Lectia conflictului din Nagorno-Karabah: Dronele au facut ravagii pe campul de lupa

Expertii laboratorului de analiza al Modern War Institute, din cadrul celebrei Academii Militare West Point, au facut o analiza succinta a rolului si locului din ce in ce mai important ocupat de catre utilizarea dronelor pe campul de lupta.

Pe 9 noiembrie 2020 a izbucnit conflictul armat intre Azerbaidjan si Armenia, (un conflict care a durat sase saptamani), asupra teritoriului Nagorno-Karabakh. Acesta s-a incheiat (sau cel putin s-a intrerupt) printr-o umilitoare infrangere a militiilor armene si pierdere de catre Armenia a controlului efectiv territorial si economic aupra micii enclave. Conform conditiilor acordului de pace, Azerbaidjanul va pastra teritoriul castigat prin forta armelor. Rezultatul strategic militar poate fi interpretat ca o victorie a dronelor, se arata in analiza celor de la Modern War Institute, citata de publicatia DefenseRomani.ro.

O varietate de factori au contribuit la succesul militar al Azerbaidjanului, dar dronele de lupta au fost o parte esentiala. Din datele obtinute, pe perioada conflictului, Azerbaidjan a desfasurat urmatoarele tipuri de armament: drone israeliene tip Harop pentru distrugerea sistemelor de aparare antiaeriana armene, vechile bimotoare sovietice dotate cu sisteme de control de la distanta pentru a "zapaci", focul de aparare antiaeriana, munitiile israeliene Orbiter-1K precum si Bayraktar TB2 de fabricatie turca pentru a lansa atacuri. Un mix cu adevarat exploziv si deosebit de eficient, armata Armeniei, fiind practic lasata fara capacitate de replica militara din chiar a doua saptamana a conflictului. Ultimile doua saptamani pentru Azerbaidjan nu au reprezentant decat ofensiva militara locala de "curatare" a teritoriului ocupat.

Succesul dronei Bayraktar TB2

TB2 a avut un succes deosebit, contribuind in mod semnificativ la infrangerea masiva suferita de fortele armene: estimarile HUMINT, OSINT si SIGNIT au plasat pierderile Armenei incepand cu 23 octombrie - cu mai mult de doua saptamani inainte ca acordul de pace sa inceteze lupta - la 144 de tancuri, treizeci si cinci de vehicule de lupta, nouasprezece transportoare blindate de personal si 310 camioane (plus zeci de piese de artilerie si sisteme de aparare antiaeriana). In schimb, pana in acel moment al luptei, se pare ca Azerbaidjanul ar fi pierdut doar un TB2 si un numar mic de munitii. Armenia nu a avut de ales decat sa accepte infrangerea.

Conflictul ilustreaza eficacitatea dronelor pe campul de lupta modern, impunand insa si o concluzie mandatorie pentru orice stat major al armatei unui stat: importanta sistemelor de depistaj, contraofensiva si capacitate electronica de bruiere, adica o integrare totala a mecanismelor hard si soft contra-drone pentru apararea efectiva impotriva lor. Astfel de sisteme anti-drona vor ajuta in mod exceptional la echilibrarea efectelor destabilizatoare ale proliferarii dronelor pe campul de lupta.

Avantaj dronelor pentru tarile cu putere militara redusa sau invechita

Pentru statele mici si mijlocii, a avea drone creeaza un avantaj semnificativ fata de omologii fara acestea. Statele mai mici, precum Armenia si Azerbaidjanul, au forte aeriene relativ nesofisticate, cu un numar limitat de avioane de lupta. Dronele sunt o alternativa semnificativ mai ieftina si la fel de letale, daca sunt utilizate corect. Dronele ofera si avantaje tactic. TB2, si multe drone ca acesta, pot sa survoleze o tinta pe durata unei intregi zile de 24 de ore, adesea mai mult decat atat, fara a putea fi detectate in mod real.

Drona poate, de exemplu, sa urmareasca un punct de reducere teritoriala (de sufocare) - e o vale, o trecatoare ingusta sau un pas de munte - posibil utilizata de catre fortele inamice ca apoi sa poata decima respective forte fara a fi nevoie de un material militar complex, transfer local de resurse umane sau prea multa decizii de comanda. Eventual orice unitate militara expusa in raza de actiune a unei drone este expusa riscului sau letal.

In acelasi timp, din punct de vedere informational dronele sunt excelente pentru a clarifica confuziile inerente oricarui razboi de tipul celui care a avut loc in enclava armeana: dronele de supraveghere pot fi echipate cu camere, senzori cu infrarosu, LIDAR (detectarea si distanta luminii) si alte sisteme pentru a urmari absolut orice activitate, fie ea militara, economica pana la nivelul cunoasterii numarului de animale domestice sau slabatice traind in zona de interes. Disiparea confuziilor reduce si numarul de victime colaterale sau pagube material suplimentare. Chiar si pentru puteri mai mari cu forte aeriene mai mari si mai avansate, aceste avantaje ofera un adjuvant semnificativ avioanelor cu echipaj uman.

Apararea impotriva dronelor

Insa cealalta jumatate a ecuatiei este apararea impotriva dronelor. In conflictul din Nagorno-Karabakh, Azerbaidjan a eliminat rapid sistemele de aparare aeriene limitate ale Armeniei. Armenia nu pare sa se fi gandit si la acest aspect crucial pentru un razboi localizat. Nu numai ca strategii sai militari nu au considerat ca trebuie sa detina sisteme anti-drone dar, potrivit fotografiilor care circula pentru analiza post factum, metoda veche de utilizare a armatei de teracota, adica din carton pentru a induce in eroare inamicul era formata din momeli improvizate (aka manechine) si tunuri antiaeriene definitiv nesofisticate. Cum se spune: nu trageti cu tunul dupa muste, asa nici Armenia nu a inteles ca nu tunul rezolva problema dronelor de atac.

De aceea, spre exemplu, Statele Unite au asigurat investitii semnificative, instruire si dezvoltare de concepte ofensive si defensive pentru combaterea dronelor. Bugetul 2021 al Departamentului Apararii are prevazute 404 milioane USD pentru cercetare si dezvoltare si 83 milioane USD pentru achizitii. Dar majoritatea statelor cu siteme militare invechite sau minore din punct de vedere al capacitatilor tehnologice contemporane. De aceea este important a intelege ca noua terminologie strategica va face distinctia clara dintre tehnologie moderna (deja depasita de viteza cu care se schimba tehnologia in zilele noastre) si tehnologia contemporana, deoarece analizele strategice de anul viitor, vor include cele trei stadii de caracterizare: modern, contemporan si viitor apropiat - din punct de vedere al aplicabilitatii efective pe campul de lupta si calitatilor de integrare. Deci pentru SUA, aceste investitii in tehnologia de drone ofensive cat si in sisteme complexe, integrate contemporan, sunt decisive si ele vor creste de la an la an, fapt reflectat si in bugetele militare deja propuse in viitor.

Provocarea strategica a prezentei dronelor va creste fundamental in urmatorii ani

Dronele prolifereaza pe tot globul. Turcia a vandut TB2 catre Qatar, Libia si Ucraina. La inceputul lunii octombrie, Ucraina a anuntat ca doreste sa cumpere inca 48 de TB2. In iulie, Statele Unite au eliminat din restrictiile privind exportul de drone care zboara la viteze de sub opt sute de kilometri pe ora, limita incluzand MQ-9 Reaper, folosit frecvent in razboiul din Afganistan. MQ-9 a fost deja exportat sau aprobat pentru export in Franta, Italia, Olanda (subliniem ca dronele olandeze vor fi neinarmate), Germania (vanzare anulata), Spania, Emiratele Arabe Unite si Regatul Unit. La nivel global, New America Foundation a identificat peste trei duzine de tari cu drone inarmate iar numarul lor creste de la an la an. Deci razboiul dronelor nu mai este subiect de film science fiction, ci devine o realitate din ce in ce mai integrata in marile mecanisme strategice militare.

Si tehnologia avanseaza. Dronele functioneaza din ce in ce mai mult in numar mare, cu grade mai mari de autonomie. Statele lucreaza la dezvoltarea si testarea roiurilor de drone - drone care comunica intre ele pentru a atinge obiective comune. De exemplu, in septembrie, CETC, o companie chineza de stat, a testat cu succes un vehicul de lansare care trage pana la patruzeci si opt de drone pretinse a fi echipate cu software care permite un anumit grad de cooperare.

In acelasi timp, dronele pot fi operate din ce in ce mai mult cu un control minim sau lipsit de control uman. Se pare ca TB2 produs de Turcia are un sistem de zbor complet automat si este capabil de taxi si parcare autonome. Reducerea timpilor si terenului de aterizare devine din ce in ce mai vizibila. Tehnologia este suficient de simpla incat dronele hobbyiste disponibile pentru aproximativ 1.600 de dolari pot zbura autonom de-a lungul cailor predesemnate, pot urma tinte si pot mentine o altitudine specificata. Combinatia de autonomie si roi exacerbeaza provocarea anti-drone: statele trebuie sa se apere impotriva mult mai multor drone decat celor exclusiv militare sau de intelligence, iar autonomia lor transformata practic intr-o cursa a adolescentilor intarziati la orele de somn, reduce spre zero multe dintre sistemele de aparare impotriva dronelor, efectiv facandu-le inutilizabile.

La miljocul Evului Mediu cultura populara imaginase vrajitoarele ca un fel de drone, zburand in plina noapte, pe o coada de matura. Astazi insa, exista si se dezvolta asa numitii "vulturi de vanatoare", adica avem, la scara intregii lumi o adevarata vanatoare de drone. Gama larga de optiuni creeaza o provocare semnificativa pentru toate statele care realizeaza importanta dronelor. Care sisteme functioneaza bine si care sunt cele mai bune solutii la provocarile pe care le pun dronele?

Ajutorul fundamental pe care armata SUA trebuie sa il acorde, in special aliatilor sai de mai mica anvergura sau cu capacitate militara redusa, se refera la extinderea dincolo de sfatul militar la reala tehnologie in ceea ce priveste atenuarea amenintarilor pe care le reprezinta dronele, precum si exploatarea punctelor slabe ale acestora. Daca dronele ofera un ochi de neegalat peste campul de lupta, un raspuns evident este sa orbesti ochiul. Ceea ce este mai putin evident este cel mai bine sa-l orbiti. Statele ar trebui sa desfasoare momeli? Camuflaj nou? Lasere avansate? Alternativ, puterile mari pot oferi informatii despre cum sa fie atacete cibernetic cel mai bine sistemele electornice ale dronelor.

Dronele actuale sunt adesea controlate de piloti la distanta care opereaza in statii de control la sol. Directionarea acestor sisteme ar putea impune costuri suplimentare pentru a dauna operatorilor instruiti, iar militarii au probabil mai putine statii de control la sol decat drone. Puterile mari pot ajuta la identificarea si directionarea acelor sisteme prin schimbul de imagini prin satelit, informatii colectate, sfaturi strategice sau tehnologii special concepute.

Din punct de vedere strategic, marile puteri militare ale lumii ar trebui, de asemenea, sa ajute puterile mai mici sa stie cand directionarea sistemelor de control la sol ar putea crea riscuri mai largi de escaladare a conflictelor: unele rapoarte indica faptul ca soldatii turci ar fi putut sa opereze TB2 care zburau impotriva fortelor armene, fara ca acestea sa aiba cunostinta, deci, daca este adevarat, uciderea operatorilor turci ar fi riscat sa extinda conflictul, introducand Turcia. Iar Turcia tocmai acest lucru si-l propusese, pentru a extinde influenta sa militara fizica in respectiva zona.

De aceea Statele Unite si comunitatea internationala ar trebui sa ofere sisteme anti-drone, instruire si know-how. Supravietuirea statelor aliate mai mici poate depinde de aceasta. Nagorno-Karabakh ne-a demonstrata urgenta in materie de razboi al dronelor.

Cum incearca apropiatii lui Dragnea sa-l dea grav bolnav de COVID-19: "De 2 zile nu reusim sa luam legatura cu el"

Cum au neutralizat avioanele F-35 israeliene apărarea antiaeriană a Iranului

Israel a demonstrat puterea avioanelor F-35 prin distrugerea aproape totală a apărării antiaeriene a Iranului, fără nicio pierdere, a declarat șeful Statului Major al armatei britanice, citat...

Alternosfera își îndeamnă fanii să aleagă adevărul și democrația, nu influențe obscure. Cel mai nou album al basarabenilor este despre propagandă și manipulare.

Cel de-al saptelea album trupei Alternosfera din Republica Moldova se numeste "Steaguri fără culori" și a fost lansat într-un moment de criză la nivel global. Cu referire directă la contextul...