa ia o decizie asupra propunerii de a-i ridica o statuie lui Slobodan Milosevic.

Propunerea este facuta de aripa de tineret a Partidului Socialist, in trecut condus de Milosevic dar care acum este din nou la putere in Serbia, si spune multe despre situatia politica din tara si, intr-un sens mai larg, din Balcani.

Pentru Occident, Milosevic, care a murit in 2006 in timp ce era inculpat la Tribunalul de la Haga pentru crime impotriva umanitatii, a ramas doar ca un criminal de razboi. Pentru sarbi, el este in primul rand omul care a guvernat in timp ce nivelul de trai s-a prabusit, iar Serbia a devenit izolata international si a pierdut teritorii imense, odinioara populate majoritar de catre sarbi.

Nu prea se intrevede rostul de a onora un astfel de personaj. Exista insa o parte semnificativa a populatiei care vede in acesta un simbol al rezistentei in fata Vestului si un campion al luptei pentru interesele nationale sarbesti.

Cine l-a cunoscut pe Milosevic, chiar si in vremurile razboiului din Bosnia sau ale celui din Kosovo, poate spune ca omul avea o anumita carisma, scrie Ivor Roberts, in The Guardian. Dar cu greu ar putea un analist obiectiv sa sustina ca realizarile sale l-ar califica pentru onoarea de a fi imortalizat in bronz. Asadar, ce se intampla?

Se pare ca decizia corespunde faliei care a aparut pe continentul european si care se intinde de la Belgrad, trece prin Sarajevo si Skopje si ajunge mai departe, la Budapesta si Varsovia.

Aceasta linie corespunde diviziunii dintre cei care cred in continuare ca sansa optima pentru pace si prosperitate rezida in apartenenta la organizatii precum Uniunea Europeana si NATO si in respectarea normelor consacrate de acestea, si cei care se orienteaza spre interese nationale inguste si care se ghideaza dupa diverse interpretari romantice ale trecutului.

Acestia din urma ridica vocea impotriva nenumaratelor cerinte pe care Uniunea Europeana le impune statelor ce vor sa adere, si ar prefera mai curand modelul mai simplist pe care-l ofera Moscova: un guvern de oameni forte, sustinut de oameni la fel de puternici, unde coruptia este tratata discret si unde populatia este anesteziata permanent cu doze de sovinism.

Este de inteles ca Moscova insasi are un interes in sustinerea acestor grupari. De altminteri Rusia nu ascunde ca face tot posibilul ca tari ce tin de crestinatatea ortodoxa, precum cele din fosta Iugoslavie, sa nu adere la NATO si sa ingreuneze legatura Greciei cu aliatii din NATO aflati mai la nord.

Aceasta pare a fi ratiunea din spatele incercarii de asasinare a lui Milo Djukanovic, fost presedinte si premier al Muntenegrului, in momentul in care acesta se pregatea sa ceara aderarea tarii sale la NATO, in 2016. Putem aminti si de incercarile de a-l opri pe Zoran Zaev sa-i rastoarne de la putere pe nationalistii pro-rusi din Macedonia in 2017, precum si de cultivarea insistenta a lui Milorad Dodik, presedintele nationalist al jumatatii sarbesti din Bosnia, Republica Srpska, si care petrece mai mult timp band ceai cu Putin la Kremlin decat in propria capitala, Banja Luka.

Pana si administratia de la Casa Alba, despre care nu se mai poate spune ca are prejudecati anti-rusesti, a declarat in 14 martie ca "Rusia arata lipsa de respect fata de ordinea de drept internationala, atenteaza la suveranitatea si securitatea statelor de pe intreg mapamondul si incearca sa submineze si sa discrediteze institutiile si procesele democratice din tarile occidentale".

Valoarea mostenirii lui Milosevic in ochii Moscovei sta nu in guvernarea sa dezastruoasa si discreditata, ci in perceptia sa publica drept lider care s-a impotrivit Occidentului. Asta, in ciuda faptului istoric, putin cunoscut, ca politica lui Milosevic era initial una profund pro-americana si anti-ruseasca. Statuia lui asezata in inima Belgradului ar fi in egala masura o ofensa pentru fortele pro-europene din Serbia, dar si un loc simbolic unde s-ar aduna pro-rusii.

Nu este surprinzator ca principalul avocat al ridicarii statuii este fostul ministru de externe si fost purtator de cuvant al lui Milosevic, Ivica Dacic, un rusofil proeminent din cabinetul sarb, care a si fost decorat de omologul sau rus, cu ocazia unei vizite recente la Belgrad, cu Ordinul Rus al Prieteniei. La randul sau, Dacic a reinnoit promisiunile de a nu se alatura sanctiunilor la adresa Rusiei si de a nu cere aderarea la NATO.

In contrast cu aceste relatii calde, amicale, de-a dreptul fratesti dintre Rusia si Serbia, Occidentul abia isi face simtita prezenta in fosta Iugoslavie. Aderarea la Uniunea Europeana este doar o himera care este pomenita din cand in cand, atunci cand se cauta solutii la problemele economice, somaj sau emigratia masiva a tinerilor. Cerintele insistente ale Uniunii Europene de a face reforme dureroase pe plan economic si politic, in vederea unor beneficii undeva in viitor, nu castiga prea multi adepti aici. In afara de aceste cerinte, Uniunea Europeana nu pare a avea un plan concret pentru regiune, parand ca o abandoneaza deja in bratele primitoare ale Rusiei.

Cu toate acestea, exista semne imbucuratoare ca regiunea pastreaza un puternic sentiment al identitatii europene, si anume faptul ca, in ciuda atmosferei politice ostile, fortele liberale, orientate catre exterior, castiga teren.

In Macedonia, Zaev, un politician plin de carisma, castiga suport popular pentru mesajul sau progresist, anti-nationalist, axat pe reconcilierea istorica cu Grecia, aderarea la NATO si UE, precum si asigurarea de drepturi egale pentru toti cetatenii, indiferent de nationalitate. Chiar si in partidul lui Dacic, in Serbia, apar voci precum cea a lui Sasa Antic care promoveaza imaginea unei noi Serbii, intinerite si progresive, care strange relatiile cu Vestul, viziune cu care si-a castigat numerosi prieteni in parlamentul britanic pe care l-a vizitat de curand.

Multa lume se intreaba daca aceste sperante firave ar putea creste, si anume in conditiile in care tari precum Marea Britanie sau Statele Unite ar reusi sa nu mai fie preocupate atat de mult de problemele lor interne, si ar gasi timp, interes si bani pentru a le sustine, asa cum au facut in anii 90, cand au sustinut cu putere miscarile democratice din Estul Europei. Ar fi o greseala imensa daca Washingtonul si Londra ar abandona aceasta parte a Europei, riscand toate progresele facute in intreaga regiune.

Si ar fi la fel de bizar daca omul care a reprezentat tot ce Vestul a incercat sa schimbe ar fi acum, pe fondul nepasarea acestuia, imortalizat intr-o statiue de bronz, isi incheie fostul diplomat editorialul.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...