Paralele si diferente intre Turcia si Romania postdragniota

Palma grea pe care a incasat-o tiranul turc la Istanbul in alegerile pierdute de partidul sau doare si ustura. Ce inseamna ea? Ce sanse are democratia? Ce solutii mai are tirania? Situatia din Romania e edificatoare.

Umflat pana peste poate de trufie, presedintele Erdogan a incasat-o duminica rau. Dupa o domnie indelungata, in cursul careia a reusit sa intoarca statul turc pe dos si sa-l transforme dintr-o republica laica intr-un tiranic regim prezidential de factura islamista, a crezut ca-i merge orice.

Si ca deci ii va merge si la Istanbul. Si-a silit, prin urmare, ciracii controland toate autoritatile, de la cele politienesti si judiciare la cele electorale, sa repete un scrutin castigat la mustata, in fostul Constantinopole, de kemalistul Ekrem Imamoglu, reprezentantul CHP, un partid laic, de orientare social-democrata.

Dispretul manifestat fata de electorat, vot si democratie a infuriat poporul. La rapelul de la urne tiranul s-a vazut revaccinat, dureros.

Dar l-au articulat nu 13.000 de sufragii in plus pentru adversarul sau politic, ca la primul scrutin local. L-a naucit un naprasnic avantaj de 800.000 de voturi in fata celor obtinute de acolitul islamist al lui Erdogan, Binali Yildirim, un candidat dezavuat la urne nu doar de turci nereligiosi precum si de alaviti, ci si de kurzi, in ciuda avansurilor facute de regim la spartul targului minoritatii kurde.

Poporul a vorbit. Si, din nou, ca in Romania, la 26 mai, a vorbit raspicat, in ciuda puternicei propagande si barajului de insulte si calomnii la care a fost supus cel ce avea, totusi, sa invinga.

E adevarat ca Istanbulul nu e Turcia. Nu e intinsa Anatolie, ci reprezinta, ca Izmirul, Turcia europeana. Dar e clar ca in cele aproape zece procente care i-au despartit pe biruitor de islamistul infrant s-a inclus si zestrea de voturi ale multor turci religiosi, care si-au luat adio de la Erdogan.

De ce? Nu pentru ca si-ar fi pierdut subit credinta. Ci pentru ca s-au saturat pana peste cap de tiran, de matrapazlacurile, nefacutele, nedreptatea si insatiabila sa pofta de putere.

Romania nu e Turcia

Nu altfel ii dezgustase la culme si pe romani PSD-ul, cand nu l-au mai putut rabda pe seful sau infractor si tentativele de refeudalizare a statului roman in numele natiunii, cu ajutorul unui partid captiv si mincinos, reformatat astfel incat tartorul sa scape de gratii.

Spre deosebire de Dragnea, care a ajuns unde-i era locul, Erdogan continua sa fie in functie si sa conduca o Turcie nivelata. E o tara membra a NATO, nu si a UE, ca Romania. Dar Turcia e intoarsa catre Est si dictaturi, cu o democratie, o justitie, o presa si mecanismele statului de drept distruse aproape complet, asa cum ar fi vrut si, partial, a obtinut Guvernul Dancila sa fie Romania, pana cand, dupa incarcerarea infractorului sef din Teleorman, premierul a mimat vremelnic schimbarea la fata.

Ca, departe de a fi autentica, aceasta aparenta "schimbare" n-a izvorat decat din pura ipocrizie si tentativa de abatare a maniei populare pana la reconsolidarea regimului slabit prin debarcarea lui Dragnea s-a vazut limpede in ultimele zile.

Caci Dancila a refuzat cu insolenta revendicarea societatii civile, a magistratilor si jurnalistilor independenti, o cerere sustinuta de pozitia GRECO (Grupul Statelor Contra Coruptiei) de a se desfiinta SS, sinistra politie politica ingradind independenta Justitiei.

In schimb, vanatoarea de vrajitoare impotriva procurorilor si a legii s-a redezlantuit cu salbaticie in paradisul hotilor. Au intetit-o, intaratandu-i pe gonaci, asmutirile delirante si manipularile organizate astfel incat s-o insoteasca pas cu pas pe nefericita Sorina, cea instrumentalizata si tinuta imoral departe de parintii adoptivi, pentru ca sa-si poata face numarul noul ministru al Justitiei si cohorta de complici ai unei cleptocratii regrupate pe modelul Securitatii prin inscenarea interetnica de la Targu Mures, din 1990.

Pe baza de acelasi manual de propaganda, dezinformare si terorism e probabil sa se actioneze si in Turcia. Presat de un popor care, adept al democratiei reale, nu originale, i-a aratat pisica, Recep Tayyip Erdogan va cauta si va gasi pretextul dezlantuirii unei campanii care sa-l izoleze de putere, de alegatori si, poate, de libertate, pe primarul ales al Istanbulului.

Dupa care tiranul isi va celebra prezumtiva "clarviziune". Si o va face cu aceeasi nerusinare cu care Dancila si dregatorii ei, izbaviti de spectrul motiunii de cenzura, desconsidera natiunea si refuza, arogant, sa-si asume sinistrul bilant al mandatului lor, din care nu lipsesc gazarile si maltratarile in masa ale romanilor protestand pasnic la 10 august 2018.

Romanii si-au demonstrat dragostea pentru democratie. Au intrat in ring printr-un vot masiv si-au expediat in corzi partidul guvernamental. Turcii le-au urmat la Istanbul exemplul.

E pentru toti un ceas astral. Dar suntem in Balcani. Victoria democratiei e irosita in Romania de o clasa politica incremenita in proiect. Una lasa, inepta si afona la acordurile sinfoniilor politice regionale si globale.

Prea dispusa sa leneveasca si sa uite, de dragul ciolanului, de electorat si principii, aceasta elita isi bate joc de nevoile natiunii. La fel risca sa se intample si in Turcia, daca, inveseliti de rezultatul scrutinului de la Istanbul, poporul si vestul se vor culca pe-o ureche.

Petre M. Iancu

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...