Colectivul libanez

Peste libanezi s-a pogorat o tragedia crunta. Doliul lor aminteste de-al romanilor in urma incendiului de la Colectiv: unul agravat de lipsa de speranta intr-un viitor grevat, ca si trecutul, de o corupta clasa politica.

O cumplita devastare a mutilat Beirutul. Explozia celor aproape 3.000 de tone de salpetru de amoniu a ucis sute de oameni si a lasat fara adapost 300.000 de oameni. Uriasa deflagratie a azotatului de amoniu, care a facut una cu pamantul portul, case, strazi si cartiere i-a indoliat nu doar pe libanezi, ci si pe toti strainii care nu si-au impietrit inima definitiv. Numeroase propuneri de asistenta au fost avansate de pretutindeni responsabililor de la Beirut.

Pana si vecinii israelieni traind la sud de Tara Cedrilor, care dispun de mijloace medicale, tehnologice si logistice importante, s-au oferit sa ajute. E improbabil insa ca oferta lor sa fie acceptata.

Cui sa-i pese de popor?

Tehnic, guvernul libanez e in stare de razboi cu statul evreu. Iar executivul e controlat, ca si restul tarii, de gruparea Hezbollah. Teroristii siiti, bratul prelungit al ayatolahilor iraniei si al aliatului lor sirian de la Damasc, criminalul ucigas al propriului sau popor, Bashar al Assad, au edificat in Liban un stat in stat. Unul corupt pana in maduva oaselor, condus de un premier care a anuntat ca-i va "pedepsi sever" pe cei responsabili pentru cumplita catastrofa.

Or, in acest caz ar trebui, dupa cum pe drept reliefa o tanara libaneza intervievata de un ziar german, ca premierul sa se pedepseasca singur. N-ar fi, e adevarat, singurul, care ar trebui sa se incuie si sa arunce cheia. Daca ar exista o justitie libaneza cat de cat demna de numele ei, ar trebui expediata dupa gratii intreaga protipendada a tarii.

Nu doar pentru ca ipocritele si cinicele autoritati in frunte cu seful guvernului stiau de giganticul depozit de nitrat de amoniu, care e deopotriva un ingrasamant si un explozibil. Si par sa fi stiut, de asemenea, ca imensa cantitate de explozibil a fost pastrata in conditii cu totul nesigure in portul libanez, in pofida celor mai elementare precautii si masuri de securitate.

Doua explozii imense au zguduit Beirutul si zonele inconjuratoare ale capitalei libaneze, provocand panica in randul populatiei. "Nu am vazut niciodata in viata mea un dezastru atat de mare", a spus guvernatorul din Beirut la televiziunea locala.

Un trecut grav avariat

N-ar fi singura enormitate pe care si-o permit de ani si decenii oficialitatile din multiconfesionala Tara a Cedrilor, care a fost pana anul trecut un important centru financiar regional, datorita bancilor sale controlate nu atat de stat, cat de sefii de clan din fruntea variilor grupuri religioase.

Lasate fara o minima supraveghere, mai-marii acestor banci mafiote au pus pe picioare jocuri piramidale care n-aveau cum sa se incheie altfel decat asa cum s-a terminat si escrocheria numita in Romania "Caritas": cu falimentul multora. Si cu o explozie a inflatiei, a carei rata a atins un procent delirant de 80%.

Dupa deceniul si jumatate de fierbinte conflict civil si cu interpusi, Libanul a devenit, din 1990 incoace, scena unei coexistente precare a diverselor comunitati. Cu afilierile lor tribale si religioase diferite, de la fosta majoritate crestin-maronita, devenita intre timp o minoritate, la siitii azi majoritari, si de la suniti si refugiatii sirieni la druzi, oamenii acestor grupuri practica traiul intr-o perpetua excluziune mutuala.

Comunitatile se confrunta intr-un soi de razboi rece, civil. Unul de care tot baronii locali profita, in timp ce de pe urma lui oamenii de rand de toate confesiunile nu au, ca de obicei, decat de suferit.

Un stat nenorocit de elite, nu de popor

Tragedia cumplita abatuta asupra libanezilor in vestul Beirutului din vina unor autoritati ticaloase i-a unit pe multi. Si este de notat ca nu putini cetateni de toate confesiunile s-au oferit cu admirabila generozitate sa le asigure un acoperis celor ramasi fara adapost.

Dar problema libanezilor depaseste pustiirile actuale. Calamitatea are dimensiuni nu doar religioase si economice, ci si politice. Teoretic, Libanul ar trebui sa fie o democratie, dar in fapt e un stat nu mai putin feudal si cleptocratic decat sistemul oligarhic reedificat in Romania de regimul Dragnea si ramas, pana azi, nedemantelat.

Dar Libanul e nu doar un stat in fapt esuat, ci si, partial, unul terorist. Spune tot faptul ca peste bastioanele coruptiei, care sunt executivul si administratia, troneaza recipientul de rachete iraniene numit Hezbollah, o grupare considerata terorista nu doar de americani, britanici si israelieni, ci si, mai nou, de catre germani. Una care n-are probleme sa-si ascunda uriasul arsenal ucigas in cartierele de locuinte, expunand populatia civila unui permanent pericol mortal.

Incat coruptia si degringolada institutionala au nasit deflagratia si au accelerat decaderea Libanului, impovarand grav trecutul unei tari splendide, ai carei cedri au servit candva la constructia Sfantului Templu de la Ierusalim. Vechiul rau persista. Sporit de anemia militara si diplomatica a europenilor si de neoizolationismul american, in speta de retragerea din Orientul Mijlociu a Statelor Unite, care, spre paguba proprie, au lasat vaste portiuni din zona la cheremul tiraniilor rusa, turca, iraniana si chineza, acest rau stravechi risca sa-i greveze durabil si viitorul.

Acest articol a aparut si pe Deutsche Welle.ro

Petre M. Iancu a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti. Intre 1980 si 1987 a lucrat la studiourile Sahia ca redactor si asistent de regie. In 1987 a emigrat in Germania. A fost redactor la postul de radio german Deutsche Welle, intre 1988 si 1990. A lucrat apoi vreme de doi ani pentru redactia romana a Europei Libere, in perioada imediat consecutiva revolutiei din 1989. Din 1993 pana astazi lucreaza din nou ca redactor la Deutsche Welle. A fost corespondent in Germania al TVR si al revistelor Dilema si 22. A publicat numeroase articole in presa centrala de la Bucuresti, colaborand frecvent si cu ziare din Germania sau Israel.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Care este cea mai importantă armă a Iranului

Principalele arme ale Iranului nu sunt bombele atomice. În ciuda fricii internaționale, țara nu a dezvoltat niciodată un arsenal nuclear. Cea mai puternică armă a regimului de la Teheran...

Israelul a fost atacat din Liban. Mai mulți soldați dar și civili israelieni sunt răniți, unii în stare gravă

Hezbollahul libanez a declarat miercuri că a lansat rachete şi drone asupra unei instalaţii militare din nordul Israelului, un incident despre care armata israeliană (IDF) a anunţat că s-a...