Lovitura de stat a reusit in Turcia. Sultanul si tarul

Prin comparatie cu seismul pe care l-ar putea provoca lovitura de stat din Turcia, Brexit-ul poate fi o adiere.

Iar succesiunea lor mi se pare inspaimantatoare: intai a fost lovita in plin UE, iar efectul de contagiune inca nici nu poate fi evaluat pe deplin, de-abia a reusit summit-ul de la Varsovia sa atenueze printr-un mesaj de unitate efectul psihologic al amputarii, ca a venit lovitura teribila primita in pantecul moale al NATO.

Si ea este una teribila, pentru ca armata turca este a doua forta a NATO. Turcia are peste jumatate de milion de militari activi, adica mai mult decat Marea Britanie, Franta si Germania la un loc. In egala masura este vorba despre una dintre cele mai scolite si filo-occidentala armate ale Aliantei.

Tocmai de aceea armata aceasta, atat de bine integrata in NATO, se afla sub presiunea lui Erdogan de multa vreme, fiind singura parghie reala care nu se afla complet sub controlul sau.

Ceea ce se stie insa este ca armata turca a fost mereu o tinta pentru Moscova, care a facut eforturi majore sa o infiltreze, element care nu mi se pare deloc neimportant in acest moment cel putin.

Mi se pare destul de greu ca din inima acestei armate sa izbucneasca o autentica tentativa de lovitura de stat care sa indeparteze Turcia de lumea occidentala pentru care rasturnarea prin forta militara a unui guvern instaurat prin alegeri democratice este inacceptabila. In schimb, sa nu uitam ca serviciile de informatii nu mai sunt militare, ci de cativa ani subordonate direct lui Erdogan.

Da, fostul comandant al Fortelor aeriene turce, generalul Akin Ozturk, ar fi recunoscut organizarea loviturii, dar la cum arata justitia, cel putin in aceste zile, in Turcia, ma intreb in ce conditii pot fi smulse asemenea marturisiri.

In schimb, mi se pare ca aceasta aparenta tentativa de lovitura de stat ii serveste foarte bine lui Erdogan pentru a desavarsi propria lovitura islamista si impotriva statului de drept, pentru ca asta se intampla acum acolo, cu mii de ofiteri si magistrati arestati si tratati in conditii inumane.

Paradoxul face ca Turcia sa fi fost intr-o situatie de lose - lose: si daca lovitura de stat reusea si ca urmare a esecului ei aceasta tara a fost practic aruncata de pe orbita lumii democratice.

Si cel mai rau este ca lovitura impotriva statului de drept din Turcia pare a avea sustinere populara inclusiv in numele a ceea ce Erdogan, la fel ca Putin, exploateaza copios: nostalgia imperiala impletita cu elementul religios. De aceea, bulgarele odata pornit, ma tem ca va fi foarte greu de oprit chiar dincolo de Erdogan.

Efectele sunt cutremuratoare. Lumea occidentala in frunte cu SUA, pana acum aliat de baza al Turciei, a fost nevoita sa reactioneze la incalcarile atroce ale statului de drept din Turcia. Si a fost sugerata amenintarea cu eliminarea acestei tari din NATO, chiar daca, odata raspandita in presa, ea a fost apoi nuantata.

Efectele pierderii celei de-a doua forte militare nu au cum sa nu destabilizeze grav NATO. In acelasi timp, aceptarea acestor salbaticii antidemocratice ar decredibiliza complet lumea civilizata. Deci si Occidentul este intr-o situatie lose-lose.

Si daca Erdogan s-ar redresa totusi, judecand pragmatic raportul costuri - avantaje pe temen lung ale rupturii, lovitura primita de armata turca si implicit de armata NATO este una foarte grea din toate punctele de vedere, inclusiv psihic si credibilitate. Imi este insa greu sa cred ca redresarea e posibila, pentru ca dupa ce focul a fost aprins si a devenit un imens incendiu nu cred ca Erdogan insusi mai poate da inapoi. Cand intri in profil de sultan nu mai ai alta cale decat sa ramai sultan.

Sultanul provoaca in special SUA, in chestiunea clericului Fethullah Gulen, a carui extradare Erdogan o cere apasat, chiar amenintator, facand analogii repetate cu situatia lui bin Laden.

Pentru Washington trimiterea unei persoane intr-o tara unde au loc asemenea incalcari ale drepturilor omului nu poate fi o optiune. In egala masura, pe baza militara Incirlik, unde sunt 1.500 de militari americani cu armamentul aferent, si de unde sunt lansate operatiunile anti-ISIL, au loc perchezitii, a fost interupt curentul electric, comandantul a fost arestat, deci o situatie periculoasa.

Si mai e ceva. Pe teritoriul Turciei sunt uriase tabere de refugiati. Daca Erdogan ii impinge spre Europa, e posibil sa vedem la granitele UE ceea ce nici in cele mai teribile cosmaruri nu imaginam.

Toate aceste argumente geostrategice si militare ale Turciei au facut ca Occidentul sa fie destul de conciliant cu evidentele tendinte dictatoriale ale lui Erdogan. Jurnalistii, avocatii, militarii arestati si judecati sumar de regimul Erdogan nu au provocat cine stie ce vehementa in cancelariile occidentale.

Cine profita?

Pai, pentru cine UE si NATO reprezinta dusmanul? Cine are interesul sa le destabilizeze? Cu siguranta, Vladimir Putin profita copios si este probabil singurul mare castigator al acestei situatii.

Ba chiar impartasesc opinia celor care, asemeni generalului Degeratu spre exemplu, sustin ca Mosocova a facut mai mult decat sa stea pe marginea raului asteptand aparitia cadavrului dusmanului, ci a provocat, daca nu chiar orchestrat socurile de acum.

Si daca este asa, daca tarul l-a pus pe sultan in situatia de a-i face jocurile anti-occidentale, ar trebui sa ne temem teribil de vremurile care vin.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...