O afacere ilegală, complicată, dar totodată extrem de profitabilă, a fost pusă la cale de un tânăr din București care a reușit în decurs de nici un an de zile să câștige aproape 50.000 de euro profitând de vulnerabilitățile sistemului de internet banking.
Tânărul a făcut rost de date de carduri bancare emise de entități financiare din SUA pe care ulterior le utiliza să cumpere în neștire electronice, băuturi fine, cosmetice și haine. Toate aceste bunuri, plătite cu banii americanilor, erau vândute în România unor amatori de chilipiruri. În afacere a fost implicată mama tânărului, dar și alți amici folosiți pentru diverse comisioane. Un angajat al unui cunoscut magazin online din România a fost cel care a sesizat tranzacțiile dubioase SUA-România și a făcut mare parte din anchetă care ulterior a fost preluată de DIICOT.
Bucureșteanul a cumpărat prin intermediul rețelei darknet date de carduri bancare (emise de instituții bancare din Satele Unite ale Americii plătind cu monede virtuale unui cetățean care a rămas neidentificat.
Cu acces la conturile americanilor, tânărul a început să cumpere în neștire bunuri scumpe, dar ușor valorificabile, în special Iphone și Samsung de ultimă generație, televizoare smart, laptopuri de gaming, cauciucuri de iarnă, băuturi fine, cosmetice (parfumuri) și haine ale unor case de modă celebre pe care ulterior le vindea sub prețul pieței cunoscuților dornici de chilipiruri. Nu mai puțin de 76 de comenzi online a făcut tânărul, valoarea medie a fiecărei comenzi fiind de aproximativ 1000-1200 de dolari.
Afacerea era foarte bine pusă la punct. Tânărul și-a luat o serie de măsuri de precauție pentru a nu putea fi dibuit de americani, dar nu s-a ferit suficient de IT-iștii români.
Cum era organizată afacerea
- identifica site-urile de comerț online de unde putea cumpăra diverse bunuri și își crea conturi pe respectivele platforme utilizând date de identificare fictive (identități fictive), diverse adrese aleatorii si totodată crea și conturi de email aferente numelor utilizate la crearea conturilor pentru plasarea comenzilor;
- pentru ”disimularea” adresei internet protocol reale de la care se conecta la site-urile de vânzări online, inculpatul utiliza servicii/programe de routare a traficului de internet prin servere de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii;
- ulterior plasării comenzilor contacta prin intermediul telefonului sau prin poșta electronică diferiți comercianți sau după caz firma de curierat pentru a se interesa de starea comenzii și pentru a schimba numărul de telefon declarat în formularul de comanda sau transport, cu un alt număr utilizat de către acesta în perioada respectiva;
- contacta curierii și le solicita să îi livreze comenzile în diverse locuri din București, altele decât adresele declarate în formularul de comanda, pentru a nu primi coletele la domiciliul său, evitând astfel ca poliția să-l identifice;
- se deplasa personal sau își trimitea mama, prietenii să preia comanda de la curieri
Timp de aproape un an de zile afacerea a mers ca unsă, însă tânărul afacerist s-a ferit doar de sistemul bancar american nu și de români.
Un angajat al unuia dintre magazinele online de unde bucureșteanul tot comanda telefoane de ultimă generație și televizoare a sesizat o lungă serie de plăți efectuate de bănci din America și a început să fie mai atent. A observat că astfel de plăți erau efectuate atunci când comenzile către magazin erau plasate de anumite numere de telefon, iar cel care comanda se interesa insistent de fiecare dată de ziua și locul în care va primi produsele comandate și chiar solicita numărul de telefon al curierului care urma să-i livreze comanda.
În plus, deși plata era făcută de bănci din America, adresa de email, numele de cont și numărul de telefon erau românești. Aceste informații au ajuns la DIICOT care a declanșat imediat verificări, iar tânărul a fost prins în flagrant chiar în timp ce primea un produs plătit cu banii unui cetățean american.
Culmea este că băncile americane fraudate de român nu s-au constituit părți civile și nu au pretenții la acoperirea prejudiciului.
Tânărul bucureștean s-a sustras o perioadă anchetei și a fugit din țară, dar ulterior a revenit și a cerut procurorilor DIICOT să facă un acord de recunoaștere a vinovăției.
Solicitarea s-a aflat pe rolul Tribunalului București, instanță care a decis să respingă acordul invocând faptul că infracțiunea românului este mult prea gravă pentru a scăpa nejudecat și fără o pedeapsă mai mare decât cea de 3 ani cu suspendare.
Tânărul este acuzat de fraudă informatică în formă continuată și constituirea de grup infracțional organizat, iar mama și prietenii săi sunt acuzați de complicitate la aceste fapte.
sunt două lucruri complet diferite.