Cum au ajuns americanii in Afganistan

In conditiile in care Statele Unite se confrunta cu o serie de provocari grave in Pakistan si in Afganistan, acesta ar putea fi momentul potrivit pentru analizarea modului in care chiar SUA au contribuit la crearea actualei crize.

Este vorba despre clasica poveste a celui care se arunca in actiune intr-un fel ce pare satisfacator din punct de vedere emotional si chiar eficient la inceput, dar in cele din urma isi face siesi rau, comenteaza cotidianul american The Boston Globe.

Povestea incepe in anul 1979, cand americanii erau prizonierii unui sentiment de infrangere si suparare; inca incercau sa-si revina in urma socului de a fi pierdut Razboiul din Vietnam atunci cand au fost nevoiti sa mai suporte o lovitura: inlaturarea de la putere a sahului Iranului si capturarea diplomatilor americani din Teheran.

Insa in Ajunul Craciunului, in acel an, a avut loc un eveniment ce parea sa deschida noi orizonturi pentru Statele Unite ale Americii. Soldatii sovietici au invadat Afganistanul, instaland la putere un regim pro-Moscova. Iata cum pentru SUA aparuse, brusc, posibilitatea de a purta un razboi impotriva Armatei Rosii.

Pentru a crea o forta afgana ce avea sa poarte acest razboi, Statele Unite aveau nevoie de baze militare in Pakistan, tara care atunci era condusa de generalul Zia al-Huq, ce avea doua teluri declarate: impunerea 'unei adevarate ordini islamice' in tara sa si construirea unei bombe nucleare.

De asemenea, el tocmai il executase prin spanzurare liderul ales al tarii, pe care il deposedase de putere - Zulfikar Ali Bhutto. Iata, deci, cu ce lider trebuia ca SUA sa se impace daca doreau sprijinul Pakistanului pentru a sustine rebeliunea anti-sovietica pe care doreau sa o declanseze in Afganistan.

Apare si Osama

Astfel, SUA l-au imbratisat nerabdatoare pe Zia al-Huq. De asemenea, americanii au acceptat si cererea lui Zia ca toate ajutoarele destinate liderilor luptatori afgani sa treaca prin mana serviciilor sale secrete, ISI, precum si ca acestea sa detina dreptul exclusiv de a decide care dintre militarii revolutionari aveau sa se bucure de sprijin. Au fost alesi sapte asemenea revolutionari, cu totii fundamentalisti si anti-Occident.

Tot ISI a venit cu ideea recrutarii militantilor islamici din alte tari, ce ar fi urmat sa mearga in Pakistan si sa se alature fortei anti-sovietice. Directorul ISI, Hamid Gul, a declarat ulterior ca agentia de servicii secrete pe care o conducea a recrutat 50.000 de asemenea militanti din 28 de tari.

Unul dintre ei a fost Osama ben Laden. Majoritatea celorlalti - adusi in regiune ca parte dintr-un proiect sponsorizat de SUA si apoi inarmati si antrenati pe cheltuiala Statelor Unite - impartaseau viziunea anti-americana radicala si religios fundamentalista a lui ben Laden.

Sase miliarde de dolari impotriva Uniunii Sovietice

In timpul anilor 1980, CIA si-a desfasurat cea mai costisitoare si de mare anvergura campanie a sa din toate timpurile, investind suma exorbitanta de 6 miliarde de dolari in forta de gherila anti-sovietica. Arabia Saudita, la solicitarea Washingtonului, a contribuit si ea cu 4 miliarde de dolari.

In cele din urma, in anul 1989, insurgenta a avut succes si Armata Rosie s-a retras din Afganistan, infranta. Insa in razboiul ce a durat un deceniu si-au pierdut vietile un milion de afgani; alte cinci milioane au fugit in taberele de refugiati din tarile vecine.

Multi au gasit ceva de mancare si adapost in scolile religioase sponsorizate de Arabia Saudita, unde au fost educati in doctrina islamica radicala. Scolile aceastea au fost fieful talibanilor.

Dupa ce s-a retras si ultima unitate sovietica din Afganistan, responsabilul pentru proiectul CIA din regiune, Milt Bearden, a trimis superiorilor sai un mesaj constituit din doua cuvinte: 'AM CASTIGAT'. Pentru o vreme, acest lucru a parut sa fie adevarat.

Victorie iluzorie

In anul 1998, Zbigniew Brzezinski, care ajutase la crearea proiectului, ii combatea pe cei care-si exprimau ingrijorarea in legatura cu consecintele pe termen lung. 'Aceasta operatiune secreta a fost o idee excelenta', a declarat el.

'Ce este mai important pentru istoria lumii? Talibanii sau prabusirea imperiului sovietic? Cativa musulmani agitati sau eliberarea Europei Centrale si sfarsitul Razboiului Rece?', intreba Brzezinski. Acei 'musulmani agitati' sunt acum inamicul cu care Statele Unite au de-a face in Pakistan si in Afganistan. Ei ameninta securitatea nationala a americanilor intr-o masura mult mai grava decat a facut-o vreodata ocupatia rusa asupra Afganistanului.

Jimmy Carter a aprobat ideea de a sponsoriza un jihad anti-sovietic in Afganistan. Ronald Reagan a investit miliarde de dolari in acel razboi. George H. W. Bush si-a intors spatele catre Afganistan, permitand ca situatia sa degenereze intr-un haos din care talibanii au iesit mai puternici.

Bill Clinton a refuzat sa se confrunte cu amenintarea latenta, singura masura luata de el fiind un ineficient raid cu rachete asupra uneia dintre taberele lui ben Laden. George W. Bush a invadat Afganistanul, reusind sa inlature regimul taliban si, in loc sa ramana implicat, si-a indreptat atentia asupra Irakului. Toate aceste abordari politice au demonstrat lipsa de viziune in perspectiva ce a fost caracteristica politicii externe americane timp de peste un secol.

Tocmai aceste politici americane, intr-o mai mare masura decat orice alt factor, au creat criza grava cu care trebuie sa se confrunte acum presedintele american Barack Obama, conchide The Boston Globe.

Americanii își fac Dream Team pentru Jocurile Olimpice de la Paris

LeBron James, Stephen Curry şi Kevin Durant sunt cele trei mari vedete pe care selecţionata masculină de baschet a Statelor Unite se va baza la Jocurile Olimpice de la Paris, din această vară...

Protestele democratice devin imposibil de organizat în trei state din SUA. Ce a decis Curtea Supremă

O decizie a Curții Supreme din SUA de a respinge analizarea unui caz interzice practic protestele democratice în mai multe state. O altă curte a decis că organizatorii unui protesc sunt...