Un colhoz apus. Vara de la Minsk

Autor: Stefan Tutuianu - student Universitatea Bucuresti
Vineri, 04 Septembrie 2020, ora 14:33
4805 citiri

Inainte de a trece la subiect, sa explicam cateva note de terminologie sovietica, deoarece suntem inca in lumea sovietelor, urmarita de stafiile trecutului care nu o lasa sa apuna.

Colhozurile si sovhozurile erau parte a economiei planificate sovietice, insa fara a intra in detalii, diferenta dintre cele doua e simpla: colhozurile erau asocieri colective, pe cand sovhozurile erau proprietati ale statului, deci, munci in agricultura U.R.S.S. Sovhozurile au fost organizate pe marile proprietati confiscate de la mosieri, de la culaci (echivalentul chiaburilor), pe cand colhozurile au fost create prin unirea micilor ferme individuale. Ambele erau conduse, mai bine spus organizate, de catre o persoana, membru de partid fidel, numit de la centru. Un astfel de caz este Alexander Lukasenko. Acestia aveau un profil banal de aparatcik, lipsiti de educatie intelectuala sau morala, insa profund animati de stahanovism si de spiritul de fidelitate fata de partid.

Imaginile de la Minsk, dar si din alte centre urbane ale Belarusului precum Brest, Grodno, Vitebsk, Gomel, Moghilev, Pinsk, au impresionat o lume intreaga, dar ne-au si indignat, prin natura represiunii absolut brutale la care au fost supusi oamenii, indiferent de varste: tineri, studenti, batrani, femei, barbati. In fond, majoritatea demonstrantilor sunt tineri, cei care au inteles ca viitorul lor inseamna libertate, una pe care nu au cucerit-o dupa obtinerea independentei.

Deseori, referirea la anumite procese de democratizare sau de protest care au generat schimbari se face prin raportarea la un anotimp: Primavara de la Praga, care era, la origine, numele unui festival de muzica culta in onoarea lui Smetana, dar care a luat anvergura unei miscari de reformare a sistemului socialist cehoslovac prin programul lui Alexander Dubcek, secretar-general al Partidului comunist cehoslovac, program politic citit in 1968 in fata prezidiului partidului ("Socialism cu fata umana"), emotie inabusita violent in august 1968 de trupele Pactului de la Varsovia. Cariera lui Dubcek va continua insa ca prim presedinte al Parlamentului cehoslovac dupa Revolutia de catifea, sub presedintia lui Vaclav Havel, inainte de divortul de catifea.

Primavara araba este, de asemenea, o miscare la care ne referim cu un nume de anotimp si care a produs varii schimbari politice si de regim, a cuprins intreaga lume araba dominata de coruptie, incepand in Tunisia (ca reactie la auto-incendierea lui Mohammad Bouazizi, asemenea lui Jan Palach), Maghreb, Golf, a generat un razboi civil in Libia, Egipt, Siria, demisia Cabinetului in Iordania si a lasat urme: fuga de la Putere a lui Abidine ben Ali, Hosni Mubarak, dar si debutul unor razboaie: Iraq, Libia, Egipt, Yemen, Siria.

Conform ciclicitatii anotimpurilor, primaverii arabe i-a succedat o iarna araba, care a insemnat, in fapt, un reviriment al autoritarismului, dictaturii, practicilor totalitare, islamismului, culminate cu razboaie civile si crize umanitare, crize de valuri de refugiati, declin si faliment economic.

O alta primavara democratica este primavara latino-americana, dar care spre deosebire de primavara araba, nu a lasat urme adanci si nu a produs schimbari majore, demisii ale unor Guverne sau presedinti si nici nu a acutizat conflicte care sa degenereze in razboaie civile. Guatemala, Ecuadorul, Venezuela (cu interminabila sa criza de dupa moartea lui Hugo Chavez), Brazilia. Ultimul exemplu este mult mai interesant, caci e singura tara care a cunoscut o schimbare: procesul de demitere a Dilmei Rousseff in Congresul brazilian. Insa revendicarile latino-americane erau legate de nivelul imens al coruptiei, saraciei, somajului, probleme economice, asta diferentiaza fenomenele.

Revenind la chestiunea Belarus, lucrurile aici sunt mult mai diferite. Marsuri si miscari de protest au mai existat in Belarus, insa foarte timide si mereu terminate prin persecutii, arestari, reactie care a generat frica de a te revolta in societatea belarusa, caci represiunii KGB ii poate cadea victima oricine prin hartuire, amenintari, maltratari, in unele cazuri chiar si crima mascata de o misterioasa "disparitie". Frica pierderii locului de munca e tot o spaima majora, economia fiind planificata si controlata de stat, care are politici dure de pastrare a inflatiei si somajului la cote mici.

In fond, dupa prabusirea Imperiului sovietic si dupa ce natiunile care au fost eliberate au reusit sa isi cucereasca independenta, ele au inceput procesul de "tranzitie", care are intelesuri destul de nuantate: tranzitie spre o societate democratica, guvernata de legi si de o constitutie, terapie de soc economic pornind de la o economie falimentara si o industrie esuata, spre o economie cu regulile piatei libere, procese de privatizare si de reforma financiara si monetara. In alta ordine de idei, tranzitiile s-au finalizat in multe state prin adoptarea modelului democratiei liberale si statului de drept, incununate cu aderarea in structurile euroatlantice. Acelasi tipar este valabil si pentru celelalte state din Blocul de Est care nu fusesera republici unionale ale U.R.S.S.

Belarusul nu a cunoscut o tranzitie in aceasta acceptiune, ci mai degraba "tranzitia" a insemnat capturarea puterii si a structurilor militare sovietice de forta de catre Lukasenko. Regulile democratiei nu exista, multipartidismul este doar un miraj, de facto exista doar partide care sustin polticile presedintelui, prim-ministrul este numit si subordonat acestuia. Lukasenko a criticat totdeauna ideea de privatizare a fostelor industrii si proprietati de stat, caci in multe cazuri, acestea au cazut prada "capitalismului salbatic" al oligarhilor.

Farsa alegerilor din 9 august 2020 a revoltat intreaga societate si a trezit dorinta schimbarii in randurile oamenilor, plictisiti si obositi de prezenta eterna a aceleasi figuri prezidentiale. Svetlana Tsyhanovskaia, refugiata in Lituania, a vorbit despre ireversibilitatea miscarilor din Belarus, calificand totul drept o revolutie pasnica. Telegramele de felicitare pentru presedinte au sosit de la omologi din spatiul ex-sovietic: Moldova, Turkmenistan, Kazahstan, Kirghizia, Tadjikistan, dar si o telegrama curioasa de la Kremlin.

Au mai sosit urari calduroase si de la Ankara, caci presedintele belarus are o relatie personala excelenta cu Recep Tayyip Erdogan.

Tsyhanovskaia a format un "Consiliu de coordonare" care sa fie pregatit sa preia Puterea si sa faca o tranzitie pasnica, consiliu in care este membra si Svetlana Alexievici. Desigur ca Lukasenko a calificat totul drept o subminare a Puterii de stat si membrii Consiliului au fost citati la Parchet. Televiziunea de Stat a intrerupt emisia si a intrat in greva, la fel ca multi profesori, elevi, studenti, actori, iar scene pasionale au putut fi vazute pe treptele Operei din Minsk, unde solistii au interpretat in semn de protest.

Pe 30 august, Lukasenko si-a sarbatorit aniversarea survoland Minskul intr-un elicopter si facand vizite la diferite baze militare. A fost felicitat cu zel si de zeci de mii de femei in strada, care au stiut cum sa-l "felicite" cu diverse cuvinte in rusa.

De altfel, survoland Minskul in elicopter, purtand o vesta antiglont si un Kalashnikov la vedere, i-a numit pe demonstranti "sobolani". Putin l-a felicitat, iar Lukasenko mizeaza pe "consolidarea relatiei bilaterale" si chiar au propus sa se intalneasca in curand.

Balticii l-au declarat persona non-grata, el ameninta ca va interzice tranzitul exporturilor U.E. prin Belarus, ca raspuns la sanctiunile anuntate de Bruxelles. Dalia Gribauskaite a participat la lantul uman de la Vilnius la granita belarusa, caci de la Minsk la Vilnius este o distanta foarte mica.

El a acuzat NATO de manevre si posibile actiuni militare contra Belarusului, iar declaratiile politice ale lui Vladimir Putin si Serghei Lavrov intaresc un sprijin strict conjunctural oferit lui Lukasenko. Putin a avertizat Occidentul ca nu trebuie sa se amestece in afacerile interne ale Belarusului, mai precis, a folosit cuvantul "razborka", un cuvant cu o nuanta de vulgaritate ruseasca, tradus in romana prin "cafteala", sau chiar "reglare de conturi". Declaratiile Kremlinului sunt dure si foarte clare, Occidentul nu trebuie sa intervina in chestiunea belarusa si nici in situatia legata de posibila tentativa de asasinat prin otravire a lui Aleksei Navalnii, otravire probata de analizele medicale efectuate de medicii germani in urma transferului pacientului rus de la Omsk la spitalul Charite din Berlin au dovedit otravirea lui Navalnii cu o substanta neurotoxica de tip Novichok, substante produse in laboratoare militare ruse si folosite adesea in operatiuni de asasinat: cazul Skripal, dar si cazul Alexander Litvinenko, fost agent FSB, otravit cu un complex de poloniu si novichok, care au dus la decesul lui Litvinenko la un spital din Londra.

Scenele in care Lukasenko este huiduit de muncitori din uzine sunt uimitoare, caci el si-a conservat puterea si prin muncitori. Grevele muncitoresti au cuprins Belarusul, mai ales la Belaz, intreprinderea producatoare de tehnica auto si camioane, Belarusul fiind unul dintre cei mai cunoscuti producatori de tehnica agricola auto si camioane din lume. Miscarile muncitoresti pot aminti de grevele Solidarnosc, insa pastrand proportiile si timpul istoric.

Biserica nu ocupa un loc important in societatea belarusa, Lukasenko s-a proclamat un "ateu ortodox". Nu exista o biserica autocefala belarusa, dar exista o mitropolie ortodoxa care se afla sub jurisdictia canonica a Patriarhiei de la Moscova, precum Biserica Ortodoxa din Moldova. Patriarhia rusa mai detine posesii canonice ortodoxe si in Asia Centrala, la Nur-Sultan, dar si la Taskent, formata din minoritatile ruse locuitoare in acele state.

Exista si o comunitate activa romano-catolica (aprox. 13% din populatie), formata etnic din polonezi si lituanieni, popoare catolice prin excelenta. Tadeusz Kondrusiewicz, arhiepiscopul romano-catolic al Minskului, a facut apel la dialog si masa rotunda intre Putere si Opozitie, pentru a evita haosul si razboiul civil. Recent, acesta a primit interdictia de a parasi statul. Kondrusiewicz este etnic polonez, precum predecesorul tau, Kazimierz Swiatek, o figura luminoasa a spiritualitatii romano-catolice, cardinal creat de Ioan-Paul al II-lea, persecutat de NKVD, deportat in Siberia si supravietuitor al Gulagului.

O parte a comentatorilor incearca sa sugereze faptul ca miscarile au o tenta anti-rusa, insa Minsk nu e Maidan, caci belarusii nu vor o despartire de Rusia. Belarus este dependent economic, energetic si politic de Federatia Rusa, iar sentimentele lor sunt filoruse. Chiar Tsyhanovskaia a afirmat ca Belarus trebuie sa pastreze relatiile cu Rusia, nu sa le distruga sau saboteze.

Toate transformarile in curs de la Minsk sunt de o emotie imensa, tineri insufletiti de speranta, marcati de dorinta de a reconstrui un stat bantuit de fantomele trecutului si de dictatura personala a lui Lukasenko. Femeile au format lanturi umane, afisand mesaje pe pancarde si fluturand steagul identitar alb-rosu-alb. Marile orase din Belarus nu au cunoscut niciodata asemenea miscari de protest si putem afirma ca toate aceste evenimente sunt o revolutie pasnica si linistita.

Timpul ne va spune ce destin vor impartasi belarusii, insa datoria noastra este sa ne gandim la sacrificiul acestui popor curajos care e hotarat sa infrunte raul si sa se revolte. Curajul civic, puterea de a-ti ridica vocea si de a protesta contra unui regim abuziv si tiranic, aspiratiile de libertate si visul democratiei sunt sentimentele care definesc spiritul celor care s-au aliniat pe marile bulevarde si piete publice din Belarus, insa libertatea este o lectie dura si un miraj de multe ori, iar flacara pasiunii revoltei poate pali usor si intunericul sa domine din nou societatea.

Acest text a aparut si pe Marginaliaetc.ro

Stefan Tutuianu este student al Facultatii de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Eveniment Antreprenoriatul Profesie vs Vocatie

Ucrainenii ”mușcă din pământ” pentru a nu ceda o localitate promisa de armata rusă lui Putin, ca trofeu de 9 Mai - Ziua Victoriei
Ucrainenii ”mușcă din pământ” pentru a nu ceda o localitate promisa de armata rusă lui Putin, ca trofeu de 9 Mai - Ziua Victoriei
Armata rusă concentrează o forță de atac la vest de Bakhmut, încercând să pătrundă în localitatea Chasov Yar. Conducerea militară a Federației Ruse vrea să prezinte ocupația...
În timpul președinției sale, Trump considera că Ucraina „ar trebui să facă parte din Rusia”, susține o fostă consilieră a acestuia
În timpul președinției sale, Trump considera că Ucraina „ar trebui să facă parte din Rusia”, susține o fostă consilieră a acestuia
Donald Trump "a spus foarte clar" că el consideră Ucraina "parte a Rusiei", scrie fosta sa consilieră Fiona Hill într-o nouă carte despre securitatea națională a SUA în fața...
#Belarus, #minsk, #Minsk proteste, #Lukasenko, #colhoz, #Vladimir Putin, #Sergei Lavrov , #stiri internationale