Presa rusa: Romania sta in calea implicarii UE in Transnistria

O publicatie de la Moscova acuza Romania ca este factorul care impiedica implicarea mai activa a UE in reglementarea conflictului transnistrean si sugereaza Bruxelles-ului si Washingtonului sa exercite presiuni asupra Bucurestiului in vederea semnarii Tratatului de baza cu Republica Moldova.

O analiza publicata in numarul de luni al saptamanalului rus Zerkalo Nedeli, intitulata "Rusia in Transnistria: un pacificator exemplar", afirma ca "locul slab al UE este pozitia separata pe care o propavaduiesc in chestiunea reglementarii transnistrene unii membri ai acesteia, in primul rand Romania".

"Nu este greu de observat ca cei aflati la conducerea Romaniei, in frunte cu Traian Basescu, nu incetinesc ritmul si continua sa povesteasca in public despre faptul ca Moldova cu Romania se vor reuni in procesul integrarii europene. Se poate spune chiar ca (Bucurestiul - n.r.) apasa pe acceleratie prin anumite declaratii referitoare la apartenenta teritoriala a sudului Ucrainei, desi se poate presupune ca presedintele roman si-a permis asemenea remarci pentru a-si dezarma oponentii, care in ultimile luni l-au acuzat pe Basescu de o sustinere prea transanta a aspiratiilor euroatlantice ale Ucrainei, in pofida mai multor chestiuni nereglementate in relatiile cu Kievul", mai scrie Zerkalo Nedeli, citata de NewsIn.

Astfel incat, continua publicatia, daca UE doreste sa vina cu un aport important la reglementarea transnistreana, contributia sa la semnarea de catre Romania a Tratatului de baza cu Moldova ar fi mai mult decat indicata. "Un cadou similar, avand in vedere relatiile mai mult decat amicale dintre Traian Basescu si George W. Bush, ar putea veni, a propos, si din partea Washingtonului", mai sugereaza publicatia rusa.

Referindu-se la prima intalnire de dupa sapte ani dintre presedintele moldovean Vladimir Voronin si liderul de la Tiraspol Igor Smirnov, publicatia o caracterizeaza drept "o impacare demonstrativa sub intrumarea grijulie a Rusiei".

"Pentru prima data dupa esecul Memorandumului Kozak, Moscova a primit posibilitatea de a pretinde din nou titlul de principal pacificator in spatiul postsovietic. Si in acelasi timp sa inmormanzeze initiativele pacificatoare ale altor parti parcipanti la reglementare, inclusiv documentul ucrainean numit Planul Iuscenko", scrie Zerkalo Nedeli.

Discutia de o ora si jumatate dintre Voronin si Smirnov a fost rezultatul unor eforturi de peste un an de zile intreprinse de factori oficiali rusi care au lucrat pe dimensiunea transnistreana. Moscova nu s-a grabit insa sa dea curs unor planuri noi de reglementare, testand capacitatea de a ajunge la o intelegere si stabilitatea optiunilor de politica externa ale presedintelui moldovean Vladimir Voronin, care, potrivit unor informatii, s-a cait de mai multe ori in acest interval de timp in fata omologului sau rus pentru comportamentul din 2003 (cand a refuzat in ultimul moment, sub presiunea unor factori occidentali, sa semneze proiectul rusesc de reglementare, numit Planul Kozak, care prevedea, printre altele, mentinerea prezentei militare ruse in Republica Moldova - n.r.), scrie saptamanalul rus.

Rusia a mai asteptat si momentul in care subiectul reunificarii celor doua maluri ale Nistrului va deveni atat de actual pentru toti participantii la proces, incat nu va mai conta prea mult cine este autorul scenariului, adauga publicatia. In acelasi timp, continua saptamanalul, Rusia intelege foarte bine ca orice rezultat al unor intelegeri separate cu Moldova au sanse minime sa primeasca aplauzele furtunoase ale celorlalti participanti la procesul de negocieri in formatul "5+2" (OSCE, Ucraina si ca observatori SUA si UE).

Iata de ce, scrie publicatia, potrivit unor surse bine informate, partea rusa depune eforturi maxime pentru ca la momentul reluarii negocierilor in formatul 5+2, Moscova sa detina deja acceptul total al Chisinaului si Tiraspolului pentru planul sau de reintegrare. Logica este simpla - daca partile in conflict vor fi perfect de acord sa se reunifice pe baza conditiilor Rusiei, atunci ceilalti mediatori nu vor putea avea niciun fel de obiectii fata de aceste initiative, explica Zerkalo Nedeli. Iata de ce in prezent partea rusa insista asupra tezei ca reluarea dialogului politic nu are rost atat timp cat nu sunt solutionate problemele curente dintre cele doua maluri ale Nistrului, scrie saptamanalul.

Publicatia se intreaba care au fost totusi factorii care au determinat Rusia sa treaca de la deplasarile diplomatice ale oficialilor rusi la demonstratii concrete ale faptului ca procesul reglementarii transnistrene s-a miscat din punctul mort, precum si care au fost factorii care l-au facut pe Vladimir Nicolaevici (Voronin - n.n.) sa lase la o parte toate supararile pe care le avea fata de "separatistii transnistreni" si sa stabileasca o intalnire cu Igor Nicolaevici (Smirnov- n.n). Publicatia rusa mai aminteste ca anterior Voronin spunea ca daca omologul sau din Transnistria vrea sa se intalneasca cu el "nu are decat sa vina si sa faca anticamera pana cand va fi primit in audienta" si constata ca, de fapt, s-a intamplat exact invers - Voronin a venit el insusi in locul indicat de Smirnov.

Zerkalo Nedeli spune ca exista mai multe explicatii in acest sens. Prima ar fi disputa dintre Rusia si statele occidentale in problema Kosovo.

Incercarile in forta de a-i misca din loc pe Voronin si Smirnov, care pareau destul de multumiti de actualul statu quo, demonstreaza inca o data ca Moscova nu intentioneaza sa foloseasca precedentul Kosovo in cazul concret al conflictului transnistrean. Mai degraba invers - pe exemplul Transnistriei Moscova se pare ca vrea sa arate colegilor occidentali cum, pe cale diplomatica si fara a incalca integritatea teritoriala a statelor, se poate solutiona problema unor regiuni separatiste cu atribute ale independentei mai clare chiar decat le avea Kosovo la momentul recunoasterii independentei sale.

Cel mai curios insa in aceasta situatie este insa alt aspect, constata publicatia rusa: faptul ca UE si SUA sunt, se pare, la fel de interesate de o asemenea "demonstratie", chiar daca din considerente diametral opuse. Pe exemplul reglementarii transnistrene in baza mentinerii caracterului unitar al Moldovei, Washingtonul si Bruxelles-ul ar urma sa demonstreze tuturor oponentilor independentei Kosovo ca independenta fostei provincii sarbe nu constituie un precedent.

Al doilea factor care genereaza miscari active ale Moscovei pe dimensiunea transnistreana sunt intentiile Ucrainei si mai ales ale Georgiei de a se integra in NATO. Publicatia rusa este de parere ca pe exemplul Transnistriei Kremlinul intentioneaza sa demonstreze altor state cat de simplu pot fi solutionate conflictele teritoriale in spatiul post-sovietic daca tara nu intentioneaza sa adere la NATO.

Asa cum face Moldova, care, in schimbul mult-asteptatei impacari cu Moscova si a solutionarii conflictului transnistrean prin mentinerea integritatii teritoriale a Republicii Moldova, a promis (si exista temei pentru a afirma ca a facut acest lucru - subliniaza ZN) sa opteze definitiv pentru un statut de "neutralitate permanenta". Deci, nu asa cum procedeaza Georgia. In plus, statele europene ar mai avea un prilej sa se gandeasca bine daca NATO are nevoie de o tara "ticsita" cu focare de conflict, mai scrie publicatia rusa.

Zerkalo Nedeli mentioneaza, de asemenea, ca pe langa factorii externi, la eforturile de reglementare pe dimensiunea ruso-moldoveneasca mai contribuie si unul de ordin intern - alegerile parlamentare din Moldova din 2009. "Cu cat mai apropiata este aceasta sarbatoare a manifestarii vointei politice a maselor, cu atat mai mari sunt sansele ca cetatenii moldoveni sa traiasca un sentiment de deja vu. Si ar exista motive destule - comunistii, condusi de Vladimir Voronin, intentioneaza sa-si cucereasca alegatorii cu aceleasi idei cu care au facut-o si in 2001, centrala fiind reunificarea tarii, proces in care, bineinteles, comunistilor le revine sarcina de reintegratori de baza.

Singura diferenta ar putea fi ca, de data aceasta, Vladimir Nicolaevici (Voronin - n.n.) se va abtine, cel mai probabil, de la promisiunea de a 'integra' Moldova in Uniunea Rusia - Belarus si de a conferi statut de limba de stat limbii ruse. Cel mai interesant in aceasta situatie este faptul ca noile promisiuni vechi ar putea fi la fel de solicitate in Moldova anului 2009. Macar si pentru faptul ca destul de multi cetateni ai acestei tari, speriati la modul foarte serios de romanizare pe capete din Republica Moldova, vad in partidul lui Voronin singura putere politica capabila sa mentina Republica Moldova ca stat.

Unul care sa nu aiba nimic comun cu statul roman, bineinteles", incheie publicatia rusa Zerkalo Nedeli.

Ambițiile Evgheniei Guțul și strategiile Moscovei

Agentul cel mai activ al Rusiei din ultimele săptămâni în Republica Moldova a devenit Evghenia Guțul, bașcana Autonomiei Găgăuze. Dacă compari agitația ei cu marile drame și...

Analiză: Jocul (secret) al Rusiei și Ungariei în România

Oamenii rușilor se pot infiltra în serviciile secrete și instituțiile românești? Sau sunt deja aici? Și cum a ajuns Ungaria prietenă la cataramă cu România? Raportul Consiliului Suprem...