Reconcilierea ruso-turca. Valoarea de semnal

Intalnirea de la Sankt Petersburg a generat un interes moderat in cancelariile occidentale.

Turcia si Federatia Rusa se afla in contexte tensionate in relatiile cu partenerii vestici. Este de asteptat ca cele doua state sa incerce sa demonstreze ca nu sunt izolate si ca pot stabili relatii de parteneriat si in afara Occidentului.

Oricat de personalizate ar fi sistemele de conducere din cele doua tari, este nevoie de mult mai multi pasi si vointa politica serioasa pentru ca normalizarea relatiilor bilaterale sa devina efectiva.

Si totul incepe cu relatiile economice.

Dupa doborarea avionului de lupta rus de catre aviatia turca, marile proiecte de comert si cooperare investitionala intre Rusia si Turcia au fost blocate.

In 2015, Rusia reprezenta a doua piata de export pentru Turcia (dupa Germania), cu un volum de comert de 25 miliarde de dolari.

Prin anularea a 30.000 de zboruri charter si ca urmare a cererii exprese a presedintelui Putin, peste 3,5 milioane de turisti rusi si-au anulat vacantele in orasele de coasta, de la Antalya pana la Alanya.

Partea turca isi doreste dezghetarea negocierilor privind doua proiecte majore in domeniul energiei, anume construirea centralei nucleare de la Akkuiu si conducta Turkish Stream, care ar urma sa conecteze Rusia cu Anatolia, prin traversarea Marii Negre.

De asemenea, ca un gest de bunavointa, Turcia se asteapta ca Rusia sa inlature obligativitatea vizelor pentru cetatenii rusi, precum si deblocarea accesului pe piata rusa a peste 53 de mari companii turce. Dar Rusia continua sa aiba mari ingrijorari de securitate privind acceptarea liberei circulatii dinspre Turcia.

Pentru o reconciliere reala este nevoie si de o serie de evolutii semnificative in dosarele politice foarte complicate care stau in fata celor doua state. Daca ar fi sa reamintim numai criza din Siria si Irak, lupta impotriva terorismului, relatiile cu fortele kurde, pozitionarea in Caucaz sau Marea Neagra, se poate usor constata ca optiunile Turciei si Rusiei sunt complet diferite.

Ankara nu a abandonat sprijinul pentru grupurile de opozitie suunite care opereaza in nordul Siriei in scopul de a pastra un element de presiune in ecuatia siriana si pentru a contracara ofensiva kurda din regiune.

Ce se intampla, in aceste zile, in jurul orasului Alep, unde fortele militare apartinand regimului de la Damasc, sprijinite de Rusia, lupta impotriva opozitiei suunite care are Turcia drept partener, va reprezenta testul privind valoarea strategica a realinierii relatiilor intre Turcia si Rusia.

Ca sa nu mai amintesc campania Moscovei vizand "demascarea" afacerilor cu petrol din zonele controlate de Statul Islamic, care ar fi fost operationalizate de Turcia.

Atat situatia economica din Federatia Rusa, cat si cea politica din Turcia obliga cele doua state sa fie extrem de atente in legatura cu distantarea de Europa si SUA.

Pe termen scurt, reconcilierea poate fi functionala cu cateva conditii. In primul rand, Ankara va trebui sa ia in serios demersurile fata de Federatia Rusa. Moscova va astepta noi pasi de delimitare strategica a Turciei de SUA, nedorind sa fie doar un partener de circumstanta pentru sensibilizarea interesului american.

In conditiile existentei unor teme bilaterale foarte sensibile, la prima noua confruntare, Turcia va cere sprijinul SUA, iar Rusia va dori ca partea americana sa nu fie amestecata.

Federatia Rusa stie foarte bine ca, in acest moment, este prematura orice discutie privind "un rol pivotal" al Turciei in favoarea Moscovei in spatiul euroatlantic, chiar daca Ankara a tensionat relatiile cu SUA si UE.

Turcia stie foarte bine ca relatiile economice ale Federatiei Ruse cu UE sunt esentiale chiar in conditiile regimului de sanctiuni, iar partea rusa nu va incerca sa le afecteze, demonstrativ, in conditiile aparitiei unor noi tensiuni privind libera circulatie a cetatenilor turci in Europa.

Rusia nu poate permite Turciei sa fie putere dominanta in Marea Neagra. La randul sau, Turcia nu va accepta ca Federatia Rusa sa controleze Bosforul.

Romania trebuie sa fie extrem de atenta la interesele sale de securitate, mai ales in Marea Neagra. Este nevoie, urgent, de solutii, variante de parteneriat si constructii strategice alternative.

Un "quid pro quo" intre Rusia si Turcia, pe termen scurt, poate fi o intelegere impusa Armeniei de Federatia Rusa in schimbul unei indepartari strategice a Turciei de Polonia si, mai ales, de Romania. Astfel Turcia isi va intari rolul in Caucaz, iar Federatia Rusa pozitia fata de flancul sud-estic al NATO.

Si acestea nu sunt decat cateva exemple.

Cristian Diaconescu este licentiat in drept, presedinte al Fundatiei Miscarea Populara, iar de-a lungul timpului a ocupat functii de secretar de stat, vicepresedinte al Senatului, ministru al Justitiei si al Afacerilor Externe.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...