Ministrii de Interne din mai multe state ale UE vor o cota obligatorie pentru primirea migrantilor naufragiati in Marea Mediterana. E o noua speranta pentru politica europeana de migratie.
Lucrurile se misca: Dupa patru ani de certuri nonstop despre atitudinea fata de migrantii care pleaca din Libia spre Europa cu barca, UE a facut un mic pas inainte la Malta. Modelul pentru distribuirea migrantilor, solicitantilor de azil si refugiatilor nu a fost insa elaborat de toate statele Uniunii, ci doar de Italia, Franta, Germania si Malta.
Modelul va functiona pe termen lung doar daca i se alatura si cat mai multe dintre statele care au fost reticente pana acum.
Momentul decisiv va fi consiliul formal al ministrilor UE din octombrie. Nici macar optimistii nu se asteapta ca mai mult de jumatate din statele membre sa accepte un mecanism de distribuire obligatorie a migrantilor. Cealalta jumatate se va ascunde in spatele Ungariei si Poloniei, care resping complet primirea migrantilor, solicitantilor de azil sau refugiatilor, cu o atitudine indaratnica si nationalista.
In schimb, in Italia pare sa urmeze o schimbare de curs privind politica de migratie. Noul ministru de Interne independent Luciana Lamorgese vrea sa permita din nou accesul navelor private de salvare in porturile italiene, dupa ce va fi hotarat un mecanism concret de distribuire a migrantilor.
Predecesorul ei, populistul de dreapta Matteo Salvini, facea pe salvatorul patriei italiene pentru ca impiedica si amana cu o atitudine de-a dreptul inumana acostarea navelor care au salvat migranti de la inec.
Ministrul federal de Interne Horst Seehofer, care era aliatul lui Salvini in urma cu un an, a inteles ca lucrurile nu pot continua asa. El a vazut ca fostul lui partener Salvini a ajuns prea departe in extrema dreapta a spectrului politic.
Modelul expulzarii si descurajarii migrantilor, pe care l-a practicat UE pana acum, are limite. In fiecare weekend s-a negociat despre destinul unor naufragiati in conferinte telefonice purtate in diverse capitale europene: cine accepta cate persoane salvate de vasul X? O atitudine rusinoasa, lipsita de demnitate.
Horst Seehofer profita de sansa de a iesi din impasul politicii de migratie, sansa pe care i-a oferit-o schimbarea de guvern de la Roma. Chiar daca nu declara acest lucru oficial, ministrul federal de Interne si-a schimbat in mod drastic cursul, fiind dispus, dintr-o data, sa accepte in Germania o cota fixa de migranti din tari africane care au traversat Marea Mediterana.
Desigur, e vorba pentru moment doar de naufragiatii salvati de organizatii umanitare private, printre care trei din Germania. Acestia reprezinta un grup extrem de mic, anul trecut au fost aproximativ 2.200. Majoritatea migrantilor nu ajung pe teritoriul Uniunii Europene in Italia sau Malta, ci in Grecia si Spania.
Sustinatorii politicii dure a lui Salvini argumenteaza ca acest curs a avut un efect de descurajare deopotriva pentru migranti si pentru traficantii de persoane care ii aduc pe acestia in Europa. Ce se va intampla dupa introducerea cotelor obligatorii? Isi vor risca viata mai multi oameni in incercarea de a traversa Marea Mediterana pe ambarcatiuni precare? Vor muri mai multi inecati pentru ca nu pot fi salvati toti?
Nu ar trebui sa organizeze UE din nou o misiune maritima pentru a-i salva pe migrantii aflati in pericol? Ministrii de Interne din statele UE care s-au intalnit la Malta nu au raspuns la aceste intrebari. Dar e necesar sa se gaseasca raspunsuri.
In octombrie urmeaza sa fie convinse intre 12 si 15 state UE sa-si asume noul regulament temporar privind cotele de distribuire a migrantilor naufragiati. Pentru ca acest obiectiv sa fie atins, trebuie sa fie clar ca cei care nu primesc pe nimeni sunt obligati sa aloce cel putin un ajutor financiar sau sa se arate solidari in alt mod.
Dar acesta e doar un vis frumos al ministrului Seehofer. Pe moment, Germania ofera sa preia 25% dintre migrantii naufragiati, Franta 25% si Italia 10%. Cine ii primeste pe ceilalti? Poate fi, oare, atat de greu?
In cifre, e vorba de cateva zeci de persoane pe an! Nu e vorba inca nici de o solutie permanenta pentru zecile de mii de migranti care ajung in Europa pe ruta terestra, nici de o reforma a sistemului european de azil.
Bernd Riegert