Organizarea unei Olimpiade are un impact financiar imens asupra finantelor unui oras, iar sponsorii au o importanta deosebita.
Prima Olimpiada moderna din 1896 de la Atena a strans bani din donatiile oamenilor de afaceri patrioti greci din intreaga lume. Olimpiada de la Anwers din 1920 a lasat datorii de 625.000 de franci, iar primele Jocuri Olimpice de iarna de la Chamonix din Franta au avut o datorie de 2 milioane de franci.
Televiziunea a ajutat la salvarea Jocurilor Olimpice, astfel ca drepturile de televizare au fost achizitionate in 1960 cu 50.000 de dolari, iar in 1964, la Innsbruck, s-au platit 900.000 de dolari. La Tokyo, in 1964, la Olimpiada de vara, s-au lansat si tigari cu logo-ul Olimpiadei.
Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 au fost un esec financiar avand o datorie de 1,5 miliarde de dolari care a fost achitata abia in 2006. Olimpiada de la Los Angeles din 1984 a lasat un surplus record de 225 milioane de dolari, probabil din cauza boicotului blocului comunist, cu exceptia Romaniei.
Acum, peste tot, ca urmare a organizarii Olimpiadei de iarna, in perioada 12-28 februarie, in Vancouver se vad reclame la Coca-Cola, unul din sponsorii oficiali, cu oameni care se bucura de evenimentele de la Olimpiada.
Un aspect foarte important este protejarea simbolurilor olimpice. O lege din 2007 acorda VANOC (Comitetul de Organizare Vancouver) dreptul de a da in judecata rapid orice incercare neautorizata de folosire a brandului olimpic.
Comitetul de Organizare din Vancouver a cheltuit 38 milioane de dolari pentru inchirierea fiecarui spatiu publicitar din Lower Mainland (zona in care este situat Vancouverul in provincia British Columbia).
Amenda pentru postarea de semne neautorizate este de 10.000 de dolari. Bugetul operational al VANOC este de 1,75 miliarde de dolari. Daca cineva atarna la balconul casei sale, chiar daca este proprietate personala, un banner cu Pepsi, de exemplu, politistii au dreptul sa intre in casa in termen de 24 ore pentru a-l inlatura. Sponsorii vor acoperi 1 miliard de dolari din totalul bugetului operational.
Singurul sponsor din domeniul telecomunicatiilor, Bell, a platit 500 milioane de dolari pentru a obtine contractul de sponsorizare. In Vancouver isi au sediul si alte companii din acest domeniu, dar au fost obligate de VANOC sa-si dea jos reclamele de pe cladirile lor pentru a asigura exclusivitatea sponsorilor olimpici.
Asta a provocat nemultumirea multor oameni angajati in aceste companii, dar si a oamenilor obisnuiti care acuza VANOC de dictatura. Camioanele acelor companii nu au voie sa intre deloc in asa-numitele "zone rosii" de maxima securitate, unde accesul se face doar pe baza unor permise speciale emise de VANOC, iar aprovizionarea magazinelor si afacerilor din zona se va face numai in timpul noptii, in timpul zilei multe strazi fiind inchise si destinate doar pietonilor.
Multi se intreaba ce a mai ramas din spiritul olimpic care spune ca nu conteaza daca vei castiga, ci mai important este sa participi. Olimpiada din Vancouver a mai avut si ghinionul de a fi organizata in timpul celei mai mari recesiuni de la Marea Criza Economica din anii '30, iar implicarea sponsorilor si, mai ales, gasirea de sponsori care sa fie dispusi sa finanteze un eveniment de asemenea anvergura a devenit vitala.