Fidel Castro, la judecata lui Dumnezeu si a istoriei

Moartea dictatorului Fidel Castro a emotionat pe cei care privesc la acest individ ca la un arhetip al revolutionarului romantic, asezandu-l langa Che Guevara, sex-simbolul revolutiei permanente in anii 60 ai secolului trecut.

Fidel Castro ar merita sa fie admirat, asezat la loc de cinste in analele istoriei contemporane, trecandu-se cu vederea erorile politice comise, datorita personalitatii lui remarcabile, ar mai zice altii.

Nimic mai fals! Toti cei care regreta moartea lui Fidel Castro se afla intr-o mare eroare provocata de necunoasterea realitatilor din Cuba sau sunt adepti ai comunismului stalinist si mai nou, ai neomarxismului cultural.

Fidel Castro a fost, inainte de orice, un tradator al propriului popor si al propriilor idealuri.

A pornit la lupta, intr-o eroica epopee revolutionara, pentru eliberarea poporului cubanez de sub dictatura sangerosului general Batista si de dobandire a independentei economice si politice, prin alungarea marilor corporatii multinationale americane care jefuiau Cuba.

Idealurile nobile care l-au manat in aceasta lupta au fost insa abandonate dupa ce Fidel Castro a dobandit puterea in Cuba. Reformele initiate, de inspiratie stalinisto-comunista, au distrus treptat economia tarii, au infometat populatia si au transformat Cuba intr-o semi-colonie militara a URSS.

Tot Fidel Castro a fost cel care a pus intr-un risc major intreaga planeta, in celebra "criza a rachetelor", cand URSS a incercat sa instaleze rachete nucleare pe teritoriul Cubei, pentru a lovi teritoriul SUA.

Intr-un sfarsit, sub conducerea fratilor Fidel si Raul Castro, Cuba s-a transformat intr-un mare lagar de concentrare, cu sute de inchisori in care au fost aruncati mii de detinuti politici care s-au opus dictaturii castriste, multi dintre acestia fiind fosti revolutionari care luptasera in trupele de partizani conduse de Fidel Castro in timpul Revolutiei Cubaneze.

Cuba de astazi este o insula a turismului sexual. Europenii cu bani, iar de ceva vreme si americanii cu bani vin pe insula sa se desfraneze in reteaua de turism special construita si exclusiv dedicata turistilor straini care ofera astfel regimului castrist mult dorita valuta forte.

Cuba de astazi este controlata de Politia Revolutionara (Securitatea cubaneza), iar in Partidul Comunist se duce o lupta surda intre conservatorii adunati in jurul lui Raul Castro si "reformatorii" care doresc trecerea cat mai rapida spre un model de stat asemanator Chinei comunisto-capitaliste.

Poporul cubanez asteapta cu resemnare ca schimbarea sa fie facuta de cei puternici ai lumii. Doar militantii pentru libertate isi asuma inca lupta si suferinta...

Fidel Castro nu merita admiratia noastra, nu merita sa fie pomenit in istorie ca un mare lider. Fidel Castro este doar un dureros exemplu a ceea ce se intampla cu un om atunci cand isi tradeaza propriile idealuri, propriul popor si mai ales, cand uita de Dumnezeu.

Despre Fidel Castro pot spune doar atat: Dumnezeu sa-l judece si sa-l ierte!

Va ofer un fragment din cartea cartea pe care am dedicat-o misiunii de sustinere a militantilor anti-castristi pe care am realizat-o cu cativa ani in urma, in Cuba, trimis acolo de o coalitie europeana pentru democratie, ca reprezentant al Pro Democratia. Cartea se numeste "Jurnal Cubanez. Amintiri din Absurdistan" si a aparut la Editura AIUS, Craiova, in anul 2011.

***

Episodul 14: Familia unui prizonier politic

Ganduri: Care sunt oare gandurile unui om aflat in puscarie pentru ca a cutezat sa se exprime liber impotriva tiraniei? Cum ii pare acestui om sacrificiul pe care il cere familiei ramase in chingile dictaturii? Cata putere trebuie sa fie intr-un om care accepta suferinta nu doar pentru el, dar si pentru cei dragi ca pret al marturisirii adevarului? Cati dintre noi ar renunta la binele familiei, chiar si la un "bine" precar si degradant, pentru a lupta cu tirania si a marturisi adevarul?

Jurnal: O mama cu fiul ei. I-am cunoscut acasa la Farinas, jurnalistul anti-comunist din Santa Clara. Mama a intrat sfioasa in camera unde o asteptam. Ii era parca rusine sa vorbeasca cu noi. Baiatul, un pusti de vreo zece ani, a pasit indraznet spre noi si ne-a intins mana. Ne-am salutat ca niste barbati, privindu-ne in ochi si strangandu-ne mainile cu fermitate. Mama si baietelul curajos sunt familia lui Omar Moises Ruiz, prizonier politic intr-o inchisoare din provincia Sanctu Spiritus.

O intrebam pe mama la cati ani e condamnat sotul. Nu ne raspunde, ne spune doar ca e condamnat pentru actiuni impotriva regimului. Apoi, se intoarce cu spatele spre baiat si ne arata prin semne: la optsprezece ani. Nu vrea ca baiatul sa afle ca nu-si va mai intalni tatal vreme de optsprezece ani. Picaturi de lacrimi ii lucesc in ochi, dar isi revine rapid. Nu trebuie sa-l sperie pe copil.

Sotul Barbarei Rojo Arias este incarcerat impreuna cu detinutii de drept comun. Autoritatile comuniste procedeaza asa cu detinutii politic tocmai pentru a le face detentia cat mai dificila cu putinta.

Omar Moises Ruiz este grav bolnav. Barbara Rojo Arias a fost obligata sa se retraga din "Damas de blanco", grupul de rezistenta al sotiilor de prizonieri politici, pentru a obtine ameliorarea conditiilor de detentie ale sotului si mai ales asistenta medicala pentru acesta.

Barbara ne face un semn discret spre baiat si ne spune, in soapta, ca si copilul este bolnav, sufera de ulcer. Despartirea fortata de tata i-a provocat un soc. Acum inteleg seriozitatea si lipsa oricarui zambet de pe chipul copilului.

Barbara Rojo Arias este economist de profesie. Pana la condamnarea sotului lucra la o banca de stat. Dupa arestare, directorul a inceput sa faca asupra ei diferite presiuni, inclusiv sa-i ceara sa comita nereguli. De fapt, directorul avea ordin de la partid sa o determine sa demisioneze, ceea ce s-a si intamplat.

Barbara si copilul traiesc din mila rudelor, din mici comisione pe care le mai face Barbara si din ajutoarele primite din lumea libera. In general, sotiile celor condamnati pentru motive politice nu pot sa-si pastreze locul de munca. Ajutor de somaj nu primesc pentru ca, oficial, in Cuba comunista nu exista someri.

Barbara ne spune ca programul de vizite la inchisoare este foarte restrictiv: o vizita familiala o data la 45 de zile si o vizita matrimoniala o data la 60 de zile. Cand sotul are drept la pachet, ii duce mancare si haine, uneori si medicamente primite de la organizatiile umanitare occidentale.

O intrebam daca exista vreo sansa ca sotul sa fie liberat conditionat sau eventual gratiat. Barbara zambeste trist, priveste spre copil si ne spune ca speranta nu moare niciodata. Vorbe rostite pentru copil. Ochii ei ne marturisesc insa ca este disperata.

Il privesc pe baietelul tacut si maturizat inainte de vreme. Simt cum ma cuprinde revolta. Revolta impotriva mea pentru ca nu pot face nimic pentru acest copil. Revolta impotriva comunistilor care au transformat Cuba intr-o insula-inchisoare, schingiuitorii de copii.

Revolta impotriva europenilor care vin aici sa petreaca in dezmat cu curvele si bisnitarii, europeni umflati de bunastarea egoista a societatii consumiste si nepasatori la drama cubanezilor.

Simt revolta impotriva intregii lumi, iar pentru o clipa ma revolt si impotriva lui Dumnezeu: de ce atata suferinta, Doamne?

Cartea mea Jurnal Cubanez. Amintiri din Absurdistan poate fi lecturata pe site-ul Asociatiei PRO DEMOCRATIA, la adresa http://arhiva.apd.ro/proiect.php?id=56

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....