Intalnirea rapida dintre presedintii Recep Erdogan si Vladimir Putin a vrut sa sugereze ca "Rusia joaca un rol de securitate, activ si imediat, in ceea ce priveste Turcia", subliniaza Hari Bucur Marcu, expert in securitate nationala.
Intr-un interviu acordat Ziare.com, Hari Bucur Marcu spune ca intalnirea a fost de tipul celor la care participa doi presedinti foarte autoritari, convinsi ca pot rezolva problemele prin simpla lor prezenta, si subliniaza faptul ca sistemul de securitate turc este deosebit de slabit din punct de vedere uman dupa lovitura de stat esuata, presedintele Erdogan incercand sa obtina o garantie informala ca Rusia nu ii va crea Turciei probleme de securitate in viitorul imediat.
Din pacate, in acest context complicat, guvernantii romani stau in expectativa - "rezervati, se uita sa vada ce se intampla, sunt informati si cam atat", mai spune expertul in securitate nationala.
Ce trebuie sa retinem din aceasta intalnire?
Cel mai important lucru este ca s-au intalnit. Asta a fost si ideea. Nu au avut o agenda pregatita pe cale diplomatica, in care sa se convina asupra vreunui subiect.
Intalnirea arata capabilitatea de dialog si posibilitatea de a exista ulterior discutii intre diplomati, negociatori, pentru a gasi cat mai multe puncte comune de rezolvare, pentru ca agenda ruso-turca este destul de incarcata, cu probleme nerezolvate sau care creeaza dificultati ambelor state, atat pe partea de securitate, cat si pe partea economica.
Dar de ce atat de repede?
Nu a fost nevoie de nicio alta pregatire, numai sa gaseasca un moment in agenda lor, adica sa gaseasca presedintele rus o jumatate de zi pe care sa si-o dedice intalnirii cu presedintele turc, la cererea caruia a fost organizata, din cate am inteles.
Au gasit un canal prin care s-a putut negocia. Este un tip de intalnire care se practica mai ales intre lideri foarte autoritari, care sunt convinsi ca propria lor participare la actiune este esentiala pentru a gasi solutii la orice problema ar avea tara lor.
Ei bine, in cazul de fata, din informatiile pe care le avem si, mai ales, din modul de desfasurare a actiunilor, reiese ca Turcia a tinut neaparat sa confirme trendul pe care il impusese chiar inainte de lovitura de stat, de reapropiere de Rusia, de incercare de a ostoi orgoliile rusesti in ceea ce priveste atitudinea razboinica si de respingere pe care Turcia o avusese pana recent la adresa ei.
In urma atitudinilor respective, s-au impus diferite forme de sanctiuni si restrictii economice din partea Turciei, care nu au fost ridicate inca, doar se ia in considerare ridicarea lor.
Rusia aduce in discutie atat relatia cu Turcia, pe de o parte, dar si semnificatia pe care Turcia o are in relatia cu Occidentul.
UE si NATO ar trebui sa reactioneze? Care ar fi urmatorul pas si cine ar trebui sa il faca?
In eventualitatea ca Turcia si Rusia vor gasi solutii la foarte multele probleme pe care le au pe agenda bilaterala, ar trebui sa asistam la crearea unuia sau mai multor grupuri de dialog ruso-turc, in functie de natura discutiilor (de securitate, economice etc.). Din aceste dialoguri, la un moment dat, pe la inceputul anului viitor, ar putea sa apara solutiile, dar mai devreme nu.
Sigur, toata lumea a remarcat faptul ca primul sef de stat vizitat de presedintele turc dupa ce a supravietuit loviturii de stat a fost Vladimir Putin, iar gestul a fost interpretat ca un avertisment dat Occidentului, care nu s-a aratat foarte apropiat sau interesat de soarta presedintelui Erdogan, cat s-a aratat interesat ca acest presedinte sa nu treaca niste linii rosii peste care Occidentul nu este dispus sa il vada trecand.
Acestea fiind raporturile, toata lumea a zis ca probabil Turcia vrea sa joace cartea rusa ca pe o alternativa la Europa, alternativa de securitate, pentru ca din punct de vedere economic Turcia este foarte bine ancorata si are relatiile foarte serioase, mai ales cu Uniunea Europeana.
Dar, in ceea ce priveste securitatea, exista intotdeauna, cel putin in subsidiar sau pe termen extrem de lung, o varianta in care prezenta americana in Europa sa fie abandonata si in locul ei sa apara garantii de securitate rusesti, potrivit carora Rusia nu va ataca niciodata Europa sau ca va face ea ceea ce fac americanii in momentul de fata.
Insa acest subiect este atat de indepartat incat cred ca intalnirea de ieri nici macar nu l-a adus pe agenda de discutii bilaterale.
La scurt timp dupa esecul loviturii de stat, Recep Erdogan declara ca este "mai hotarat ca niciodata" sa contribuie la solutionarea problemelor regionale cooperand alaturi de Iran si de Rusia, iar cu doua zile inainte de a-l primi pe presedintele Erdogan, presedintele rus s-a intalnit cu omologul sau iranian. Cele doua intalniri se leaga?
Rusia are o agenda de a crea cat mai multe divergente in NATO si UE. Si orice semnal sau orice impresie pe care o da ca s-ar crea niste probleme, mai ales prin reconstituirea unor aliante de alt tip (de la alianta NATO sa se treaca la o alianta central-asiatica, cu Iranul, Turcia si Rusia in rolurile principale) e o idee cu care Rusia crede ca va atrage atentia Occidentului, care va lua atitudini fata de o asemenea idee.
Altfel, subliniez inca o data: e mult prea devreme. Singura chestiune rationala care ar fi dus la o intalnire atat de rapida intre presedintele turc si cel rus este ideea ca Rusia joaca un rol de securitate, activ si imediat, in ceea ce priveste Turcia.
In momentul de fata, Turcia are probleme din punct de vedere al securitatii sale, rezultate din retalierea masiva si extinsa pe care a intreprins-o presedintele Erdogan impotriva intregului esafodaj de securitate turc, care era plin de simpatizanti sau cel putin de oameni care aveau legaturi cu clericul Gulen, care este declarat inamicul Turciei si bineinteles al lui Erdogan.
Sistemul de securitate turc este deosebit de slabit din punct de vedere uman in momentul de fata, lucru pe care presedintele turc il stie. El a incercat prin aceasta intalnire de urgenta cu liderul rus sa obtina niste garantii informale, de tipul unei intelegeri ca Rusia nu le va crea probleme de securitate in viitorul previzibil si, de asemenea, ca va fi un fel de broker de securitate si pentru alte entitati care se opun regimului de la Ankara, cum sunt, de exemplu, kurzii din Irak si din Siria sau chiar guvernul sirian.
Turcia are la granita un razboi civil care tine de aproape 6 ani si oricand problemele lui se pot "revarsa", cum se spune in termeni de specialitate, in Turcia. Cum, de altfel, s-a si revarsat din punct de vedere al milioanelor de refugiati care au plecat din Siria si au ajuns in Turcia.
Au aparut riscuri noi pentru Romania? La ce ar trebui sa fim foarte atenti?
Exista o ingrijorare pe termen lung, ca lucrurile s-ar putea schimba. Romania are din acest punct de vedere optiuni foarte clare - optiunea Romaniei este si ramane occidentala, este in parteneriat strategic cu SUA si bineinteles in NATO.
In afara de asta, ce surprinde oarecum neplacut este faptul ca lucrurile care se intampla de vreo doi-trei ani incoace, in aproperea imediata si chiar la granita Romaniei, nu sunt valorificate mai mult de catre guvernantii romani, in sensul sa inteleaga care este semnificatia si importanta pentru Romania a tuturor acestor probleme, de securitate mai ales, dar si cu caracter economic.
Vorbim de Ucraina, de Marea Neagra in general, si, iata, acum de Turcia. Balcanii sunt o zona in care Romania nu este prezenta, desi se invecineaza cu state care au avut pana de curand probleme de securitate majora, cum este un razboi civil.
Romania, in toate acestea, are o atitudine simpla, de expectativa. "Sa vedem ce-o sa mai fie". O asemenea atitudine nu este rea, doar ca nu este cea mai buna. Nu se trage nici cel mai mic folos de pe urma acestei situatii, nu se ajunge la o prezenta mai serioasa a Romaniei in dezbaterile de securitate de la granitele sale, cum nu a fost, de altfel, nici in ceea ce priveste Republica Moldova (Romania nu a fost niciodata prezenta acolo ca parte a solutiei de securitate).
In asemenea conditii, ne asteptam ca si viitorul sa fie la fel, adica sa vedem niste guvernanti rezervati, care se uita sa vada ce se intampla, sunt informati si cam atat.
Citeste alte doua interviuri pe tema situatiei din Turcia: