Istoria cafelei - de la caprele dansatoare, la ritual social

Joi, 01 Octombrie 2020, ora 05:45
6258 citiri
Istoria cafelei - de la caprele dansatoare, la ritual social
Foto: Pixabay

A doua cea mai comercializata marfa din lume, dupa petrol, cafeaua este companionul nostru constant si principal liant social. In fiecare zi, pe intreg mapamondul, se consuma trei miliarde de cesti de cafea. Astazi, 1 octombrie, este sarbatorita in toata lumea, astfel ca se cuvine sa o celebram pe masura importantei ei in vietile noastre si sa ne amintim cat de tumultuos i-a fost drumul de-a lungul secolelor, de la capritele pe care le facea sa danseze, pana la ritualul social care este astazi.

Originara din Etiopia, cafeaua a calatorit in jurul lumii timp de secole si a schimbat natiuni intregi si economii.

La ibric, filtru sau espresor, cu sau fara caimac, dulce sau amara, din Marele Bazar din Istanbul, pana la cafenelele cochete din Roma sau Paris, din Orientul Mijlociu si pana in Groenlanda, cafeaua este astazi consumata pe toate continentele, intr-o mare varietate de retete si este cea mai indragita bautura din lume.

Legenda spune cum Kaldi, un tanar pastor de capre din Etiopia secolului al IX-lea, a descoperit efectele energizante ale cafelei cand si-a vazut caprele sarind atat de frenetic incat pareau ca danseaza. Pastorul a facut legatura intre comportamentul neobisnuit al caprelor si faptul ca mancasera niste fructe rosii dintr-un mic arbust, noteaza Historia

Kaldi a povestit intamplarea staretului unei manastiri, iar acesta a venit cu ideea de a praji si fierbe apoi fructele rosii, pentru a face o bautura. A aruncat fructele in foc si atunci a fost pentru prima oara cand aroma inconfundabila a ceea ce numim astazi cafea a invadat aerul noptii. Boabele prajite au fost macinate si dizolvate in apa fierbinte: asa s-a facut prima ceasca de cafea din lume.

O alta poveste spune ca, de fapt, cafeaua a fost descoperita pentru prima data de un seic pe nume Omar, discipol al misticii sufiste. Aflat in exil, Omar, care era renumit pentru capacitatea sa de a vindeca bolnavii prin rugaciune, a locuit intr-o pestera. Flamand fiind, intr-o zi Omar a gasit niste fructe rosii pe care a vrut sa le manance, dar i s-au parut amare. Le-a prajit, dar asta le-a facut si mai tari. In cele din urma, a incercat sa le fiarba, rezultand un lichid maroniu parfumat care, intr-o clipa, i-a oferit o energie nefireasca, ce i-a permis sa ramana treaz zile intregi.

Descoperirea lui a avut un asemenea succes, incat i s-a permis sa se intoarca acasa, in orasul Mocha, unde a fost ridicat la rangul de sfant, in timp ce cafeaua a inceput sa se raspandeasca in intreaga lume araba.

Oricum ar fi fost, cele mai timpurii dovezi credibile despre cultivarea plantei de cafea si utilizarea boabelor pentru consum apar in manastirile sufite din Yemen, la mijlocul secolului al XV-lea. Calugarii foloseau bautura pentru a-si prelungi timpul de devotiune. De asemenea, era recunoscuta ca un inhibitor al apetitului in perioadele de post.

De aici, traducerile manuscrisului lui Al-Jaziri urmaresc drumul cafelei din Yemen spre celebrele Mecca si Medina, iar mai apoi spre cosmopolitele orase orientale Cairo, Bagdad, Damasc, Alep, Constantinopol si Istanbul.

In 1511, apare prima interdictie a consumului de cafea. Imamul conservator al curtii teologice din Mecca incrimineaza efectele energizante ale bauturii. In 1524, Suleiman I ridica prohibitia, permitand raspandirea cafelei spre restul Orientului Mijlociu si al Imperiului Otoman.

Pana in secolul al XVI-lea, cafeaua devenise o bautura foarte populara in Persia, Egipt, Siria si Turcia, reputatia sa fiind sporita de mii de pelerini care vizitau in fiecare an orasul sfant, Mecca.

Din Orientul Mijlociu, popularitatea cafelei s-a raspandit curand prin Balcani, Italia si apoi in restul Europei - spre Est, pana in Indonezia si apoi spre Vest, pana in America.

Se pare ca prima statie europeana a cafelei a fost insula Malta, care pe atunci nu era considerata parte a Europei, unde a ajuns odata cu sclavii musulmani, care deja o cunosteau si o consumau.

Cafeaua a devenit treptat o forta atat de puternica, incat a schimbat societatea. Desi bautura preparata si consumata acasa, cafeaua era servita si in cafenelele publice (qahveh khaneh), aparute in sate si orase din Orientul Mijlociu si din estul Africii.

In aceste cafenele oamenii mergeau sa socializeze. Cafeaua si conversatia au fost completate apoi cu tot felul de alte forme de divertisment: spectacole muzicale, dans, partide de sah si, cel mai important, barfe, certuri si discutii despre noutatile zilei.

Curand, cafenelele si-au primit supra-numele de "scoli ale celor intelepti", locul in care oamenii mergeau cand voiau sa afle ce se mai intampla in lume. Asa s-a stabilit prima legatura dintre cafea si viata intelectuala.

Cafeaua, la fel ca alcoolul, a cunoscut si perioade de prohibitie, atragand frica, suspiciunea, nelinistea sau ipocrizia religioasa. Daca zelotii din toate religiile s-ar fi unit impotriva cafelei, poate cafenelele din ziua de astazi nu ar mai fi fost atat de populare.

Consumul de cafea a fost interzis de juristii si savantii care se intruneau la Mecca, in 1511. Liderul miscarii care se opunea cafelei a fost guvernatorul Khair Beg, care se temea ca deja celebra bautura va favoriza opozitia impotriva guvernarii sale, reunind barbatii in jurul unei cesti de cafea si permitandu-le sa discute despre esecurile sale.

Astfel s-a nascut asocierea cafelei cu revolutia. A fost decretata pacat (haraam), iar controversele cu privire la caracterul sau psihotrop au facut ravagii in urmatorii 13 ani, pana cand interdictia a fost anulata definitiv, in 1524, printr-un ordin al sultanului otoman Selim I. Guvernatorul din Mecca, Khair Beg, a fost executat la ordinul sultanului, care a proclamat in continuare cafeaua ca fiind sacra.

Si in Cairo a existat o interdictie similara, in 1532, cafenelele si depozitele de cafea din oras fiind devastate.

In Europa, cafeaua s-a confruntat cu suspiciunea maselor si prejudecatile religioase, aceleasi pe care le intalnise si in Orientul Mijlociu si in Turcia. Venetienii credeau ca lichidul exotic misterios era intoxicant.

Catolici au numit-o "inventia amara a Satanei", care purta pecetea islamului si parea, in mod suspect, un inlocuitor al vinului, asa ca a fost scoasa in afara legii.

Situatia a fost schimbata de Papa Clement al VIII-lea, care s-a vazut nevoit sa intervina in aceasta controversa. Dupa ce a gustat el insusi cafeaua, Papa a decretat ca era o bautura crestina.

Dupa ce a gustat din prima sa ceasca de cafea, Papa Clement a declarat cu duiosie: "Aceasta bautura a diavolului este atat de delicioasa, ar trebui sa inselam diavolul botezandu-l".

Nici in epoca moderna cafeaua nu a iesit din sfera controverselor. Beneficiile si daunele pe care le poate aduce sanatatii au facut obiectul unui numar impresionant de studii.

Totusi, potrivit site-ului reputatului spital Johns Hopkins, din Statele Unite, consumata cu moderatie si asociata cu meniuri sanatoase, cafeaua ajuta la sanatatea inimii si poate scadea riscul de a face boli precum Alzheimer, Parkinson sau diabet.

Potrivit Publimix, primul bautor roman de cafea cunoscut pare sa fi fost Logofatul Ioan Tautu (?- 1511), din Moldova, iar prima cafenea aparuta in Bucuresti este atestata documentar in 1667, in vremea domnitorului Radu Leon. Stabilimentul era proprietatea lui Kara Hamie, fost ienicer in garda palatului imparatesc din Constantinopol.

Cafenelele din Bucurestii Vechi, din secolele XIX si XX, reproduc in mare masura romantismul epocii, cu doua varietati diametral opuse: una, imitand cafenelele occidentale, sofisticate si elegante, si o alta, tributara spiritului balcanic si traditiei otomane, cu pereti innegriti de fum si mese soioase. Numitorul comun al celor doua tipuri era ca ambele aduceau impreuna oameni care impartaseau barfe, ultimele noutati sau interese artistice, in special literare. Cele mai ilustre cafenele ale Bucurestiului au fost: Capsa, Otetelisanu, Regal, Imperial si Union.

Spatii de dezbatere si incubatoare pentru tinere talente, cafenelele erau centrul vietii culturale, dupa cum atesta poetul Virgil Carianopol: "Ca sa devii scriitor, trebuia sa obtii botezul Capsei, care, fara nici o firma literara, era totusi redactia redactiilor, nodul gordian al trecerii spre nemurire".

Cafeaua a adunat in jurul ei la povesti nume precum Dan Barbilian (Ion Barbu), criticul Serban Cioculescu, poetul Vlaicu Barna, scriitorii Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Corneliu Moldovan, Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu, Ion Minulescu si multi altii, care si-au gasit inspiratia in adancul cescutei aromate.

Primita cu frica sau entuziasm, interzisa sau adorata, cafeaua si-a scris propria sa istorie tumultoasa, pentru a deveni, in cele din urma, cel mai firesc mod de a incepe fiecare zi.

Simona Halep ajută România după 5 ani! Șansa istorică ratată la ultimul meci
Simona Halep ajută România după 5 ani! Șansa istorică ratată la ultimul meci
Simona Halep, care revine în competiţii la Miami Open după ce TAS i-a redus suspendarea pentru încălcări ale Programului Anti-Doping în Tenis, face parte din echipa României care va...
De ce cafeaua poate avea efectul opus și te face somnoros
De ce cafeaua poate avea efectul opus și te face somnoros
Cafeaua este o băutură populară de dimineață. Aproximativ 85% din populația Statelor Unite bea cel puțin o băutură cu cofeină zilnic. Pentru mulți oameni, doza zilnică de cofeină...
#cafea, #istorie, #prohibitie, #prejudecati, #cafenele, #revolutie , #stiri internationale