Navalnii, Belarus si frica de propriul curaj

Speriata parca de propriul curaj, Germania da inapoi in fata Rusiei, cu care se luase anterior in piept. Ce sperante globale mai sunt, cat timp China isi continua genocidul uigur, iar SUA sunt in clinci cu ele insele?

In spatiul postsovietic se perpetueaza cele mai sinistre crime. In reactie la eroismul aparatorilor democratiei bieloruse, pare sa fi fost rapita luni dimineata, pe strazile din Minsk, Maria Kolesnikova, sefa din tara a opozitiei din Belarus. Tara al carei dictator, protejat de fratele sau mai mare de la Moscova, Vladimir Putin, refuza sa se conformeze vointei populare, exprimata clar in alegeri si proteste, de a demisiona.

Putin a avertizat in repetate randuri vestul sa nu se amestece in treburile din Belarus, anuntand, totodata, ca il va ajuta la nevoie, cu forte proprii de politie, pe Alexander Lukasenko. Putin are de unde, de vreme ce politia rusa refuza sa-si faca datoria de a rezolva dosarul sefului opozitiei ruse, Alexei Navalnii.

Reactii germane la acuze ruse

In rastimp, seful diplomatiei germane da din colt in colt, parand sa incerce sa salveze North Stream II. Heiko Maas a respins recent acuzele Kremlinului. Potrivit lor, autoritatile germane ar "tergiversa" investigarea cazului criticului presedintelui rus Putin, Navalnii, cazut victima, potrivit Berlinului, unei tentative de asasinat cu arma chimica Noviciok.

Pe un ton politicos, ba chiar prevenitor, ca si cum s-ar teme sa nu care cumva sa bruscheze sensibilitatile Moscovei, Maas s-a grabit totodata sa precizeze ca n-ar exista "niciun motiv sa nu i se aprobe Rusiei cererea de ajutor juridic" in dosarul Navalnii. Aparandu-se cu o jumatate de gura de abuzivele invinuiri rusesti, Maas le-a recuzat, cerand colaborarea Kremlinului, in timp ce deplangea "perdelele de ceata" rusesti, din care "s-au vazut mai multe in ultimele zile".

Or, ajutorul juridic in chestiune, care ar trebui sa fie de competenta puterii judecatoresti, nu a celei politice, ar fi prea de tot unilateral. Caci la aproape trei saptamani de la atacul cu o arma de distrugere in masa asupra lui Navalnii, Moscova continua sa blocheze orice informare onesta si transparenta de natura sa contribuie la elucidarea faptei.

Maskirovka si aplicarea dezinformarii in cazul Navalnii

Arma retorica de distrugere propagandistica in masa la care recurge Moscova de ani de zile, ca sa abata pretutindeni firescul oprobriu de la regimul Putin si de la nedemnele sale fapte, e un soi de bomba cu fragmentare. Sau "cu dispersie". Invelisul acestei foarte ucigase munitii de rapus tintele "in miscare" care acuza Kremlinul e negarea categorica si cat mai larg raspandita a unei fapte evidente, asa cum a fost tentativa de asasinare a familiei Skripal de catre politia secreta a regimului Putin. Ori implicarea Moscovei si a armelor ei in doborarea unui avion de pasageri asupra Ucrainei.

Dimpreuna cu negationismul se livreaza televiziunilor, site-urilor rusesti si celor afiliate, precum si retelelor de socializare mai multe variante concomitente si adesea contradictorii de contraatac, insotite de zgomote menite sa sporeasca spaima, confuzia si intimidarea.

In cazul Navalnii, aceste munitii mai mici, dar nu mai putin letale, smintitoare si cu efect intimidant, au constat dintr-o baterie de afirmatii doar aparent plauzibile, in fapt, insa, contrafactuale si absurde.

Potrivit lor, daca Rusia ar fi vrut sa-l omoare pe Navalnii n-ar fi dat, chipurile, gres. Caci, dixit sefa propagandei externe a Rusiei, Margarita Simonian, "n-ar fi permis iesirea lui din tara". Vinovati ar fi, prin urmare, serviciile secrete occidentale. Si, in genere, dusmanii lui Putin.

Remarcabile, in context, sunt impenitenta si insolenta agresiva a redactoarei sefe a postului RT. Care, dupa cum remarca ziarul elvetian NZZ, l-ar considera astfel, implicit, pe seful ei, Vladimir Putin, un "potential asasin" eficient. La fel de uimitoare e dexteritatea cu care ea si agentii interni si externi de influenta ai Kremlinului raspandesc cele mai delirante ipoteze privind intoxicarea lui Navalnii.

Amplificarea mesajelor Moscovei prin agentii ei de influenta

"Sa ne ferim de speculatii", afirmase in context, intr-un talkshow recent, reprezentanta fostului partid comunist estgerman, "Die Linke", Sevim Dagdelen. "Eu n-am fost la fata locului si nu l-am vazut pe faptas", a adaugat ea, acuzand simultan aluziv si conspirationist serviciile secrete germane care ar fi experimentat si ele, candva, cu Noviciok.

Obiectivul acestor manevre e sa semene o cat mai ampla confuzie si nesiguranta in vest si, totodata, o cat mai profunda neincredere in verdictul savantilor berlinezi si, in genere, in institutiile occidentale, ca si in cele ale statului german. Confuzia, neincrederea si suspiciunile vehiculate functioneaza ca un paratraznet menit sa-l apere pe liderul suprem, Putin, de firescul fulger al furiei lumii civilizate.

Rezultatul acestui ticalos efort e vizibil in incercarile extremei stangi germane de a lua apararea deopotriva sangeroasei dictaturi ruse si proiectelor ei de suflet. "Germania se impusca in propriul picior" daca revoca North Stream II, a avertizat pe un ton lugubru postcomunista Dagdelen, aruncandu-se cu ardoare in lupta pentru interesele comune ale Moscovei si ale concernelor germane, in contra celor "ale lui Donald Trump". Caruia Germania n-ar avea "voie sa-i fie unealta".

In fata unor crime si obraznicii de agitprop de asemenea dimensiuni si a unei scene internationale dezolante, marcate de razboiul Americii cu ea insasi, ca si de tot mai asertiva si genocidala China, diplomatia germana ar trebui sa-si consolideze, inainte de orice, propria credibilitate.

Autodiscreditarea prin nehotarare

Or, seful diplomatiei germane o slabeste, relativizand, mai nou, declaratiile oficiale, berlineze, indicand eventualitatea recursului la sanctiuni impotriva Rusiei si a unui moratoriu sau chiar stop definitiv al proiectului North Stream II. Maas a declarat, recent, ca ar "mai exista multe motive bune" pledand in favoarea gazoductului ruso-german.

Maas nu amenintase anterior degeaba cu punerea pe butuci a acestui proiect. Despre care stie bine ca ii supara grav pe varii parteneri si aliati ai Germaniei din NATO si UE. Maas e constient ca North Stream II dezbina serios vestul si ii amplifica periculos dependenta energetica de o Rusie, care, in deceniile de cand Germania ii arata multa intelegere in speranta unei ameliorari si democratizari, nu s-a schimbat in bine niciun pic. Si nu e un secret pentru demnitarul german ca Rusia lui Putin ar profita de pe urma gazoductului. Caci s-ar inarma si mai usor, extinzandu-si totodata propaganda, spre a pune si mai lesnicios sub control propria populatie si pe cele ale altor tari, astfel incat o asemenea cooperare ar reduce la absurd nu doar setul valoric german si apusean, ci si eforturile de aparare ale aliantelor occidentale.

Un efect nu mai putin pernicios decat actualele pertractari germane privind gazoductul si niste sanctiuni evident necesare impotriva Rusiei il are atitudinea abulica a UE fata de dictatorul bielorus. Care continua sa aresteze in masa si sa faca sa dispara oameni politici, ziaristi si protestatari pasnici. Totusi, spre dezonoarea UE, Comunitatea a refuzat, la insistentele Germaniei, Frantei si Italiei, sa instituie sanctiuni impotriva dictatorului bielorus Alexander Lukasenko. S-a spus ca s-ar evita astfel, chipurile, "inchiderea de canale de comunicare" cu tiranul. La ce-ar mai folosi in conditiile actuale aceste canale nu e clar. Limpede e, in schimb, ca astfel de hotarari ii incurajeaza pe tirani sa continue sa-si faca de cap.

Acest articol a aparut si pe Deutsche Welle.ro

Petre M. Iancu a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti. Intre 1980 si 1987 a lucrat la studiourile Sahia ca redactor si asistent de regie. In 1987 a emigrat in Germania. A fost redactor la postul de radio german Deutsche Welle, intre 1988 si 1990. A lucrat apoi vreme de doi ani pentru redactia romana a Europei Libere, in perioada imediat consecutiva revolutiei din 1989. Din 1993 pana astazi lucreaza din nou ca redactor la Deutsche Welle. A fost corespondent in Germania al TVR si al revistelor Dilema si 22. A publicat numeroase articole in presa centrala de la Bucuresti, colaborand frecvent si cu ziare din Germania sau Israel.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

România: riscurile de azi și ce se întâmplă (până) în 2035

Poate România ține pasul cu schimbările rapide care au loc în marile economii europene? Și ce-ar trebui să facă pentru a nu fi lăsată în urmă? O analiză de Sabina Fati. Un Raport al...

Promisiunea UE pentru Ucraina, în materie de apărare antiaeriană. Țările care pot furniza sisteme Patriot Kievului

Miniştrii de externe şi ai apărării din UE, reuniţi luni, 22 aprilie, la Luxemburg, au promis suplimentarea ajutorului pentru Ucraina în materie de apărare antiaeriană. Decizia a fost...