Putin, Trump si civilizatia fata cu genocidurile siriene

Joi, 06 Aprilie 2017, ora 22:48
4406 citiri
Putin, Trump si civilizatia fata cu genocidurile siriene

Perplexitate mare. Cine e de fapt de vina pentru zecile de oameni, intre care multi copii, asasinati intr-un atac cu arme chimice, in Siria? Si cum li se poate pune capat genocidurilor din regiune?

Rusia? Nici usturoi n-ar fi mancat, nici gura nu i-ar mirosi, pretinde Moscova si aparatul propagandistic afiliat. Nenorocirea s-ar fi produs, potrivit Rusiei, pentru ca bombele ar fi aruncat in aer un depozit de arme chimice al opozitiei siriene.

Argumentul suprem al agitpropului Kremlinului nu e de lepadat. La ce ar servi regimului Assad si aliatilor sai iranieni si rusi un astfel de atac, de vreme ce alianta antisunita oricum castiga, militar, razboiul sirian?

A gandi asa inseamna a ignora dispretul fata de viata omeneasca si cinismul fara egal si fara precedent manifestate in repetate randuri de regimurile conduse de Assad si Putin.

Ambele s-au aratat, nu o data, perfect capabile de orice nemernicie, atata vreme cat considera ca nu vor putea fi trase la raspundere.

Ceea ce nu-i impiedica pe agentii de influenta ai Kremlinului sa le ridice in slavi "omenia". Sau, cum a facut-o in Romania ideologul eurasiatic, nazisto-bolsevic al Moscovei, Alexander Dughin, cu voie de la PSD si de la autoritatile romane care i-au dat instigatorului la genocid ucrainean permisiunea de a intra in tara si a conferentia la sala primariei bucurestene Dalles: a laudat proiectul ultranationalist (chipurile antiglobalist si anti-gay) al regimului Putin.

Ce nu pot explica ideologii fostului politist politic comunist din Dresda este ce anume cauta aceasta Rusie, chipurile "patriotica" (in realitate oligarhic-kaghebista), in marasmul sirian, daca nu cumva un rol global, de superputere apta sa imparta lumea globalist, cu SUA.

O problema adiacenta a Rusiei lui Putin este ca prea putina lume o mai crede in stare sa furnizeze si altceva in afara de agitprop. In speta, informatii obiective.

Dar nici lumea nu mai e ca lumea. Ar fi momentul sa-si bage mintile in cap. Ar fi momentul sa iasa din logica eludarilor, falsificarilor si demisiilor lase. Caci in ele s-au complacut si lafait, perdant, in ultimul deceniu, si Uniunea Europeana, cu tot cu sefa diplomatiei europene, Mogherini, si SUA, in frunte cu Barack Obama si administratia sa de stanga.

Obama a reactionat la un precedent atac chimic al regimului Assad, violandu-si propriul angajament "ferm" de a "pedepsi" incalcarea brutala a oricarei "linii rosii".

Citeste mai multe despre:

Lumea zisa "civilizata" a incurajat astfel, indirect, nu doar barbaria cea mai crunta a unui regim dictatorial, a carui lege suprema este perpetuarea la carma cu orice pret, oricat de piperat in vieti umane, a dictatorului Assad.

Ci a promovat, involuntar, toate formele de genocid: anihilarea, de catre teroristi islamisti a crestinilor irakieni si sirieni, a kurzilor yezizi, a siitilor si alevitilor, dar si exterminarea, de catre cei din urma, in frunte cu tiranicul Assad, a sunitilor si, in genere, a propriului popor sirian revoltat.

Concomitent, conducerea ei a stimulat din rasputeri fenomenul migrationist, contribuind tot indirect, fireste, la productia globala de refugiati pe banda rulanta.

La randul lor, migrantii au amplificat incertitudinile si pericolul terorist si extremist, nu in ultimul rand in Europa, impulsionand, ca atare, dezbinarile, dezagregarile si reactiile populiste la provocarile si bulversarile identitare si globaliste ale epocii.

Nu in ultimul rand, in epoca retelelor de socializare si a informatiei instant, aplicarea, in Vest, a politicii strutului in raport cu baile de sange la scara industriala, provocate in Siria si restul lumii arabe si islamice, s-a dovedit o ipocrizie partial futila, partial sinucigasa.

Futila, pentru ca adevarul n-a putut fi escamotat. Sinucigasa, pentru ca i-a abrutizat si dezumanizat pe multi, invatandu-i sa intoarca nu (doar) obrazul, ci capul. Si sa-l ascunda tot mereu in nisipuri fetide, in timp ce inimile de carne li se impietreau.

Imoralitatea crasa, infioratoare si respingatoare a acestei atitudini nu se cere demonstrata. Ce anume face perpetuarea ei cu omul si cu pojghita mereu prea subtire a civilizatiei pe care traditia iudeo-crestina, renasterea, reforma, democratia engleza, iluminismul si armele americane au construit-o in Europa n-ar trebui, de asemenea, sa reclame explicatii elaborate.

Rezultatul este spargerea acestei pojghite si decaderea din demnitate a civilizatiei, scufundarea ei in smarcurile unei pervertiri cvasi-generalizate.

Ar fi, deci, momentul, ca lumea sa se recivilizeze. Sa inteleaga prin urmare nu doar ca Rusia, ca mare putere ocupanta in Siria, detine din principiu si raspunderea partiala, daca nu totala, pentru crimele in masa, de razboi si contra umanitatii care se petrec in aceasta tara, in zonele in care intervin fortele armate rusesti. Ci si ca trebuie trasa la raspundere, cot la cot cu toti criminalii.

Atata doar ca nu da semne s-o poata face.

Caz tipic, seful diplomatiei luxemburgheze, Asselborn, si-a dat masura intregii sale duplicitati, propunand o colaboare a SUA cu Rusia, ceea ce sugereaza utilitatea plasarii increderii generale in lupul sangeros si vorace, pazand stana siriana.

Pare, culmea, ca necesara schimbare de paradigma a inceput sa se produca la Washington, semnalizata fiind, spre perplexitatea (dar si usurarea) establishmentelor europene, de presedintele Trump.

Care, altfel decat s-ar fi asteptat poate Rusia lui Putin, nu s-a multumit sa admita ca regimul Assad a depasit cu atacul sau chimic o linie rosie. Ori sa se bucure ca, blocand inca un proiect de rezolutie de condamnare a acestui regim criminal in Consiliul de Securitate al organizatiei mondiale, Moscova a mai oferit Vestului un prilej de a ramane, ipocrit si las, cu mainile in san.

Ci a indicat, prin excelenta ambasadoare a SUA la ONU, Nicki Haley, ca America ar putea actiona unilateral spre a pune capat "insolentei barbarii", cum just a numit-o seful diplomatiei americane, Tillerson.

Iata deci drumul iesirii din perplexitate. Si din banalizarea si industrializarea asasinarii de copii cu arme de distrugere in masa. E o cale relativ simpla. Reclama un limbaj pe care-l pricepe orice tiran. Un pic de empatie. Si nitica barbatie.

Petre M. Iancu

Citeste si:
Cum s-au schimbat declarațiile oficialilor în funcție de cum a bătut valul 4 al pandemiei. De la ”am oprit pandemia”, la ”vorbim de o catastrofă”
Cum s-au schimbat declarațiile oficialilor în funcție de cum a bătut valul 4 al pandemiei. De la ”am oprit pandemia”, la ”vorbim de o catastrofă”
Valul patru al pandemiei de coronavirus a lovit puternic România, iar politicienii au fost surprinși și luați pe nepregătite. Au trecut în decurs de numai câteva luni de la afirmații precum...
Klaus Iohannis, minim istoric de încredere în rândul românilor. Doar Guvernul și Parlamentul stau mai rău SONDAJ
Klaus Iohannis, minim istoric de încredere în rândul românilor. Doar Guvernul și Parlamentul stau mai rău SONDAJ
Președintele Klaus Iohannis a ajuns la un minim istoric al încrederii în rândul românilor, arată un sondaj publicat luni, 25 octombrie, de către Laboratorul pentru Analiza Războiului...