Atac la tar, atac la presedinte. Unde e Iohannis?

Vineri, 13 Aprilie 2018, ora 15:31
8879 citiri
Atac la tar, atac la presedinte. Unde e Iohannis?
Foto: Arhiva (Kremlin)

De ce intarzie interventia Vestului in Siria? Va avea loc? Ce amploare va avea? Ce-i supara pe rusi mai rau decat orice? Cum se explica refuzul Germaniei de a participa? Cum ar trebui sa se pozitioneze lumea libera?

O avalansa de intrebari ii asalteaza pe observatorii fenomenului politic global. Ne indreptam catre un al treilea razboi mondial? Ce vor decide americanii? Se va ajunge oare la o confruntare directa intre Vest si Rusia? De ce se ascunde Germania, preferand, apud Merkel, sa nu permita fortelor sale sa se vare intr-o operatiune occidentala in Siria?

Germanii si romanii ar putea avea si intrebari suplimentare. Caci Germania nu e singura tara care, fie si in numele dialogului cu Moscova, se eschiveaza.

O face din oportunism? Din neincredere fata de presedintele american? Ori poate pentru ca, alaturi de romani, s-a vazut atat de zdrobitor infranta la Stalingrad, astfel incat trauma ruseasca inca nu i-a trecut? Unde e, in aceste clipe decisive, seful statului roman? Ca tara n-are un premier capabil sa faca fata unei crize se stie. Dar unde e seful diplomatiei romane? Sau colegul sau de la Aparare?

Nu putini analisti europeni sunt calmi, dar iritati si nemultumiti. "Politica siriana a Europei e o rusine", afirma recent crestin-democratul Norbert Rottgen, seful Comisiei de Politica Externa a Bundestagului. Aratandu-se inflamat de ceea ce afirma a fi "lipsa de strategie a SUA", germanul crede ca amenintarile contondente ale lui Donald Trump n-ar fi decat mesaje adresate electoratului sau.

Meme similare, deplangand frivolitatea sefului Casei Albe, lanseaza mare parte din presa germana. Care preia fara prea mari indoieli si opinia influentului sef al Conferintei de Securitate de la Munchen, Ischinger. Conform celui din urma, atat Vladimir Putin, "care-si continua politica de intimidare, manipulare si dezinformare", cat si omologul sau american, cu tweet-urile sale belicoase, s-ar comporta ca niste "batausi mucosi in curtea scolii".

Totusi, impreuna cu alti experti, Ischinger crede ca "riscul unei confruntari militare directe, ruso-americane" ar fi "redus". De altfel, Trump a estompat el insusi impresia existentei unui risc de iminenta interventie, pe care o crease cu un prim tweet, avertizand, miercuri, Rusia, sa se astepte la "rachete noi, dragute si destepte". Razboi psihologic si-atat?

Nici masivele concentrari navale si aeriene din proximitatea Siriei, nici zgomotul de fond al declaratiilor oficiale si semioficiale nu justifica vreun final de alerta sau vreo destindere.

Escaladarea conflictului e certa. O interventie militara occidentala, dupa intrarea in posesia de probe, evocata de presedintele Frantei, privind atacul chimic declansat recent asupra Opozitiei din orasul sirian Duma de fortele regimului Assad, aliatul Rusiei si al Iranului, pare sa fi devenit absolut inevitabila.

Rusia face pasi inapoi?

Caci, dupa avertismentele repetate ale unor Macron si Trump, Vestul nu mai are optiunea, oricum fatala, a noninterventiei si pasivitatii, pe care, obisnuita cu impaciuitorismul Germaniei, cu lasitatea Europei si oboseala de razboi a Americii lui Obama, mizase, aiurea, Rusia lui Putin.

Doar asa, precum si prin increderea excesiva in amplele ei capacitati dezinformatoare, se poate explica, rational, stupiditatea deciziei Moscovei de a-i da lumina verde lui Assad pentru inca un atac chimic, menit, daca s-a intamplat, sa accelereze la maximum cucerirea Dumei.

La toate acestea se adauga supararea britanicilor si aliatilor lor pentru insolenta ruseasca in cazul atacarii cu Noviciok a familiei Skripal, o agresiune de-o barbarie si anvergura care n-aveau cum sa nu puna capac rabdarii Vestului.

Incat nu e uimitor ca, pe moment, Rusia, care se confrunta si cu teama de iranieni a israelienilor, da inapoi. Regimul Putin semnalizeaza o prezumtiva, dar numai vremelnica propensiune spre o intelegere cu Vestul.

In consecinta, Moscova a permis expertilor OPCW sa inspecteze Duma, dupa ce probabil s-a indepartat buna parte din probe. Tarul, care nu se vede in stare sa explice atacurile chimice din Duma si Salisbury, isi pune, pe de-o parte, militarii, sa se arate gata si in stare de-a se apara, sau chiar de-a riposta unui atac in Siria.

Tot el le cere, insa, totodata, sa-i contacteze pe americani "pentru a evita ce e mai rau", cum s-a exprimat un corespondent de presa din capitala Rusiei.

Pericolul Trump

Or, paradoxal, ceea ce, din punctul de vedere al Rusiei lui Putin, ca si al altor tiranii, precum cele de la Ankara si Teheran, ori al unor grupari teroriste ca Hamas si Hezbollah, supara deocamdata cel mai rau este si ceea ce ii ingrijoreaza mai tare pe vesteuropeni.

Nu-i sperie atat riscul unui atac militar limitat, care in razboiul prin procura purtat in Siria din 2011 incoace, n-ar avea nici un efect major. Cat contradictiile si impredictibilitatea narcisiacului Trump.

Or, in ele rezida nu doar slabiciunea presedintelui american. Ci si o parte redutabila din forta si cauzele succeselor sale. Puternic indragostit de el insusi, precum si dornic ca probeze ca nu e complicele interventiei Moscovei in favoarea candidaturii sale, seful Casei Albe nu va risca sa-si stirbeasca credibilitatea, neripostand in forta Rusiei lui Putin.

Ce semnalizeaza insa intarzierea acestei riposte? Dar abandonarea vitalului element al surprizei?

Ambele exprima certe neintelegeri tactice si de strategie politica, intre Paris, Londra, Washington si Berlin, inclusiv privind amenintarea iraniana la adresa Israelului si a lumii arabe. Dar si intentia Vestului de a profita de sansa de a lovi coordonat si decisiv, dupa o suficienta pregatire, asigurarea de rezerve si elaborarea de planuri politice de viitor, pentru eventualitatea unei confruntari de amploare.

Care, cu cat intarzie mai mult, pare sa aiba si toate ingredientele de a fi, cand va izbucni, de oarecare durata, chiar daca nimeni n-are interesul sa si-o asume.

In atari conditii e vital ca NATO si UE sa-si manifeste solidaritatea si capacitatea de actiune, evitand si separatismele si confuzia intre pericolul reprezentat de tar si aliatii sai, pe de o parte si, pe de alta, riscul narcisismului si impredictibilitatii lui Trump, probabil neglijabil in raport cu beneficiile sale.

Petre M. Iancu

„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
„Ne mai gândim”. Nicolae Ciucă s-ar vedea în turul doi la prezidențiale cu Marcel Ciolacu, dacă coaliția nu va avea candidat comun
Discuţiile despre candidaţii la alegerile prezidenţiale vor avea loc, între PNL şi PSD, după alegerile din data de 9 iunie, declara liderul liberal Nicolae Ciucă. Ciucă admite că, dacă...
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Cum exploatează Piedone strategia „omului din popor”. Politolog: ”Dejunul cu muncitori este de manual”
Primarul de la Sectorul 5, Cristian Popescu Piedone, este cotat cel mai bine în majoritatea sondajelor de opinie pentru a câștiga Primăria Capitalei. El este văzut adesea „pe teren”,...
#Rusia razboi SUA Siria, #Trump Putin razboi Siria , #Siria