Armenii au respins in strada rocada ruseasca

Luni, 23 aprilie, prim ministrul Serj Sargsyan si-a dat demisia. E unul dintre cele mai scurte mandate din istorie, de doar 5 zile.

Criza politica se tensionase inca de la primele ore, odata cu aparitia catorva sute de militari in uniforma, condusi de un colonel, ce flutura drapelul armean, care se alaturasera coloanelor cu studenti, in apropierea Universitatii din Erevan. Practic, luni, intreaga tara era paralizata de demonstatii politice.

Era raspunsul populatiei la violentele de duminica, cand in centrul capitalei s-au adunat peste 150.000 de manifestanti (35.000 dupa comunicatul politiei). Era reactia la arestarea liderului Opozitiei, Nikol Pasinian, si altor cateva sute de participanti la demonstratii.

Dar ce a starnit acest protest? Armenii au o bogata istorie a protestelor si o capacitate de invidiat de a rezista presiunilor puterii ce se manifesta in primul rand prin violenta trupelor speciale, impotriva populatiei civile. Nu o singura data, mitingurile de la Erevan s-au incheiat cu ciocniri violente si morti din randul populatiei civile.

Popor din Transcaucazia, armenii au constiinta unui destin de exceptie, au mandria unui trecut glorios, ce se pierde in negura veacurilor si au un sentiment al onoarei specific popoarelor de munte. Armenii au iesit sa protesteze nu pentru salarii mai mari, nici pentru proiecte geopolitice, nu pentru UE sau SUA, nici pentru Rusia ori China, ci pentru ca au fost mintiti. Au fost mintiti de fostul presedinte Sargsyan, care in 2015, atunci cand a schimbat Constitutia transformand republica semi-prezidentiala in republica parlamentara, a promis ca nu va candida la fotoliul de prim ministru, pozitie care detine toate parghiile puterii in tara.

Armenii au respins rocada ruseasca, cand in 2008, presedintele Putin a lasat fotoliul de la Kremlin lui Medvedev pentru un mandat, timp in care a ocupat scaunul de premier. Dupa care Putin a revenit in fotoliul de presedinte, in 2012. Numai ca intre timp, Constitutia a fost schimbata.

Armenii au respins modelul rusesc al rocadei, cu presedintele care epuizandu-si mandatele modifica Constitutia ca sa pastreze puterea, nu pentru ca nu-i iubesc pe rusi. Armenii sunt cei mai pro-rusi din Caucaz. Rusia este principalul garant al independentei si integritatatii teritoriale a Armeniei. Nici nu se putea altfel, Armenia e in razboi cu Azerbaidjanul din cauza enclavei Nagorno-Karabah, are inghetate relatiile cu Turcia si are o relatie dificila cu Iranul, vecinul din sud. Singura frontiera sigura este cu Georgia, in nord.

Primii care au protestat dupa anuntarea candidaturii lui Sargsyan pentru postul de premier au fost studentii, tinerii in general, cei care s-au nascut dupa colapsul Uniunii Sovietice. Generatia care s-a nascut in Armenia, nu in URSS. Spre sfarsitul saptamanii trecute, randurile protestatarilor s-au ingrosat. Principalele lozinci au fost: <> si <> si ele ii erau adresate premierului Sargsyan, care a condus in calitate de presedinte 10 ani Armenia.

Din primul minut, demonstratia a fost politica, fiind condusa de liderul unui partid de opozitie, deputat in Parlamentul de la Erevan. Nikol Pasinian a numit miscarea de protest "revolutie de catifea", spre stupefactia Kremlinului, care are alergie la cuvantul revolutie. Luni seara, la principalele emisiuni informative ale canalelor de televiziune rusesti, prezentatorii nici macar nu-si ascundeau ostilitatea fata de victoria manifestantilor. Iar acum cateva zile, intr-o importanta emisiune de "analiza" saptamanala, un important propagandist al Kremlinului i-a numit pe cei care organizau protestele "agenti ai Vestului". De altfel, Moscova i-a ramas loiala lui Sargsyan pana in ultima secunda.

E stupefiant cat de neajutorata e diplomatia ruseasca. Sa nu intelegi ca Armenia, partenerul strategic loial (alaturi de Belarus cea mai apropiata tara dintre fostele republici sovietice), se indreapta spre o grava criza politica e o proba de deprofesionalizare a diplomatiei ruse. Asta se intampla atunci cand serviciile secrete preiau controlul asupra aparatului diplomatic si politicii externe. Asta s-a intamplat si in Ucraina, tara pe care in mod suprinzator rusii nu aveau expertiza si unde contrazicand toate prognozele diplomatiei moscovite, "Euro-Maidanul" a invins, iar presedintele Ianukovici, sustinut de Putin pana-l ultimul moment, a fugit, refugiindu-se in Rusia.

Cu o incapatanare demna de o cauza mai buna, Moscova a repetat in Armenia greselile din Georgia ale lui Sevarnadze si din Ucraina ale lui Ianukovici. Kremlinul a pariat totul pe lideri corupti care dispretuiesc democratia. Prin reprezentantele diplomatice nici macar n-a mentinut contacte cu partidele si liderii opozitiei politice din tarile respective, privindu-i constant cu ostilitate si impingandu-i pe pozitii adverse.

De ce Sargsyan n-a ordonat represiunea impotriva manifestantilor? A facut-o in alte ocazii, de pilda in 2008. E un politician foarte dur, obisnuit cu situatiile tensionate. A luptat in Nagorno-Karabah, a participat in 1998 la lovitura de stat care l-a indepartat pe Levon Ter-Petrosian din functia de presedinte, a condus Partidul Democratic, un fel de Rusia Unita, in varianta armeana. A fost din primul moment unul din liderii clanului Karabah care controleaza institutiile administratiei publice, ministerele, serviciile secrete si armata, ca si cea mai mare parte a economiei armene.

Lacomia clanului Karabah a generat frustrare, nemultumire si chiar revolta, in cea mai mare parte a populatiei, mai ales in capitala Erevan. Armenii se simt umiliti de reprezentantii acestui clan, pe care-i considera straini. Acest clan care detine puterea de doua decenii in Armenia e considerat principalul responsabil pentru coruptia generalizata, nivelul scazut de trai, blocarea reglementarii problemei Nagorno-Karabah.

Botezata "revolutie de catifea" de catre liderul ei, "revolutie colorata" de catre unii comentatori moscoviti, alungarea de la putere a unui lider contestat dar puternic, ce detine inca o majoritatea confortabila in parlament si este seful celui mai mare partid in tara, marcheaza o premiera in fostele republici sovietice. Aici cei mai multi sefi de stat pleaca de la putere cu picioarele inainte.

"Revolutia" de la Erevan, indiferent de cum vor evolua lucrurile pe scena politica de aici, va starni cu siguranta frisoane nu doar in capitalele apropiate Baku si Tbilisi, dominate de regimuri autoritare sau oligarhice, ci si mai departe, la Chisinau si Kiev, unde nu peste multe luni vor avea loc alegeri, si chiar la Moscova, alegerile locale de aici putand genera o noua dinamica politica, intr-o tara parca blocata in mica glaciatiune a lui Putin.

Armand Gosu este conferentiar dr. la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti, analist specializat in spatiul ex-sovietic.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...