2020, plantatii de lebede negre

O retrospectiva sintetica a anului 2019, din perspectiva unei bune pozitionari geopolitice a Romaniei in 2020, nu poate ignora si nici exclude ingredientele amare care au marcat evolutiile globale si regionale anul trecut: accentuarea clivajului euroatlantic, impredictibilitatea actiunilor actorilor globali, controversele ontologice din interiorul Uniunii, absenta unei viziuni consensuale sau chiar majoritare privind viitorul Uniunii Europene, amplificarea fara precedent a provocarilor hibride, caderea cortinei geopolitice gri la Prut etc.

Analiza geopolitica a anului 2019, ca amplitudine a tendintelor manifestate in ultimul "cincinal", a fost propusa cititorilor Ziare.Com de catre subsemnatul inca din noiembrie 2019. Tusele analitice care s-au adaugat ulterior confirma justetea evaluarilor noastre din analiza-cadru mentionata.

Sintetic, anul geopolitic 2019 pentru Romania se arata astfel:

- va fi crescut gradul de impredictibilitate a provocarilor geopolitice, pe intreaga scala de manifestare, de la global la regional, de la vest la est etc.;

- aliatii si partenerii strategici ai Romaniei au ramas/raman pasivi in regiunea extinsa a Marii Negre (cu notabila exceptie a NATO/SUA) si imuni la evolutiile tectonice din centrul si estul Europei (iliberale si populiste) si din vecinatatea estica actuala a Uniunii Europene (aici geopolitice);

- Uniunea Europeana a ramas inerta si opaca in raport cu obligatiile autoasumate privind continuarea extinderii si pare ca nu isi poate reveni din upercutul Brexit si din pumnii geopolitici letali imbracati in manusi de box cu miros hibrid de Neva;

- capacitatea de predictie si de actiune politica a Romaniei a ramas la fel de modesta (invocam aici, prioritar, ratarea oportunitatii de a construi viziune prin exercitarea presedintiei semestriale a Consiliului Uniunii Europene, revenirea Republicii Moldova in sfera directa de influenta ruseasca etc.) si nu poate ridica ziduri de protectie impotriva amenintarilor hibride de pe toate orizonturile.

Marile provocari ale anului 2020 vor veni, pentru Romania, ca de obicei, tot din regiune si din relatiile bilaterale atat de complicate cu tarile din vecinatatea noastra (si/sau a Uniunii). Nu stim sa existe un proiect vizionar al Bucurestiului privind Republica Moldova. Prin extensie, nu stim sa existe un proiect vizionar al Bucurestiului privind Republica Moldova, Ucraina, Georgia si Balcanii, spatii vazute ca fiind strategice din perspectiva vecinatatii estice a UE si a extinderii ei.

In raport cu vecinii din vest, istoria va domina ca un taifun geopolitica in 2020; vom fi martori la o razbunare a istoriei, iar numele razbunarii va fi Trianon; vor curge rauri de sange ideologic pentru "comemorarea" Centenarului Tratatului de la Trianon (iunie 1920, Tratat prin care Marile Puteri recunoasteau Unirea Transilvaniei cu Romania). Ungaria va celebra in acest an, printr-o decizie a Adunarii sale Nationale, Anul Coeziunii Nationale, cu trimitere directa la Tratatul de la Trianon, in timp ce Romania condamna retoric "incercarea de rescriere a istoriei si de aducere in discutie a unor pozitii revizioniste, care este inacceptabila si nu se potriveste realitatii Europei secolului XXI sau ambitiilor de cooperare bilaterala". Varful actiunilor comemorative ale Budapestei va fi atins in iunie 2020 si este prefigurat de actiuni care au inceput deja in Parlamentul de la Bucuresti (reluarea eforturilor de promovare a proiectului legislativ privind autonomia Tinutului Secuiesc). Este lesne de inteles ca Trianonul va genera multe turbulente in relatia romano-maghiara, iar temperarea acestora va depinde in mare masura nu doar de performantele diplomatice ale celor doua tari, ci si de agenda politico-electorala incarcata din urmatoarele luni, precum si de interesele politice ale actorilor din Bucuresti si Budapesta - care pot dinamiza sau imblanzi, dupa caz, istoria intr-un an cu provocari multiple si cinice.

Din perspectiva de mai sus, nu sunt de neglijat unele mutari modeste de pioni periferici care contureaza o prietenie din ce in ce mai solida pe axa Budapesta-Moscova, precum initierea proiectelor comune ruso-maghiare de cercetare a spatiului, trimiterea unui astronaut maghiar in spatiu in 2024 (2024-2025), in cadrul Statiei Spatiale Internationale, cu suport logistic si tehnologic rusesc, deschiderea unei reprezentante la Moscova a Agentiei ungare de dezvoltare a exporturilor, dezvoltarea cooperarii in domeniul energetic (in special includerea Ungariei in proiectul TurkStream - prioritate declarata a Budapestei, proces care ar permite, teoretic, inceperea livrarilor de gaz rusesc in Ungaria prin intermediul acestui gazoduct inca in 2021) etc. Inrautatirea constanta a drepturilor identitare, culturale si lingvistice ale comunitatii maghiare din Ucraina, precum si istoria rautacioasa care ranjeste periodic in relatia romano-maghiara, par a fermenta si mai puternic istorica prietenie dintre Moscova si Budapesta.

Un al doilea ingredient regional extrem de toxic pentru Romania in 2020 il va reprezenta, foarte probabil, competitia politica si geopolitica pentru supravietuirea lui Igor Dodon in jiltul prezidential de la Chisinau la alegerile prezidentiale de la finele anului. Rusia pare a nu mai avea, aici, mai multe oua in cos. Igor Dodon si-a probat suficient fidelitatea fata de Kremlin pentru a mai risca surprize din jobenul altfel generos al Lubiankai. Opozitia nu pare capabila sa promoveze o figura cu sanse, iar cea actuala (Maia Sandu) pedaleaza in gol, fara suport explicit din partea mediilor care pot da substanta acesteia. In 2020, competitia geopolitica dintre Est si Vest se va juca aici simplu, cu miza permanentizarii la varf a actorilor pro-rusi. Uniunea Europeana nu tese paradigmatic la Chisinau, epuizata de luptele fratricide si clandestine din interior. Noua Comisie Europeana construieste greu planuri, viziuni, chiar reactii (a se vedea situatia exploziva din Orientul Mijlociu), iar vecinatatea estica nu va reprezenta sub nici o forma o prioritate reala de actiune, mai ales ca Balcanii asteapta in continuare primavara promisa in relatia cu Uniunea Europeana, dupa dusul rece primit din Paris in aceasta iarna de Albania si Macedonia de Nord.

Pot fi anticipate o serie de miscari stradale cu impact seismic moderat pe o intreaga geografie a geopoliticii gri, de la Chisinau la Kiev, de la Tbilisi la Minsk, de la Erevan la Baku etc. Aceasta regiune nu consimte inca scenariului de abandon la care pare a fi fost condamnata de catre marii actori politici inca de anul trecut, de aici seismele moderate - care, cel mai probabil, se vor produce inertial in anii urmatori. Cred totodata ca razboiul din Donbas va ramane o tema perena fara evolutii spectaculoase in 2020, in pofida arsenalului diplomatic si retoric care construieste periodic solutii de hartie.

O a patra previziune este ca actorii globali vor muta geopolitic independent in 2020. Nu doar evolutiile recente de la Bagdad, dar si reactiile concrete ale Washingtonului, Londrei, Parisului si Berlinului (la aceste evolutii si in general) probeaza un apetit in crestere al acestora pentru actiuni externe solitare. Washingtonul joaca solo la Damasc, Teheran, Bagdad, Phenian etc.; Parisul amana unilateral Albania si Macedonia de Nord si construieste armate europene, negocieri pentru est, Europe la Vladivostok etc.; Berlinul continua glorios cursa spre Europa a gazoductului Nord Stream 2, pe care patronii sai il enunta a fi functional la mijlocul acestui an; Marea Britanie testeaza Brexitul ca platforma de joc global propriu si anunta trimiterea unilaterala in Orientul Mijlociu a doua nave cu personal SAS / Special Air Service etc. Marile capitale nu mai cred in firul rosu direct...

Butoaiele cu pulbere se aprind pe rand, iar anul 2020 debuteaza cu Orientul Mijlociu. Lista pare lunga si impredictibila, iar coeziunile care pot impiedica aprinderea fitilului lipsesc cu desavarsire.

2020 nu va aduce pace in lume si nici mai multe coeziuni in vederea evitarii crizelor majore. Comunitatea internationala nu si-a mai probat de mult capacitatea de a evita crize prin negocieri solide intre actanti. In aceasta chimie a disperarii, aparitia unei noi crize majore la nivel global este iminenta, indiferent de numele sau geografia ei.

As indrazni sa anticipez, avand in vedere turbulenta din ce in ce mai neastamparata a regiunii, in toate formele ei suprapuse, conotative sau complementare (Europa Centrala si de Est, vecinatatea estica a UE, regiunea extinsa a Marii Negre etc.), ca o criza majora la nivel global va face obligatorie una de tip regional. In contextul in care Orientul Mijlociu isi atribuie, orgolios, o criza de impact global, iar Balcanii tac resemnat, regiunea noastra conduce detasat topul candidatilor la crize...

Cine pune degetul predictiei pe harta va gresi repede. Premise ale crizei cresc peste tot in jurul nostru si in interior. Peste tot in jurul nostru si in interior se cultiva cu harnicie plantatii de lebede negre...

Dorin Popescu este presedinte al Asociatiei Casa Marii Negre / Black Sea House - Constanta, singurul think-tank geopolitic din Dobrogea si singurul din Romania destinat geopoliticii spatiului extins al Marii Negre, si coordonator al filialei ICDE Constanta. Este analist politic, expert in geopolitica, fost diplomat, publicist, cadru universitar si doctor in Filologie.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ciolacu a făcut marele anunț. Ce se întâmplă cu candidatul alianţei PSD - PNL la Primăria Capitalei începând de luni

Medicul Cătălin Cîrstoiu este, în acest moment, candidatul alianţei PSD+PNL la Primăria Capitalei, a declarat sămbătă, 20 aprilie, preşedintele PSD, Marcel Ciolacu. Luni, 22 aprilie,...

Mihai Tudose, PSD: Noi am mai ieşit pe primul loc şi stăteam în gară şi ne-am uitat cum a trecut trenul

Europarlamentarul Mihai Tudose a declarat sâmbătă că PSD a mai câştigat alegerile în trecut, dar Guvernul a fost format din partidele de pe locul "doi, trei şi un pic din cinci" şi...