Ziare.com

Statuia lui Colbert din fata Adunarii Nationale a Frantei a fost vandalizata

de Daniela Ratiu, Senior Editor
Luni, 29 Iunie 2020, ora 16:31

   

Statuia lui Colbert din fata Adunarii Nationale a Frantei a fost vandalizata
Statuia lui Colbert din fata Adunarii Nationale a fost in parte acoperita de vopsea rosie pe piept si picioare si cu inscriptia: "Negrofobie de stat". Un video postat pe Twitter de "Brigade antinegrogobie" [ Brigada antinegrofobie], arata autorul tagului interpelat de jandarmi justificandu-se astfel: "Ceea ce este interzis este rasismul. Acel om [Colbert] face apologia negrofobiei."

In contexul manifestarilor antirasiste in lume ca urmare a mortii lui George Floyd, monumentele si statuile legate de istoria coloniala franceza sau de comertul cu sclavi se gasesc din nou in mijlocul unei polemici memorabile.

Unii militanti politici, afland recent ca o anumita statuie, prin fata careia au trecut atat de des fara sa o observe, este cea a lui Colbert, in acelasi timp in care au descoperit probabil acest nume, si-au pus in gand sa o demonteze. Principalul lor argument este simplu: ministrul lui Ludovic al XIV-lea fiind un inflacarat promotor al sclaviei, onoarea pe care natiunea i-o acorda lasand sa troneze statuia sa intr-o piata publica est nejustificata. Opozantii lor raspund la aceasta cu un argument la fel de simplu: deoarece sclavia era o practica curenta si global acceptata in vremea aceea, statuia nu onoreaza sclavagistul, ci omul de stat.

Am putea spune ca dezbaterea nu este noua. Dar, si de o parte, si de cealalta, argumentele sunt atat de tocite incat batalia ideilor, totusi interesanta, se aseamana mult unei incaierari de sifonier. Cum se intampla intotdeauna cu ocazia acestor parodice controverse, istorici, sociologi si jurnalisti se grabesc in platourile de televiziune sperand sa devina campionii uneia dintre tabere, cu o multime de sofisme si locuri comune. Rapid, se impune dubla alternativa, interzicand orice masura: " marea, bogata si complexa istorie a Frantei vs. terorismul revizionist al unei extreme-drepte inculte" sau "necesara reevalure a simbolurilor noastre colective vs. rasismul interiorizat de un statu quo constervator".

Un element totusi puternic revelator pare sa treaca neprevazut: fiecare din cele doua tabere tine cu orice pret sa invoce cautiunea tutelara a stiintei istorice. Unii vor sa conserve statuia lui Colbert in numele unui spirit critic care ne-ar autoriza, cu reculul lipsit de pasiune al cunostintelor noastre actuale, sa nu cadem in "anacronism" si sa ne "recontextualizam" actele si discursurile. Ceilalti amintesc aceeasi necesitate de "recontextualizare" cand considera ca evidentele de ieri nu mai sunt cele de astazi si ca, daca sclavia nu punea probleme cand aceasta statuie s-a ridicat, de acum avem distanta necesara pentru a o demonta. Unii contextualizeza trecutul, altii prezentul, dar toti cheama istoria sa arbitreze conflictul in favoarea lor.

Este atat de diferita viziunea istoriei intretinuta de fiecare dintre parti? Unii ar vrea sa isi asume toata istoria Frantei, cu maretiile si josniciile ei. Prefacandu-se ca inteleg ca le vorbim de istorie cand este vorba de politica, ei refuza astfel sa distinga intre nenumaratele fapte si personaje de care este plin trecutul nostru pe cei care ar merita sa fie celebrati de cei care merita mai putin. Ceilati, prefacandu-se ca inteleg ca le vorbim de politica cand este vorba de istorie, dau dovada de aceeasi indarjire vrand sa considere in bloc toate elementele vietii unui om si toate fatetele personalitatii sale. Refuzand "sa separe omul de artist", ei se revolta sub pretextul ca am vrea sa distingem aspectele negative de cele pozitive, cele care merita onorate si cele care nu merita aceasta.


Era simbolurilor

Aceasta graba in convocarea istoriei este un fenomen nou. In mod traditional, iconoclasmul nu isi cauta legitimitate istorica. Este un act politic care se gandeste ca atare, cu evidenta spontaneitatii. Cand au doborat Columna din Piata Vendome, comunarzii din aprilie 1871 nu se impiedicau de dizertatii despre tirania ucigasa a domniilor lui Napoleon si a lui Napoleon al III-lea. Actul lor de revolta nu era insotit de nicio explicatie, deoarece aceasta era insusi actul lor. Doborand monumentul, ei doborau Imperiul. Lucrul si simbolul erau nedisociabile.

In acelasi fel, alesii Coventiei care au condamnat distrugerile materiale in timpul perioadei revolutionare nu au facut-o in numele complexitatii istoriei, mai ales ca nu au acuzat pe cei care le-au comis ca fiind victimele unei orbiri anacronice. Pentru a se opune acestui "vandalism", termen abia plasmuit pe atunci, ei nu aveau deloc nevoie sa aiba dreptate pe plan istoric. Ii opuneau vandalismului, prin aceeasi evidenta cu care aceste degradari au fost perpetuate, o vointa politica asumata ca atare - si care a fost sa originea inventiei notiunii de " patrimoniu national". Ei nu distingeau discursul de fapta: a te lega de mobila, de opere de arte sau de cladiri frantuzesti, insemna ca te legi de Franta. Simbolul si obiectul erau si aici nedisociabile.

Ori, majoritatea simbolurilor noastre nu intretin decat o legatura subtire cu ceea ce simbolizeaza. Daca statuia lui Colbert care se inalta in fata garii din Reims ar incarna cu adevarat puterea statului, ar fi fost distrusa de mult de catre numerosi opozanti. Daca ar fi incarnat cu adevarat maretia Frantei, germanii s-ar fi grabit sa o explodeze in timpul uneia din cele trei ocupatii ale orasului. Si, daca ar incarna cu adevarat sclavia, atunci fara niciun dubiu ar trebui demolata. Dar singurul eveniment care a facut sa dispara statuia provizoriu a fost o restaurare in 2019, destinata estomparii insultelor timpului si poluarii. Putem, cu siguranta, sa conservam un atasament sentimental pentru aceste statui care nu mai au alta valoare decat estetica sau patrimoniala, dar ar fi absurd de asemenea sa ne facem aparatorul lor in loc sa vrem sa le demolam din postura de simboluri.

Toata lumea stie ca demolarea statuii lui Colbert nu va sterge nici faptele sale marete, nici pe cele rele. "Este o problema de simbol", aceasta este replica ambelor tabere. Si mai precis in aceasta rezida paradoxul unei epoci in care suprematia imaginii a abundenta de semnificati lipsisi de semnificantul lor: cu cat simbolurile se multiplica, cu atat mai mult dispare sensul. Faptele si discursurile sunt condamnate, ca riturile si incarnarile care nu mai opereaza, sa se repete neincetat, mereu intr-un mod mai violent, fara ca niciodata sa ajunga sa produca si cel mai mic efect asupra realitatii. Si astfel suntem condamnati sa ridicam sau sa demolam statui.

Articol realizat de Ramba Stefan, student la Facultatea de Litere, Universitatea Babes-Bolyai. Surse: La statue de Colbert vandalisee devant l'Assemblee nationale. Colbert et l'esclavage: comment deboulonner une statue creuse

Articol publicat si pe marginaliaetc.ro
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre Fran a rasism
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 916 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor