Eurabia sau Europa islamica

Toata lumea stie ca Michel Houellebecq este provocatorul de serviciu al scenei literare franceze si ca romanele sale iconoclaste impart opinia publica, in vreme ce sporesc faima autorului.

Traditia "epatarii burghezului" e demult centenara, insa nimic nu mai poate realmente "soca" dupa zecile de ani postbelici in care, sub flacara libertatii cu orice pret, literatii, artistii, diversii Coluche sau publicatiile underground au demolat, ca pe niste popice, ultimele tabuuri legate de morala, sex, religie si autoritatea statului in domeniul privat.

Am trait aproape 8 ani in Franta si sunt nemijlocit pus la curent cu ambianta exploziva (sau dizolvanta) a intelectualilor de sorginte "saizecioptista", porniti, asemenea unor epigoni marxisti ai lui Nietzsche, in cautarea nihilismului fara frontiere. Acesta e valul final, nascut din tsunami-ul de la 1789.

Coordonatele nu s-au schimbat pe fond, fara sa ramana pe loc: anti-clericalismul, secularismul agresiv, in numele "laicitatii", pozitivismul materialist si progresismul secolului napoleonian s-au procopsit, dupa 1950, cu diferite noi ipostaze ale umanismului apusean (in varianta sinucigasa) cum ar fi existentialismul, marxismul stalinist sau freudian, semiotica, structuralismul etc. Atatea asalturi ale "revolutiei" asupra "ramasitelor Vechiului Regim" au reusit sa scindeze sufletul francez.

Sa revenim insa la Michel Houellebecq (al carui nume complicat se citeste "Uelbec") si la ultimul sau roman, din 2015, intitulat "Soumission" ("Supunere").

Romanul e o mostra magistrala de fictiune politica: i-as spune chiar proza de anticipatie. El desfasoara urmatorul scenariu "profetic": suntem in Franta, 2023. Dreapta (UMP) si stanga de mainstream (Partidul Socialist) s-au uzat moral, nu mai atrag electoratul, nemaiputand opri ascensiunea extremistilor "identitari", anti-europenii fascizanti de la Frontul National si respectiv noul Partid Musulman, condus de Mohammed Ben Abbes.

Dupa victoria acestuia din urma la alegerile prezidentiale, un profesor universitar specializat in Huysmans, aflat in criza de la mijlocul vietii, este martorul tot mai resemnat al islamizarii Frantei.

Nu este o invazie violenta, ci o mutatie politico-intelectuala care cuprinde Franta ca un nor anesteziant, difuzat prin mici orificii, din tavanul unui dormitor.

Apare poligamia, criza economica e rezolvata prin scoaterea femeilor din "campul muncii", petrodolarii monarhiilor din Golf asigura pensiile functionarilor de stat care nu accepta Islamul, dar si salariile marite ale celor care il adopta, femeile se voaleaza etc.

Ceea ce autorul surprinde maiastru este natura insidioasa a procesului: o otravire lenta, ca un jet de sepia, care invaluie victimele, omorandu-le diafan.

Interesant e si faptul ca noul presedinte francez, Mohammed Ben Abbes, fiind un politician abil, cu trai modest si voce de bunicut, ascunde indaratul acestei masti afabile o viziune geopolitica pe termen lung: Un Islam moderat, care va largi Uniunea Euoropeana cu statele prinse in proiectul "Uniunii pentru Mediterana".

Islamul Eurabiei (Europa & lumea araba) va fi premiza islamizarii planetare si va simboliza renasterea Imperiului Roman (pe care s-au chinuit sa o provoace, fara succes, toate imperiile europene ulterioare acestuia).

In realitate, aflam, Islamul dispretuieste deopotriva crestinismul (o religie "feminina") si apostazia Occidentului actual, care s-a lepadat de credinta, practicand perversiunea agnosticismului si a relativismului moral.

Bisericile occidentale au cedat si s-au decredibilizat, acceptand tacit casatoriile gay sau hirotonirea femeilor. Familia, baza oricarei societati sanatoase, a fost practic distrusa si asa mai departe.

Va invit sa cititi cartea lui Houellebecq, nu pentru ca ea este un best-seller in Franta si Italia, fiind tradusa in peste 40 de tari, ci pentru ca, sub forma fictiunii si a unei istorii punctate cu umor acid, ea are curajul de a pune in scena o evolutie nu neaparat fantezista.

Personajul lui Houellebecq (care nareaza la persoana I) nu este islamofob. Mai mult, povestea se termina la un pas de convertirea lui la Islam. Tocmai aceasta sugestie a fatalitatii da romanului forta unei profetii negre, inspaimantoare.

Ma intreb un singur lucru: suntem noi, europenii, atat de obositi de propria istorie, pentru a face din experienta religioasa a "supunerii" la Islam un punct terminus si totodata primul capitol dintr-o alta istorie, straina de radacinile noastre greco-romane si iudeo-crestine?

Oricat ar parea aceasta perspectiva de vaga, avem datoria de a nu evita reflectia colectiva asupra ei.

Teodor Baconschi este doctor in antropologie religioasa si istorie comparata a religilor, Universite Paris Sorbonne - Paris IV.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...