Dezbatere Ziare.com: Cum s-a stricat "prietenia" dintre Iran si Occident? (2)

Relatia pe care Sahul Pahlavi o avea cu Occidentul si influentele culturale pe care le introducea in Iran i-au ofensat pe musulmanii traditionalisti. Totusi, opozitia lor a devenit periculoasa abia atunci cand s-a unit cu nemultumirile populare ale clasei mijlocii din orase.

Am vazut in episodul precedent al dezbaterii Ziare.com Ne e frica de Iran? ca Statele Unite au fost o prezenta constanta in politica iraniana pentru a profita de avantajele geostrategice si de imensul bazin energetic. Acum vom afla cum s-a schimbat acest lucru si ce a mai ramas din frumoasa prietenie dupa Revolutia Islamica.

Clerul era divizat, o parte fiind aliat cu liberalii laici, iar ceilalti cu marxistii si comunistii. Ei il aveau, insa in comun pe Khomeini, care incerca din exil sa uneasca clericii si laicii, liberalii si opozitia radicala sub conducerea sa, incercand sa evite elementele specifice fiecarui grup pentru a pastra unitatea.

Aflandu-se in fata unei revolutii, Sahul a apelat la suportul Statelor Unite, dar administratia Carter nu a avut o strategie clara in privinta situatiei. Pe 16 ianuarie 1979, Sahul si sotia sa au parasit Iranul la cererea prim-ministrului Dr. Shapour Bakhtiar, care a dizolvat serviciul secret Savak, a eliberat prizonierii politici, a ordonat armatei sa permita demostratiile populatiei, a promis alegeri libere si i-a invitat pe adeptii lui Khomeini si alti revolutionari sa faca parte dintr-un Guvern de uniune nationala.

Dupa cateva zile i-a permis Ayatollahului Khomeini sa se intoarca in tara, acesta numindu-si propriul premier si cerand populatiei sa i se supuna.

Relatii ireconciliabile cu "Marele Satan"

Prabusirea definitiva a regimului non-islamist s-a produs la 11 februarie 1979, cand Consiliul Suprem al Armatei si-a declarat neutralitatea in disputele politice. Iranul a devenit oficial republica islamica la 1 aprilie 1979, in urma unui referendum ce a fost aprobat de o majoritate covarsitoare a populatiei.

La 5 noiembrie 1979, Khomeini denunta Statele Unite ca fiind "Marele Satan" si "dusmanul islamului". Acest apelativ a ramas in vocabularul regimului de la Teheran si a devenit un sinonim pentru lumea occidentala. Termeni similari, precum "Micul Satan" au fost folositi pentru a caracteriza Uniunea Sovietica si Israelul.

Pe 4 noiembrie 1979, mii de tineri iranieni, multi dintre ei studenti, au luat cu asalt Ambasada Statelor Unite la Teheran, luand ostatici 63 de diplomati si alti trei cetateni americani. Ostaticii i-au descris ca fiind "copii de vreo 20 de ani...copii din orase mici cu o buna educatie", care nu ar fi vazut niciodata americani. Ayatollahul a sprijinit luarea de ostatici si a asemanat-o cu o a doua revolutie.

Criza ostaticilor a luat sfarsit dupa 444 de zile, cand noul presedinte american Ronald Reagan a depus juramantul pe 20 ianuarie 1981.

Dupa Revolutia Islamica si criza ostaticilor, cele doua tari nu au revenit niciodata la relatii normale, mai mult, atitudinea iranienilor transformandu-se in anti-americanism. SUA nu a acceptat niciodata schimbarile petrecute in Iran si au incercat permanent sa schimbe regimul si sa intareasca grupurile de opozitie.

Sprijinul acordat fostului regim responsabil de moartea a milioane de iranieni a dus la pierderea increderii in autoritatile americane. In acelasi timp, SUA nu a acceptat victoria revolutiei si, in loc sa initieze politici de acomodare cu noua conducere si sa evite neincrederea iranienilor, s-a comportat intr-un mod care a agravat divergentele si a contribuit la ascensiunea unor forte radicale.

Un far revolutionar izolat

Impactul revolutiei islamice a fost imens in plan international. In tarile non-musulmane a schimbat imaginea islamului, generand mai mult interes pentru Islam, atat in politica cat si spiritualitate. In Orientul Mijlociu si lumea musulmana a declansat un entuziasm enorm si a marit opozitia fata de interventia si influenta Occidentului.

Republica Islamica s-a declarat drept un far revolutionar care lupta impotriva capitalismului, a influentei americane, a injustitiei din Orientul Mijlociu si restul lumii. Atitudinea agresiva prin care Iranul incerca sa isi exporte idealurile revolutiei, a izolat, insa, tara si a incordat relatiile cu multi dintre vecinii ei.

Revolutionarii iranieni au cerut abolirea monarhiilor din lumea musulmana si inlocuirea lor cu republici islamice. Acest lucru i-a alarmat pe vecinii sunniti din Irak, Kuweit, Arabia Saudita si statele din Golful Persic care aveau monarhii si populatii siite majoritare. Unele tari cu regimuri fundamentaliste, ca Egipt sau Algeria, si-au pierdut increderea in regimul iranian.

Insurgenta islamista a crescut in Arabia Saudita, Egipt, Siria si Liban. Desi rebeliunile din aceste tari nu si-au atins scopul, alte activitati au avut un impact pe termen lung. Guvernul revolutionar islamic a finantat si a contribuit la crearea unor grupari ca: Hezbollah in Liban, Consiliul Suprem pentru Revolutia Islamica in Irak si Frontul Islamic Unit in Afganistan. In Liban, generoasa finantare a Hezbollahului a ajutat la crearea unei grupari politice si militare care lupta impotriva prezentei israeliene si care a extins influenta Islamului Siit.

In timpul invaziei Israelului in Liban, Iranul a fost suspectat de sprijin acordat organizatiei Hezbollah, iar mai tarziu, s-a opus procesului de pace dintre arabi si israelieni deoarece considera ilegala existenta Israelului.

Nerecunoasterea Israelului, o caracteristica de baza

Refuzul Iranului de a recunoaste dreptul la existenta al statului Israel a devenit una dintre teoriile fundamentale ale Revolutiei Islamice. Ayatollahul Khomeini a fost primul care a declarat ca Israelul este un dusman al Islamului si a asemanat existenta acestuia cu o "tumoare ce trebuie indepartata din regiune".

Relatiile dintre cele doua state au devenit si mai tensionate o data cu alegerea lui Mahmoud Ahamadinejad in functia de presedinte. Dupa alegerea sa, Ahmadinejad a facut numeroase declaratii antisemite si a cerut de mai multe ori "stergerea de pe harta" a statului Israel.

Combinand sentimente anti-americane si antisemite, presedintele Ahmadinejad a facut din atitudinea sa anti-israeliana o caracteristica de baza a mandatului. Potrivit declaratiilor sale, o lume fara America si Sionism este posibila iar conflictul dintre israelieni si palestinieni este una dintre etapele razboiului Islamului cu fortele arogantei.

Ziare.com te provoaca la dezbatere: este Iranul o mare putere in lumea musulmana si in Eurasia? Este capabil sa schimbe ordinea mondiala? Joaca un rol important in promovarea amenitarilor la adresa securitatii internationale? De ce intarzie intens discutata riposta occidentala?

Afla maine pe Ziare.com ce legaturi are Iranul cu radicalismul islamic si cum a folosit terorismul pentru a-si exporta principiile Revolutiei Islamice.

Gabriela Firea iese în stradă. Candidata PSD la Primăria Capitalei vrea întâlniri directe cu electoratul

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei, nu va sta la birou în timpul campaniei electorale. Firea a declarat miercuri, 24 aprilie, că îşi va axa campania în primul rând pe...

Lider PNL inculpat pentru corupție și-a depus candidatura la locale: ”Intru în competiţie bărbăteşte, deschis şi asumat”

Preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, inculpat pentru corupţie şi cu interdicţia de a exercita funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, şi-a depus miercuri, 24 aprilie,...